Via ad Infernum

s

Via ad Infernum   

"Ce zi frumoasa lume ! Ma bucur ca sunteti aici si sper sa prindem un loc la motel inainte sa se lase seara, nu de alta dar vreau sa vad marea inainte de apus azi ."

          Sonia, hai odata ! Sonia e surioara mea mai mica ,o creatura rasfatata cu o infatisare leita mie care intotdeauna intarzie si se cramponeaza in orice angajament isi ia..ii vad ghiozdanelul ponosit cu o varianta mai veche de "hello kitty" si ma gandesc ca inca il poarta de cand parintii nostri s-au despartit.. are 14 ani acum dar este un cadou pretios pentru ea..e ultimul cadou pe care i l-a daruit tata."Da,da vin" raspunde pe un ton moracanos.."Ai grija sa inchizi usa dupa tine"..mm.. cinci ani diferenta te face mai protector fata de sora ta,mai ales cand ea este singura ta familie. Prietenul meu ma asteapta in fata unui bloc comunist din beton precomprimat ,ma saluta cu mana in timp ce parcheaza.. rotile scartaie pe asfaltul incingator iar lumina soarelui ma face sa imi inchid pleoapele,schitand un zambet de anticipare.Ma apropii de el cu un rucsac in spate ,incercand sa ajustez curelele de compresie ca sa imi pastrez balanta..oh..iar am luat prea multe lucruri..el coboara din masina, ma ia usor de sold si ma saruta.Cosmin si Elena ne asteapta sa deschidem porbagajul..am uitat sa va spun de ei,sunt colegii mei si sunt un cuplu hm..mai putin conventional.Sunt doi oameni excentrici in felul lor.. Elena il inseala de cate ori o inseala Cosmin si Cosmin o inseala de cate ori il inseala Elena..eh ca sa ii faca in ciuda,banuiesc ..sincer nu prea ii inteleg dar peste toate cele' se iubesc unul pe altul si asta e tot ce conteaza,nu?!.Intr-un final dupa niste zgomote cicalitoare intre cei doi care ma ametesc ne imbarcam cu totii in masina.Ma uit la prietenul meu si ii privesc parul scurt,castaniu cum se aprinde de la razele de soare si zambind ii spun sa pornim la drum...


           Nu imi venea sa cred cat de tarziu plecasem, era ora patru dupamiaza si deabia plecasem din Giurgiu ..."ajungem la timp" spun in gand incercand sa imi fac curaj..pana la Neptun nu e mai mult de trei ore.Sonia se joaca pe un Nintendo de cand am pornit si sunetele tastelor ma scot din sarite,ii spun sa o lase mai usor dar nu imi raspunde ..ma pregatesc sa ridic volumul la radio cand Cosmin spune cuvintele magice: "Nu ne oprim si noi pentru o tigara si poate ceva de mancare?" Da!..la acelasi lucru ma gandisem si eu.Prietenul meu opreste undeva in apropiere de Lehliu ,a trecut mai bine de o ora si nu mi-am facut "injectia" cu nicotina ,da ..o tigara era perfecta.In fata noastra e un conac modest si o terasa cu banci din lemn. Sora mea si Elena se duc la baie ,in timp ce Cosmin se pune sa comande.."Ce fomist!" ii spun prietenului meu care ramane cu mine langa masina in timp ce ma mangaie prin par.Ne luam in brate si imi proptesc capul in pieptul lui ..copilul din mine se lasa purtat de peisajul linistit si caldura trupului lui.Incepe sa ma traga de fusta atingandu-ma pe dres,il imping usor pe umar si ii spun ca e timpul sa mergem la masa.Am asteptat vreo zece minute pana cand cineva s-a sinchisit sa ne preia comanda,un om inalt si rahitic ne intampina si ne spune ca nu au nici un fel de mancare preparata dar ne da o lista cu bauturi.Lu Sonia ii era chiar foame asa ca am luat o punga de chipsuri verificand inainte daca macar asta au. In timp ce rontaiam amundoua ,atmosfera din jurul nostru nu era cum ne-am fi asteptat .. mici si bere,oameni cu burta pe jumatate scoasa inafara mirosind a hoit si bautura vorbind tare,ci era una destul de linisita..oameni palizi la fata stateau linistiti la masa cu un pahar de suc sau apa minerala fara sa scoata vreun sunet,admirand relaxati "peisajul"..cel putin asta am crezut in prima instanta,apoi mi-am dat seama ca ne admirau pe noi..recunosc,nu mi-au placut niciodata privirile altora catre mine,fie ele si pozitive.Dupa ce am baut ceva cu totii,prietenul meu cere nota de plata apoi ne ridicam de la masa, in timp ce mergeam spre masina vad chelnerul schilod uitandu-se la banii lasati de noi si aruncand la gunoi intreaga plata.Pe moment am fost putin nedumerita si incep sa rad ironic in sinea mea "ce frustrat.." "Hai baieti ca am pierdut timpul" spun eu catre Cosmin si prietenul meu,care zambeste in timp ce ma tine de mana..afectiunea lui ma face sa ma simt in siguranta,inchid ochii si imi imaginez cat de bine ne vom simti toti impreuna la mare..


        E ora 7 si mai avem putin pana in Medgidia ,am adormit tot timpul acesta ..m-au trezit sunetele de pe bancheta din spate ,cei doi porumbei nu s-au oprit din palavrageala nici pana acum..aud un sunet ,ca un foc de arma ,tresar.."panaa..." striga Cosmin, incercand sa scoata capul pe geam .Prietenul meu trage masina pe dreapta si imi face un semn ca se duce sa investigheze."Da,se pare ca trebuie sa o schimb.." Great..am zis in sinea mea ,desi nu eram panicata pentru ca avea o roata de rezerva in spate . Eram aproape de o padure ,vroiam sa il intreb de ce am ales acest traseu dar nu vroiam sa adaug mai mult stres pe capul lui.Deodata din padure se aud sunete ,ca un fel de tipat.. " Sunt lupi pe aici?" intreaba Elena.. "Ooo da " raspunde ironic prietenul ei incercand sa mimeze un lup. Sonia se uita lung la padure din masina...apoi se aud trosnituri ca si cum cineva ar calca pe niste crengi de copac ...sunetul se aude din ce in ce mai aprope..Cosmin cu un bravism fals se duce la marginea soselei si arunca cu o piatra in departare..sunetul se opreste. In acest timp prietenul meu scoate roata de rezerva si lucreaza sa o schimbe."Gata!" striga el satisfacut...se urca in masina ,dar ne dam seama ca lipseste cineva..Cosmin. "Cosmiiin" striga Elena ,urmat de mine si prietenul meu...iesim din masina sa il cautam,ii fac semn lu Sonia sa astepte in masina.Ma aventurez in padure , era plina de frunze asternute ca o nea de zapada ,multe din ele mi se asezau pe par,iar parul meu incepea sa semene ca o beteala de frunze..in scorbura copacilor vedeam cum misuna fel de fel de instecte printre care si niste viermi ce mancau din niste furnici moarte.De odata aud un tipat, era de om..Cosmin sare dintr-un tufis plin de sange,fiind zgariat pe maini si spune " Sa plecam dracului de aici !" , tresar speriata si il intreb ce a patit ,a spus ca nu vrea sa ma tina de vorba despre asta si ca a cazut incercand sa alerge un iepure..ok..in sinea mea nu vroiam sa presez subiectul prea tare. Ne urcam in masina ,prietena lu Cosmin il ia dupa umar si il intreaba daca e in regula,acesta ii spune ca nu e nimic ,anxietatea din masina se simte in inimile tuturor iar prietenul meu calca acceleratia. Peste minute bune de mers ,il intreb "Trebuia sa iesim de pe drumul asta ,nu?" "Da, trebuia.." spune el pe un ton flegmatic.Apoi din masina se simte un miros groaznic de benzina si fum "deschide-ti geamul" striga sora mea...in cateva momente ajungem la un indicator ceea ce parea ca arata iesirea de pe drumul incorjurat de padure.In sfarsit ..ma gandesc.Dar spre uimirea tuturor semnul indica "Vanatori" --spre Neptun vreo 15 km...era acelasi semn care il vazusem cand am intrat pe drumul forestier..Prietenul meu opreste pe drepta si se uita pe harta , Vanatori era o localitate obscura langa Pecingea ,Neptun era in apropiere totusi ."Nu pot sa cred ca ne-am invartit in cerc" spune el.Dintr-o data Cosmin trage de portiera sa iasa din masina si incepe sa vomita.. "Cosmin,esti in regula ?" il intreb eu, fatza prietenei lui i se ingalbeni de dezgust,stiam de cand eram la scoala ca nu poate suporta sa vada asta.Trec secunde bune si Cosmin parca isi dadea duhul afara..Sonia prefera sa nu se uite la toata scena si il intreaba pe prietenul meu daca mai avem mult.Cosmin isi revenise si ia o roaga pe Elena sa ii dea o sticla cu apa,aceasta ii intinde cu o mana sticla iar cu alta isi pune mana la ochi,incercand sa isi acopere si nasul..putea a voma.Acesta o da pe gat si merge agale pe sosea balansandu-se cand pe un picior cand pe altul ,parca beat apoi scuipa o buna parte din ea."Bai Cosmin, unde pleci?" striga prietenul meu..scot si eu capul pe geam incercand sa ii fac semn sa se intoarca si sa inteleg ce naiba are ,el gesticuleaza ceva de neinteles si incepe sa o ia la goana spre padure. "Sa il fut..stati aici !" spune prietenul meu..se ridica din masina si vrea o sa ia dupa el,cand incep sa il trag de maneca,observ ca mana ii tremura de nervi si ii spun "Vin cu tine.." ..Elena ne urmeaza din spate. In departare vad o pereche de adisasi ,alergam vreo 30 de metri si il vedem...era..era Cosmin ! Fara viata aparent,sfartescat intr-un mod horific,niciodata in viata mea nu am vazut ceva mai grotesc cu putinta,acesta incepe sa gafaie,din gat ii tasnea sange ,incerca sa spuna ceva dar sunetele erau indescifrabile .Prietena lui statea incremenita,nevenindui sa creada ca se putea intampla asa ceva.Prietenul meu se aseaza langa el masurandu-i pulsul.Din burta ii se scurgeau matele si totul in jur putea in cel mai groaznic mod..simt ca lesin cand el ma ia de mana si imi spune sa plecam. "Nu,nu puteti.." spune Elena "nu putem sa il lasam asa.." Mergem la masina si prietenul meu ia un marker negru cu care face un X aproape de locul unde s-a intamplat totul.Elena incepe sa tipe ca nu puteam pleca dar prietenul meu o ia cu forta pe sus si o urca in masina. Sonia se sperie,nu stia ce s-a intamplat.. incerc sa ii spun ca e totul in regula si ca ,Cosmin o sa ne ajunga din urma ca avea niste treaba de facut mai intai..am simtit ca nu a "muscat" asta ..Prietenul meu calca pe acceleratie inca odata dar tot ce ma puteam gandi nu era faptul ce i s-a intamplat colegului meu ,ci faptul ca inca era in viata in timp ce masina fulgera asfaltul...


     Se intunecase de ceva vreme si incercam sa ma gandesc la orice altceva decat la ce a patit colegul meu ,dar nu puteam..colega mea era intr-o stare aproape catatonica in timp ce Sonia incerca sa ii dea apa sa bea.Nu am observat scena,dar masina loveste ceva.."La dracu !" rosteste cu juma de gura prietenul meu. Amundoi am coborat din masina si am gasit un catel maidanez zdrobit pe sosea. O nu.. ma gandesc.Elena coboara si din masina sa vada ce se intampla ,se apropie de catel si incearca sa il mangaie cand acesta o musca de mana ,isi retrage repede mana,prietenul meu o ia de umar si o trage in spate iar eu raman fixata cu privirea spre catel.Prima oara nu am crezut ca vad bine,dar catelul avea o fata deformata..era plin de bale la gura si sange, avea o limba bifurcata si niste ochi complet negri scotand niste sunete aproape de om,avea blana neagra pe jumate din corp si restul era acoperita cu ceea ce pareau a fi solzi... apoi incepe a se zvarcoli puternic si se repezi asupra prietenului meu care il da la o parte cu piciorul, apoi deschide torpedoul,cainele se repede la el inca odata cand se aude un foc de arma..toti am tipat in acel moment si cainele isi da duhul scotand un "uurrhhh.." ragusit.Prietenul meu facuse armata in apropiere de Neptun si avea drept de port arma de cateva luni..."Elena esti bine?!" strig catre ea ,aceasta imi spune ca rana e superficiala si ca nu o doare asa tare,moment in care rasuflu usurata.. nu as putea sa suport inca o persoana draga mie ranita, dar imi faceam iluzii degeaba.. toti eram in pericol.
       Ca si cum nu ar fi fost deajuns prin tot ce am trecut un om parca lovit de un camion se apropia de noi din padure.."ajutoooor!" era un mormait mai degraba decat un cuvant."Stai aici!" il strig isterica pe prietenul meu care vroia sa investigheze.Omul se dadu peste cap intr-un fel aproape supranatural si se impiedica de ceea ce parea ca fiind o creanga apoi cazu la marginea soselei.Ne-am apropiat de el dintr-o curiozitate morbida ,omul era un vreun padurar sarman,cel putin asa il prezentau hainele,apoi am observat toti trei ca omul era taiat cumplit la glezne,era palid la fata,pierduse mult sange..Prietenul meu ma ia in brate si imi acopera ochii cu mana lui..prea tarziu ma gandeam eu..ma simt groaznic,imi vine sa vars,langa noi e probabil un om muribund si Cosmin..Cosmin era..incep sa plang. Dintr-o data din padure se aud crengi de copac cum sunt rupte, sunetul devine tot mai aproape ,din bezna o mana diavoleasca se intinse inspre colega mea care o apuca de gat, incerc atat eu cat si prietenul meu sa o eliberam cand sangele ii tosneste dintre buze apoi mana ii da drumul, nu ne puteam da seama ce fusese,era prea intuneric ,prietenul meu a apucat-o de mana si pe mine m-a impins catre masina.Vedeam cum picaturi de sange tot mai multe curgeau din gatul colegei mele.."Elenaaa!" o strig isterica,omul de langa noi tarandu-se spre ea incepe sa o apuce de picioare si cu un ranjet teribil pe fata incepe sa o muste de glezna..apoi de coapsa si vad cum o bucati din ea se dezlipesc.. omul incepe sa le scuipe ranjind haotic si incepe sa rada frenetic."Ajut-" incepe sa spuna Elena cand incepe sa scuipe cat mai mult sange apoi cade in genunchi , omul o trage inapoi spre el ,iar prietenul meu isi scoate pistolul,pregatit sa traga cand un alt om ii da in cap cu o lopata,aud sunetul acela teribil de oase pocnite..nu stiu de unde aparuse dar avea ochii galbeni ca un om bolnav de icter,desi fata ii era foarte palida si parul negru,uleios.Barbatul tipa la el intr-o limba care nu o intelegeam.Din cealalta parte celalalt scoase un " Uummmm " muribund in timp ce se lupta cu Elena.Prietenul meu isi revenise si trage trei focuri de arma in barbatul cu lopata , acesta cazu scotand un tipat sinistru.Elena reusise sa se desprinda din mainile celuilalt si fugi catre masina, in timp ce fugea ii cadeau mici bucati de carne si piele de pe picioare...mergea in genunchi si se oprea din secunda in secunda scuipand cantitati considerabile de sange imbibat cu flegma.Se uita spre mine ,pe fata ei se vedea cat de mare ii era durerea si lacrimi se scurgeau siroaie.. nu a putut sa zica decat un "Aaaa..aa..ma doaree...ahhh" si cazu cu fata intr-o mocirla.Din padure ies inca trei indivizi care se reped la prietenul meu, acesta trage cateva focuri de arma dar majoritatea nu nimeresc tinta , mana ii tremura si imi zice.."Ia asta si fugi!".Ma uit spre masina,era la vreo 20 de metri de unde eram ,Sonia..isi pierde echilibrul se se propteste cu mana de asflalt,iar cu cealalta mana imi da pistolul, [era un `Cugir` de 9mm] ce puteam sa fac..in viata mea nu am tras cu pistolul ma gandeam..ma uit cu groaza cum acesti oameni,animale habar nu am il sfasie pe prietenul meu ,nu pot sa ma misc,printre sunetele de durere ale prietenului meu aud "Omoara-ma!" "Nu,nu pot.."spun in soapta. Indrept pistolul catre atacatori dar nu trage..apoi se descarca cateva gloante in sus...incep sa urlu la ei,vad cum unghiile lor il zgarie pe fata, pe gat, apoi ii baga mana in ochi,nu ma pot uita..ma intorc la 180 de grade si fug spre masina.Sonia ma vede si incepe sa tipe,nu stiu cat de mult a vazut din scena dar singurul meu gand era sa scapam.
Masina porneste si accelerez cat pot de repede, nu am carnet dar in linie dreapta am mai condus ,iar asta era ultimul lucru la care ma gandeam.Nu trec nici 200 de metri cand pierd controlul asupra volanului si intru intr-un copac,radiatorul incepe sa scoata fum.Ma lovesc un pic la cap dar imi revin imediat,ies din masina si o trag pe Sonia dupa mine.Alergam pe sosea cand din departare se aud voci ,ca soapte venind inspre noi..apoi un grup de oameni palizi la fata alearga inspre noi..'in linie dreapta o sa ne ajunga' ma gandesc..iar singura solutie e sa o iau inspre padure.In timp ce alergam auzeam sunetul crengilor de copac rupte si sunetele oamenilor palizi se apropiau de noi ca niste mumii zombifiate.Sonia isi pierduse ghiozdanul de la tata .. "pisicu.." striga ea, o trag de maneca spunand ca nu avem timp pentru asta.. "promit ca o sa iti iau cate ghiozdane vrei si toate jocurile ,orice ,promit!".Alergam de nu imi mai simteam picioarele prin padure, cand deodata in lumina lunii scena se schimba in ceva absolut odios..oameni palizi,in jurul nostru apar ca de nicaieri,sunt goi complet iar in spatele lor ca niste spectre, niste umbre negre se arata ce incep sa sfasie cu ghearele bucati din ei,unuia ii curg matele pe jos in timp ce incearca din rasputeri sa le ridice,multe instecte se aseaza pe ele si incep sa le devoreze in timp ce tipa in agonie,femei sunt sfartecate si decapitate intr-o secunda iar trupul lor fara suflare se zvarcoleste ba in picioare ba pe jos,unul peste altul apoi inceteaza orice miscare..oameni sunt dezmembrati de maini si picioare care le sunt devorate de aceste creaturi sinistre.Spectrele incep sa vorbeasca la unison intr-o limba mormaita ca un fel de mantra...aud soapte in urechea stanga ,o trag pe Sonia si mai aproape de mine si alerg cat pot de repede..sunt epuizata, sunt nebuna ! Sora mea incepe sa tipe cat poate de tare dar cea mai groaznica scena...cea mai groaznica..oh ,doamne...am vazut femei insarcinate care erau gata sa nasca,iar pruncul le era scos fortat de aceste creaturi care apoi cu o piatra de dimensiuni considerabile le trosneau teasta cu atata forta incat fetele bebelusilor se pliau ,plesnindu-le fata, pe cand erau strangulati de cordonul ombilical al mamei care tipa frenetic,apoi le bagau pruncul insangerat si zdrobit inapoi in pantec.Singura bucurie era ca Sonia era pe jumatate lesinata ca sa isi dea seama de ce se intampla.Alergam atat de haotic incat nu vedeam in fata noastra ,am alunecat intr-un fel de prapastie, din fericire mormanul de frunze ne amortizeaza caderea.


          Nu stiu cat am mers dar sunetele monstroase pareau acum distante ca niste ecouri,eram amundoua complet epuizate..nu puteam sa ma misc,aveam o entorsa la picior.Ma uit in ochii ei..plangea.. si eu plangeam laolalta cu ea.Imi amintesc ca de cand eram copii ne-am infruntat cu greutatile de a creste singuri,pe cont propriu,asta m-a facut mai dura pentru realitatile vietii..simteam acest lucru si in surioara mea. "O sa fie totul bine" ii zic lacrimand,apoi cu mana ei imi sterge usor lacrimile de pe obraz si se strecoara in brate.O mangai pe cap si incep sa spun fel de fel de rugaciuni,unele inventate pe moment,alteori incerc sa neg totul,spunand ca e un cosmar.In cateva clipe,adoarme instant in bratele mele.Ecourile devin usor usor soapte si vad in departare umbre care ne inconjoara...a fost un moment in care mi-am acceptat soarta..dar nu puteam sa accept soarta surioarei mele....niciodata.Mi-am amintit ca am pistolul lasat de prietenul meu la mine si m-am gandit sa infrunt aceste lucruri dar mi-am dat seama ca mai mult ca sigur o sa lupt o lupta desearta ,apoi se vor napusti asupra ei..nu puteam sa imi imaginez o moarte mai cruda,mai horifica decat asta,dupa tot ce am vazut..nu puteam sa accept asta.Singura solutie..da..singura solutie era sa ii curm viata in timp ce inca doarme in bratele mele apoi sa ma sinucid..."sper ca ne vom vedea curand,surioara" spun,curgandu-mi lacrimi.Apoi trag aer in piept si ma pregatesc pentru cel mai greu lucru care l-am facut vreodata,indrept pistolul spre tampla ei...cand deodata incepe sa deschida ochii usor,degetele imi sunt incordate pe tragaci...se uita cu o privire mirata la mine rostind "surioa..." apoi sunetul de foc se aude,aduc repede pistolul in gura fara nici o ezitare si trag..click...click...click...pistolul se descarca in gol..incep sa gafai disperata.."nu,nu ,nu..!" click..click..click..,scot incarcatorul si vad ca nu mai era nici un glont...incremenita indrept usor capul spre sora mea ,fata ii este inca imbujorata,are ochii inchisi..arata de parca doarme apoi ii dau parul blond pe spate si vad sangele scurgandu-se plasmatic din tampla.Ochii mi se deschid larg,o apuc si o mangai cu ambele maini pe umar,pe gat,pe fata,pe manuta ei inca calda incercand sa scot un sunet,dar pot doar sa ma balbai, imi tremura tot corpul ..nu ..nu puteam sa accept moartea ei..am fugit vreo zece metri sa infrunt orice creatura care era acolo ,am strigat la ei "Haideeeee...omoara-ma!" "Haiiii" disperata ...dar din padure nimic..apoi se aud fosnete,asta era momentul nu mai puteam astepta..vroiam sa mor cat mai repede,dar spre uimirea mea se infatiseaza in fata mea un pluton de soldati in uniforme negre cu un simbol ce reprezenta un sarpe ucis de o sabie ..au venit cu aruncatoare de foc,pusti si torte scuipand foc in directia din care am venit.Nu...nu se poate..nu.. apoi am scos cel mai groaznic si tare tipat din viata,mai groaznic ca orice sunet facut de aceste creaturi..."Aaaaaaa....aaaahhh....aaaaaaa" nu ma puteam opri..in acelasi timp imi curgeau lacrimi dar nici nu imi dadeam seama ca plangeam,soldatii se uitau incremeniti la mine,am tras de unul din ei sa ii iau pistolul de la brau dar acesta m-a plesnit atat de tare incat am cazut pe jos,dar cu o putere aproape supranaturala am revenit la el cu dorinta de a ma impusca,scena s-a repetat de cel putin trei ori pana cand i-am luat cutitul si m-am injungiat in stomac.Apoi acesta mi l-a scos si m-a trantit la pamant,am fugit catre surioara mea ,intinzand mana insangerata spre ea si balbaindu-ma,apoi unul din soldati o ia in spate si pleaca..incerc din rasputeri sa fug dupa ei ..dupa cateva secunde ma prabusesc,incep sa merg in genunchi,nu vreau sa ma despart de ea..dupa ce imi fac loc cu bratele,tranandu-ma printr-un tufis lasand amprente pline de sange pe niste frunze ies la capatul padurii......moarta de durere ,cu pleoapele pe jumatete inchise...strigand intr-o soapta disperata "surioara..surioaraa" si simtindu-ma pe moarte ultimul lucru pe care il vad...... e marea .              


* Poveste inspirata din fapte reale ,relatate de un martor ocular , militar in detasamentul U.M. -0608, Neptun si prietena lui in anul 1998 *