Educatia prin iubire - sep. 2013


Educatia prin iubire 

de I.D.A aka mendax 



Candva ,o doamna destul de respectabila in ochii publicului mi-a spus ca sa fi matur inseamna sa ai resursele necesare sa traiesti pe cont propriu . Pot spune ca m-am contrazis cu argumente si contra-argumente datorita faptului ca eram sigur ca nu asta inseamna sa fi matur, in opinia mea sa fi matur inseamna cu totul altceva... si anume sa te comporti matur in relatia ta cu ceilalti ,sa te poti controla,sa sti ce sa spui ,ce sa nu spui si cand sa spui ceva cuiva ,dar mai ales sa te gandesti la cum ii afectezi pe ceilalti din jurul tau prin faptele sau vorbele tale,astfel intodeauna am crezut ca maturitatea nu tine cont de varsta sau de un lucru ci de modul cum privesti celelalte persoane si cum interactionezi cu ele si fata de tine. 
Fara sa adaug problemele mele personale aici, am vazut nenumarate persoane cu probleme, stres si depresie ,stari ce degenerau la cea mai mica scanteie in furie, durere si violenta atat cu altii cat si fata de sine.Asadar m-am gandit la probleme si desigur sunt o gramada... dar totodata sunt si de suprafata. M-am gandit ca trebuie sa existe o cauza pentru cea mai mica deviere de la fericire ,sa ii spunem fericirea inocentei sau fericirea existentei in general. 
Si de aici am ajuns la educatie. In primul rand tin sa mentionez ca educatia nu se sfarseste cu cei 7 ani de acasa, sau cu terminarea scolii,sau facultatii. referindu-ne la educatia morala ,scoala vietii si educatia filozofica ,educatia aceasta o intreprindem din momentul nasterii pe tot parcursul vietii noastre.
La inceput ghizii nostri sunt parintii si restul familiei,apoi noi insisi devenim proprii nostri ghizi.Desigur, putem avea multi eroi si oameni care sa ne invete in viata dar in final totul depinde de noi.

Dar ce inseamana educatia exact ?
Toata lumea stie in mare masura ce inseamna sa ai o educatie ,ea poate fi una morala/filozofica sau stiintifica/enciclopedica .Dar in ziua de azi nimeni nu da doi bani pe educatie,mai ales cea morala,daca vreti la acea parte filozofica ce te ghideaza in viata. Atat adolescentii cat si persoanele mature s-au indepartat tot mai mult de aceasta educatie crezand ca se pot descurca in viata fara ea.. si partea adevarata este ca se pot .Te poti descurca la servici fara sa fi un moralist sau sentimentalist, defapt e indicat lucrul asta, te poti descurca pe strazi, in cluburi,cu prietenii fara subiecte filozofice , te poti descurca cu banii,cu afacerea ta dar totusi majoritatea dintre noi suntem stresati si simtim lucrul acesta, ne afecteaza atat fizic cat si psihic si simtim acel gol in noi de neimplinire, astfel vrem mai mult, vrem mai mult de la jobul nostru, de la familie,prieteni, de la viata in general,dar presupunerea mea e ca nu trebuie sa cautam departe sa vedem ca ar trebui sa cautam mai aproape de noi insine pentru ca , cu cat dorim mai mult in speranta ca acel lucru ne face fericiti, dupa ce l-am obtinut tot nu suntem si vrem si mai mult , astfel se creeaza un ciclu interminabil intre dorinta de a avea si ce credem noi ca ne face fericiti.E clar ca mai mult nu ne aduce fericirea, e o falsa aparenta,din prisma careia facem multe lucruri superficial,si uitam complet lucrurile importante pe care am sa le discut in randurile ce vor urma.
Cum spuneam, lumea nu da doi bani pe educatie si in fond de ce ar face asta. Oamenii nu mai pot avea incredere in biserica, in prieteni , in familie , oamenii nu mai pot avea incredere in oameni. Toti incearca sa te converteasca la ideile si principiile lor , astfel lucrurile care vin din suflet raman inchise undeva. 

De ce ? Pentru ca toti oamenii mint, toti oamenii inseala , toti oamenii sufera si toti oamenii fac pe alti sa sufere la un moment dat... nimic nu schimba acest lucru  , fie ca sunt preoti, profesori , prietenii tai sau chiar familia ta , toti fac aceste lucruri la un moment dat sau altul, nimeni si chiar nimeni nu este perfect.

I . Copilul/adolescentul si familia



Se porneste de la ideea gresita si anume aceea a behaveorismului , modul cum te comporti pe care parintii il vad prima data si incearca sa il schimbe , insa oamenii nu sunt masini cu rotite si comenzi pentru fiecare circumstanta ,nu ..oamenii sunt fiinte emotionale. Comportamentul este afectat de sentimentele persoanei.

De multe ori in familii se foloseste pedeapsa in relatia cu copilul pentru a-i indrepta comportamentul si metoda - recompensei daca esti cuminte si disciplinat. In opinia mea e un lucru foarte gresit, atunci cand copilul invata ceva si isi schimba comportamentul subit ,invata de frica ,se schimba de frica,frica de parinti sau de alte persoane.Cuvintele si intelegerea nu vin usor cand copilul tau greseste si fiind tu insuti o fiinta emotionala , reactionezi sentimental il judeci ca a facut ceva gresit si il pedepsesti, il judeci ca a facut ceva bun, esti mandru si il recompensezi, astfel copilul daca o sa faca lucruri bune nu le face neaparat din suflet ci pentru ca stie ca este recompensat . si tineti minte ca aceasta recompensa nu inseamna neaparat bani, sau lucruri materiale, pot sa fie si genul de lucruri ca : o imbratisare sau o mangaiere,o iesire afara cu prietenii sau la un evenminent ,etc. Intotdeauna el trebuie "recompensat " cu iubirea dumneavoastra ,in special cand greseste si face rau!
Copilul trebuie sa faca lucrurile frumoase din dorinta lui proprie fara sa fie influentat de cineva sau impins de cineva, sigur ca trebuie sprijiti in sensul asta si aici intervine educatia, explicatia , intelegerea si rabdarea parintilor.
Tocmai pentru ca suntem fiinte emotionale si sensibile chiar daca ajunsi la o anumita varsta incercam sa uitam aceasta parte a noastra ,sa uitam de simplitatea iubirii ,iubirea de cineva de ceva, de lume si tot ce ne inconjoara si vrem sa parem "maturi" sau sa ne luam dupa persoanele mai in varsta crezand ca la ele gasim toate cele ne pierdem o parte din noi, partea cea mai importanta,crezand astfel ca emotiile si sentimentele fata de cineva,fata de ceva sunt un impediment in reusita noastra.De cate ori nu am auzit spunandu-se : Ce bine era sa nu simt nimic ! Vreau sa fiu si eu ca altii care nu le pasa ..  
Dar sa revenim la ce spuneam in legatura cu parintele si copilul -parintele pedepseste iar copilul incaseaza fie ca este vorba de un repros sau o interdictie sau chiar violenta fizica. Atunci daca nu de "o buna bataie" sau o mustrare de ce are nevoie copilul ? In nici un caz sa nu fi indiferent fata de el, asta ar baga ideea in mintea lui ca nu va pasa de el. El are nevoie de afectiune , tot timpul. nu numai cand e bebelus sau copil pana in 12 ani ci si in adolescenta , nu v-ati intrebat de ce apar problemele de personalitate si comportament in adolescenta ? Sigur , sunt o multime de schimbari,dar nu cumva acea afectiune aratata la 4,8,10 ani s-a stins ? Nu cumva vreti sa nu rasfatati ,vreti ca ,copilul dumneavoastra sa se maturizeze, sau mai bine zis perceptia dumneavoastra despre cum ar trebui sa faca asta,probabil din propria experienta si propria educatie.
Pana si simpla amenintare face ca ,copilul sa fie reticient sa va dea ascultare pe viitor si sa faca tot ca el, si sa nu intelegem gresit, ca el poate fi un lucru bun sau un lucru prost, cateodata copilul sau adolescentul are dreptate asupra parintelui.
Nevoia adolescentului si a copilului este afectiunea si nevoia profunda de iubire , de care el nu isi da seama si nici parintele ori familia ,el doar simte ca ar trebui sa faca ceva ,se simte plictisit si deprimat atunci cand starea lui continua, astfel se refugiaza.. refugiile sunt multe , poate sa fie refugii benefice cum ar fi : iesire cu prietenii ,plecarea de acasa pentru cateva zile la alta ruda sau prieteni, citit, diverse jocuri etc si refugii negative : bautura, droguri, lucruri prin care isi risca propria viata ,fuga de acasa si ganduri suicidare. Unii adolescenti sunt mai sensibili decat altii ca fiecare dintre noi. A face din o persoana sensibila o persoana rece , practica si disciplinata peste noapte este foarte daunator. Dispuneti asadar de aceasta autoritate asupra copilului sa ii schimbati viata in bine sau in rau. Pentru a nu se transforma in rau, trebuie sa practicati controlul asupra emotiilor dumneavoastra in ce priveste mania atunci cand el greseste si sa lasati liber sentimentele de iubire .
Lucrurile distructive pe care adolescentii si copii le fac pornesc de la sentimente si nu de la natura lor distructiva,pentru ca ea nu este o trasatura inascuta, ci dobandita, prin lucrurile la care este expus copilul.

Trebuie sa inconjuram copii nostri cu afectiune si iubire, nu e deajuns sa le spunem te iubesc sau eu stiu orice alt lucru, trebuie sa le aratam asta de fiecare data cand le spunem.Trebuie sa fim responsabili indeajuns sa avem grija de ei atat material,fizic cat si sentimental.

- etapa 1 - satisfacerea nevoilor emotionale a adolescentului /copilului este mult mai importanta decat orice lucru material pe care il dam, deoarece este o distractie, desigur orice lucru pecare il dam il face mai incantat si bine dispus ; intr-o mica masura adauga la doza de fericire pe care i-o daruim. Nu trebuie sa dam lucruri pe care el nu le vrea sau nu le cere, acesta e intelesul.

- etapa 2- intelegerea copilului este extraordinar de importanta - ca sa intelegi cu ce se confrunta , trebuie sa ii intelegi problemele si nu poti face asta atunci cand vrei sa il pedepsesti sau sa il judeci intr-un fel.

- etapa 3 - dialogul cu copilul sau adolescentul - explicarea acestuia pe un ton frumos, bland si fara repros despre lucrurile care le-a facut gresit sau nu le-a inteles, chiar daca a gresit odata trebuie sa fim si mai expliciti tot pe acelasi ton sa ne spunem din experientele personale si gandirea noastra trebuie expusa copilului ,ca si cum am vorbi cu un om in varsta ,astfel el vede ca este luat in serios , problema lui este dezbatuta si i se acorda atentie .
 Dar atunci cand tipam ,cand il certam - exista doar monolog , este acea mustrare,acel repros insotita de o amenintare, dupaia de un cuvant ipocrit ca :  iti spun spre binele tau, sau sti ca o fac pentru binele tau , fac asta pentru ca te iubesc. ( ipocrit in imaginea copilului ) . Si atunci copilul aude ce ii spunem dar nu intelege si nici nu o v-a face niciodata in acest fel - aici intervine dialogul - interactionarea cu copilul , sa ai o discutie in adevaratul sens al cuvantului ,nu sa i se tina morala la infinit sau un monolog moralist. Iar cand copilul vine la dumneavoastra sa discute ce il framanta sa ii acordam sprijin si atentia noastra deplina ; sa ne comportam in asa fel cu el incat sa vrea sa vina la noi sa poata avea incredere in parinti lui , stiind ca acestia vor fi mereu alaturi de el si il vor iubi indiferent de greutati si lucrurile pe care le v-a face.
Niciodata nu ezita sa ii spui adevarul ! chiar daca doare, imparte durerea lui cu tine si comfortati-va impreuna

-etapa 4 -   Asigurarea protectiei fizice si emotionale a copilului . Nu este cazul sa mai mentionam pedepsele fizice care sunt o metoda brutala si care niciodata nu da roade , ci ajuta chiar la intoarcerea copilului impotriva dumneavostra uneori chiar cu dorinta de a va raspunde cu aceeasi moneda.(pe moment sau in timp) .
Protectia emotionala consta in protejarea copilului de ii cauza suferinta emotionala, fustrare si anxietate. El nu trebuie grabit si de asemenea sa il protejam daca vedem ca alte persoane il afecteaza in acest sens.
Din pacate de cele mai multe ori prin protejarea lui se intelege defapt restrictia lui de a face anumite lucruri ! Nu fa aia , nu fa cutare lucru ,nu te du nu stiu unde, nu umbla cu x sau y  - prin asta parintele intelege protejare - Nu, aceasta este o Restrictie ! Iar restrictia adolescentului/copilului duce la fustrare ,la anxietate si care pe urma duce la depresie. Din depresie mai departe se pot intampla o groaza de lucruri bazate pe refugiu. Niciodata copilul nu trebuie sa se simta singur, ci mereu aproape .

- etapa 5 - Increderea - daca respectam toate celelalte etape trebuie sa ii acordam incredere copilului si sa il lasam sa se dezvolte , numai prin asta el poate sa invete si intr-un final sa ajunga sa se educe singur. Trebuie inteles si dumneavoastra sa fiti pregatit/a sa se impedice ,iar cand o face sa fiti intelegator chiar daca aveti mandria dumneavoastra ,sunteti dezamagit sau furios , trebuie sa fiti mai presus de toate intelegator. In loc de Nu mai fa asta ! sau Uite ce ai putut sa faci !, Ti-ai bat joc de cutare lucru ! putem spune Mi-ar placea sa intelegi ca, cutare lucru x si y , sau uite cum putem sa rezolvam asta ,hai sa ne intindem in pat sau sa stam relaxati sa vorbim despre x si y  ; totul depinde de modul cum vrei sa apari in fata copilului , ca un vesnic monolog ,lupul moralist sau ca parintele-prieten , persoana care da afectiune ...
Asadar acorda incredere copilului tau si arata-i ca il susti si il lasi liber sa aleaga !

- Descarcarea emotionala prin ras 
De fiecare data cand poti rade impreuna cu copilul tau ,elibereaza toate problemele tale si ale lui prin zambete sincere si rasete. Ironic este faptul ca , atunci cand iti vezi copilul zambid din suflet iti vine a plange si a-l imbratisa. Cand e trist , incerca sa il faci sa rada ( nu cu forta) si sa il alini. Acest lucru este valabil si pentru tine ca om matur!

Arata-i copilului tau ca il iubesti astfel incat in fiecare zi sa ii provoci un zambet pe buze ,incerca sa cultivi iubirea ce o nutresti pentru el aratandu-i afectiune !

II. Persoana constienta

Pesoana constienta reprezinta persoana care este constienta de ceilalti din jurul sau si cum ii afecteaza pe acestia. Totodata persoana este constienta de propriile emotii si exercita control asupra lor , nu se lasa condus de acestea.
Daca pentru cateva momente va desprindeti de rutina zilnica si doar v-ati relaxa fara sa va ganditi la probleme,la tot ce tine de conexiunea cu lumea inconjuratoare veti refleca asupra dumneavoastra,iar cand o veti face o sa descoperiti partea aceea sensibila , emotiile si afectiunile dumneavoastra in legatura cu persoane si lucruri . Iar daca stati si analizati o sa descoperiti ca nimic din toata rutina zilnica nu conteaza cu adevarat ,viata nu e permanenta ci efemera.

Invatand sa iubim tot ce exista in natura ne educam pe noi insine si invatam sa ne iubim pe sine,caci daca nu ne iubim pe sine cum asteptam de la altii sa ne iubeasca la randul lor. Iubirea de sine nu se compara cu narcisimul ,nici cu mandria sau aroganta ci reprezinta acea pace interioara si liniste sufleteasca ce o purtam cu noi de fiecare data,este acel sentiment ce ne da incredere sa mergem mai departe....




Comments

Popular Posts