Operele lui Alexandre Dumas - 2008

Toata lumea a auzit de Cei Trei Muschetari ,desi nu cred ca multa lume a citit cartea.E foarte frumoasa, eu am citito intr-o zi , in 2 vol, dar totodata pentru mine mi s-a parut tragica la sfarsit ma refer ,cand moare Milady, il admir pe Dumas pentru operele sale si rafinamentu de care da dovada, ma ales in Contele de MOnte Cristo, site cum sa redea rafinamentu si obiceiurile acelor vremuri ,viata parizienilor, stilul romantic.
In primul rand nu imi place stilul razbunator si maniera in care vb despre aceasta, privind razbunarea ca pe o virtute...
Dar totodata pot sa zik ca il critic pe alocuri pentru ca uneori nu are simtul dreptatii ,ca in cazul domnului Villefort din Contele...., si ca in cazul Milady, adica o buna parte din toate scrierile sale se bazeaza pe justitia vremei aceleia, vorbind totodata de justitia lui Dumnezeu, dar nu reuseste sa le imbine..Uneori este prea dur si crud fata de personajele sale cand ar trebui sa fie milostiv...Eu cred ca , cartea era mai placuta pt mine daca ar fi avut un final mai ingaduitor...dar poate tragedia a facut sa aiba succesul acesta....In Misterele noptii , cand unul din pers principale care comite fapte mult mai grave, este iertat de lume,de Dumnezeu, ba chiar este rasplatit cu un copil,care el ii violase mama...deci pot sa zic ca sunt multe neinreguli , daca Alexandru Dumas vroia sa prezinte legea dura,pariziana,de pe vremea aceea era in toate romanele, dar uneori pe unele pers lasa nepedepsite, pe altele nu, aic putem vb de Danglars-Villefort, Milady -Samuel Gelb ,si mai multi care nu sunt "rasplatiti" asa cum ar trebui....Iar daca Dumas ar vrea sa prezinte milostenia omeneasca sau legea lui Dumnezeu, atunci ar fi mai milostiv si iertator fata de personajele sale...dar asta e parearea mea...
Nu imi mai place nici nepasare de viata, valoarea vietii care in romanele lui Dumas este ignorata total prin dueluri fara sens cu repercursiuni de viata si de moarte.... dar poate a incercat doar sa infatiseze epoca , pentru o insulta puteai plati cu viata....onoarea avea cel mai mare pret pentru valoarea umana , in zilele de azi onoarea e egal cu 0 ,deci pot sa spun ca dintr-un punct de vedere este de inteles...
Acum sa privesc partile bune,sa incep o caracterizare a Contelui de Monte Cristo,cartea pe care am citito in 3 vol in cateva zile,personajul sublim care parcurge initierea spre cunoastere pornind de la simplul si naivul capitan de vas Edmon Dantes pana a ajunge la faimosul/puternicul conte . Este un drum al initierii care il ajuta sa isi depaseasca temerile,sa isi realizeze cele mai marete visuri ale omului, dand peste un savant care il invata tot ce se putea invata despre vastele cunostinte ale omenirii,sa vorbeasca 5 limbi,etc..un companion loial,Peppino, si peste abate care ii lasa fabuloasa avere a unei famili italene de mult stinsa,ascunsa in insula de Monte Cristo de unde isi ia si numele..nu stau sa povestesc cartea , incerc sa parcurg drumul initiatic al contelui... pentru mine el reprezinta tot ce isi putea dori un om in viata sa , vesnic stapan pe sine,ideal pentru a conduce,a fi un lider. Increzator in sine,gentilom pana la final,dar razbunator cu o raceala in sange cand e vorba de cei care l-au facut sa sufere...Totusi cred ca ii lipseste un lucru,este milostiv si iubitor,ajutand pe altii,dar cateodata judeca prea rapid in a incheia vechi conflicte, cum e vorba de fiul lui Mercedes,Albert si vrea sa il omoare fara ca acesta sa ii fi facand nimic,zicand ca blestemul tatalui va ajunge pana la a 4-a generatie... In orice caz il consider cel mai complex personaj din toata opera lui Dumas,avand totodata cel mai mare rafiament si aproape fiind atot-cunoscator.
Urmeaza apoi cei 45 in 2 vol, este rafinata, romantica,clasica, dar lipseste acel ceva care sa o faca Contele de Monte Cristo , carte care este reluata in Mana de Mort , in care se continua povestea contelui. As putea sa zic ca este lafel de interesanta ca Monte Cristo, ma ales ca este o continare a romanului ,dar la sfarsit o strica rau de tot,adica inafara ca moare Monte-Cristo si cu Mercedes,mor cam toti auiurea intr-un vapor,sa va zik cum incheie el ,ca nu era suficient sa faca un final tragic , a realizat un final cam penibil si aiurea: " Si temerile nu fura in zadar,caci peste putine zile,marea arunca pe tarm cadavrele sotilor Morel sio ale copiilor lor adoptivi,cum si cadavrele lui Albert si altora din Marsilia." So e ca si cum ar zike,si au murit toti si asta a fost povestea copii :)) dar mi-a placut ca in Mana de Mort , lui Monte Cristo ii se face o lectie de viata,ajungand din cel mai bogat om un cersetor :)) invatandu-l despre mila, facandu-l sa recunosca greseala pe care o facuse pedepsindu-si rivalii,prin biciul lui Dumnezeu....Laleaua Neagra mi s-a parut a fi destul de seaca...fara ceva care sa o faca speciala.Viata pariziana este dezvaluita cu mult rafinament,specific epocii si cu multa doza de nobiliate. Alexandru Dumas incercand mai mereu sa dezvaluie rangurile epocii, de la simplul gentilon la marchiz,vice-conte,duce,conte, baron, titluri ce semnifica importanta nobilimii pentru Dumas,dat fiind faptul ca majoritatea personajelor din romane sunt conti sau ducese,sau detin alte tituluri nobiliare. Uite ca am gasit altceva ... de ce nu se vorbeste despre simplitatea oamenilor comuni ,oameni de rand sunt marginalizati pentru asta inca o bila neagra...