Pământul Negustorilor - update Martie 2021
Pământul Negustorilor
- roman
Daphnis Helioserus ( Ionescu Dan Andrei )
- roman
Daphnis Helioserus ( Ionescu Dan Andrei )
Într-o lume înăbușită de instabilitate și confuzie, bătrâna Europa încearcă să reziste timpurilor. O organizatie secreta se dezvolta sub un imperiu al corporatiilor, făcând ce știe mai bine.. intrigă și negoț !
În casa familiei Lovinescu se găsesc atât bucuria cât și suferință din plin, la fel că pe străzile Bucurestiului. Nou-venitul Ministru al Externelor, Iustin Lovinescu încearcă să tina lucrurile sub control atât în tara cât și în propia casa ,însă el are un secret ,pentru unii teribil ce ii poate distruge. Crezând adesea că este singur în tot ce întreprinde, fiicele lui, Georgiana și Denisa îl însoțesc,încercând fiecare cum poate să calce pe urmele tatălui lor.
În alta parte a Europei, tânărul Milenko încearcă să facă rost de bani cu disperare să o salveze pe mama sa bolnava de cancer, încercând totodată să se descopere pe sine.
O mana de destine sortite a fi împreună sau date uitării ? Numai timpul poate decide, căci lumea are o imunitate fata de acesta, în comparație cu oamenii care sunt loviți crunt de el !
Prolog
- Poate ca nu trebuie sa stie neaparat toata detaliile , Ed ! se auzi o voce feminina
- " I understand.. " raspunse acesta intr-o engleza putin stricata. Vrei sa servim ceva impreuna cat timp mai raman in oras?
Femeia se apropie la un centimetru distanta de fata lui si ii sopti calm,fara emotie:
- Nici in ruptul capului !
Barbatul se roti pe varfuri si se facu nevazut. La marginea incaperii prost iluminate se iveste o figura sumbra si rece,ca o stafie. Aceasta isi aprinde calm o tigara uitandu-se tintit spre femeie.
- Evelyn, esti sigura de el?
- Normal ca nu,dar pare capabil, rosti ea cu cinism.Scoase la randul sau niste tigari slim mentolate si da sa le aprinda. Focul brichetei din otel inoxidabil nu vrea sa arda, insa scanteile pe care le scoate ilumineaza in momente scurte intermitente camera cenusie.
- O sa avem nevoie de el daca vrem sa aflam ce pun la cale amatorii aia, desi daca ar fi dupa mine nu mi-as bate capul cu..
- Dupa cum ai mentionat, nu e dupa tine. O sa comunic mai departe consiliului de directori...
Anul 2079,
Destrămarea vechilor alianțe vestice , destrămarea NATO,a Uniunii Europene și reînvierea naționalismului pe plan mondial după numeroase proteste stradale și reforme sociale fară efect ce lăsaseră populația mai săracă și resemnata că oricând. Este anul în care Radislav Janatovic a devenit președintele Șerbiei cu peste 76% din votul majorității și și-a luat solemn jurământul să apere democrația și poporul sărbesc ; anul în care putini se așteptau la o schimbare fata de spiritul furibund naționalist ce domina planul international de mai bine de șaizeci de ani.
Janatovic, la 39 de ani cu fata brăzdată ,niste ochi verzi melancolici,scund de statura și un par cărunt înainte de vreme ce îi trada suferințele prin care trecuseră, pășea acum ușor dar apăsat treptele de gresie din vila Skadarlija localizata în faimosul cartier cu același nume din centrul Belgradului pentru a întâmpină un vechi prieten .
- Aleksandar , ce bine îmi pare să te văd ! Sper că nu ai așteptat prea mult !
- Holul e primitor că întotdeauna, Radislav !
Cei doi își strâng mana și pleacă în camera de oaspeți sub privirile soțiilor celor doi ce își spuneau vorbe în șoaptă. În deplasare, tavanul se înalta cu mult deasupra lor și foșnetul covorului calcat îi însoțește. Lumina slaba a camerei e primitoare iar președintele se aseaza confortabil într-un scaun din piele întorcând pe degete o țigară electronica și tintindu-l cu privirea pe prietenul sau ce șovăiește în a își găsi locul .În scurt timp începe o discuție amicala ce devine pe parcurs una politica .
Janatovic este omul cu întrebări existențiale ,lucru ce îl stanjeseste pe vechiul sau prieten care îi raspunde grăbit și direct președintelui . Subiectul principal al discuției se răsfrânge asupra unor grupuri de naționaliști ce iscau diverse incidente în apropiere de Prokuplje și restul tarii . Aceste grupuri ,la fel ca în restul Europei se vedeau că apărători ai patrei cu o misiune justa, naționalistă în timp ce Janatovici îi vedea doar că niste radicaliști din princina conflictelor cu etnicii albanezi. Aleksandar îl asigura că lucrurile sunt sub control și nu exista motive de îngrijorare dar președintele își știa prietenul foarte bine .. știa că Aleksandar susține mișcarea naționalistă în privat și știa totodată că o tara rămâne unita doar prin efortul comun al populației și indiferent de etniile minoritare trebuia să domine pacea .Testarea apelor în acest sens nu făcea decât să îi dezbine,simțind totodată cum îi era testata și lui, răbdarea. Schițând un zâmbet,președintele se lasă pus pe gânduri în vreme ce prietenul sau susținea un monolog cu privire la unul din liderii naționaliști ,ridiculizandu-l în timp ce își flutura mana gesticulând pasiv.
Situația politica în general nu era cu mai mult dezastroasa decât fusese acum cincizeci de ani când primele tari europene se rupseseră de uniune în favoarea unei politici naționale ; în schimb situația economica era una foarte îngrijorătoare. Daca tarile puternice renunțaseră la uniune pentru că nu mai vroiau să sprijine financiar tarile mai puțin dezvoltate ,focalizandu-se și intarindu-se astfel pe sine , tarile slab economic renunțaseră pentru că mărfurile lor interne nu făceau fata competiției internaționale și normele calitative impuse de aceasta ,astfel încât ajunseseră să importe aproape orice, chiar și resurse ce aveau din belșug. După douăzeci ani nici tarile dezvoltate nu mai puteau asigura prosperitatea financiara datorita embargourilor impuse de Statele Unite, China si alte tari europene ce râvneau la propriul lor imperiu comercial . Țoață aceasta încăpățânare desigur nu făcea pe nimeni un hegemon ci dimpotrivă îi sărăcea pe toți în mod egal, creandu-se un deficit a materiei prime și diverselor mărfuri necesare întrebuințării statului. Desi un stat putea exporta surplusul de resurse, o făcea prin tarife exagerate datorita unei politici închise ce ajunsese să domine civilizația.
Situația sociala a omenirii se năștea din deznodamandul economic și reflecta stadiul inert al acesteia. Cetățenii erau astfel susținuți nu cu vreun profit ci cu speranță unui viitor al acestuia, refugiandu-se într-un spirit comunitar,muncitoresc . Acesta munca pe care o depunea fiecare in folosul comunității era singura roata în mișcare ce ținea o națiune departe de anarhie.Putem afirma că în timp ce istoricii vorbesc cu entuziasm și elocventa despre personalități istorice celebre ,impactul în realitate a fost mereu produs de simpla contribuție comuna a majorității . Paradoxul societății consta în faptul că acesta contribuție comuna are un nucleu individual bazat pe un interes propriu ..așadar se puteau întreba cum funcționează acesta societate ce aparent lucrează împreună dar separat.
La fel cum foarte bine spunea Aristotel, scopul vieții consta în fericire , fiecare având propria lui părere despre ceea ce îl poate face fericit însă toată lumea dorește a fi fericit ; așadar într-o entitate sociala toată lumea lucrează pentru un deznodământ favorabil, însă nu toată lumea are în vedere același deznodământ.
După o perioada de timp , conversația celor doi ia sfârșit spre uimirea lui Janatovic care anticipa un discurs mai lung al interlocutorului sau . Resemnat într-o oarecare măsură, acesta se ridica făcând un gest respectous de rămas bun ,urmat de președinte aprobând ușor din cap.
- Am o întrevedere cu ministrul de Externe al României. E ceva neoficial , o vizita de doua zile,preciza președintele
- Ne vedem la recepție atunci ? încheie Aleksandar
Ultima imagine din mintea președintelui în acea zi era soția lui Aleksandar ce își lua larevedere flegmatic în timp era condusa pe poarta.
Oamenii pot fi învinovățiți colectiv dar în realitate politicienii sunt ținta clișeelor verbale atunci când vorbim de injurii ; politicul detesta să fie detestat însă el singur se pune în fata reflectoarelor , se gândea președintele..
Capitolul I - Tinerețe fară bătrânețe
Milenko Petrovic ,un tânăr brunet de 21 de ani privește apusul soarelui de la fereastra împânzită de praf și păianjeni . Răsuflă ușor apoi aruncă un ochi asupra camerei în care se afla : era un loc spartan fară mult spatiu de locuit,destinat unui depozit mai degrabă decât convietuitului.Curentul de afară a făcut ca ușa camerei să se deschidă iar frigul îl atinge ca o adiere înțepătoare.Acesta se duce să o închidă când este surprins de mama sa , Maja stand în tocul ușii ,masurandu-l din priviri.
- N-ai mâncat nimic azi Milo' ! Ce facem , ști că nu-mi place atitudinea asta de "nu vreau" la tine !
- Aah, lasă ca daca îmi era foame mâncam eu până acum ! Părinții încearcă mereu să forțeze lucrurile... spune el pe un ton plictisit
A doua zi , Milenko se trezi cu o durere de cap îngrozitoare pe urma lui Jelen(1) .. " Đavo me vodi"(2) spunea acesta printre dinți. După ce își face siesta de dimineața, se duce în piață să se aprovizioneze .
Pe măsură ce trecea prin piață oamenii îi par toți lipsiți de culoare și personalitate ca niște stafii . Oamenii sunt prea grăbiți , mănați de propria viață monotona și repetitiva ca să fie recunoscuți și bagați în seama de altcineva. Se opri în mijlocul unui stand cu legume și produse alimentare de la tara în timp ce își cerceta buzunarul ,verificând dacă are destui bani la el. Acolo, un bătrân gârbovit îl cerceta din privi pe tânăr după un exponent cu zarzavaturi . Milenko se uita larg la dansul, apoi la exponent și înainte să delibereze alegerea unei achiziții acesta îi raspunde cu stoicism :
Janatovic, la 39 de ani cu fata brăzdată ,niste ochi verzi melancolici,scund de statura și un par cărunt înainte de vreme ce îi trada suferințele prin care trecuseră, pășea acum ușor dar apăsat treptele de gresie din vila Skadarlija localizata în faimosul cartier cu același nume din centrul Belgradului pentru a întâmpină un vechi prieten .
- Aleksandar , ce bine îmi pare să te văd ! Sper că nu ai așteptat prea mult !
- Holul e primitor că întotdeauna, Radislav !
Cei doi își strâng mana și pleacă în camera de oaspeți sub privirile soțiilor celor doi ce își spuneau vorbe în șoaptă. În deplasare, tavanul se înalta cu mult deasupra lor și foșnetul covorului calcat îi însoțește. Lumina slaba a camerei e primitoare iar președintele se aseaza confortabil într-un scaun din piele întorcând pe degete o țigară electronica și tintindu-l cu privirea pe prietenul sau ce șovăiește în a își găsi locul .În scurt timp începe o discuție amicala ce devine pe parcurs una politica .
Janatovic este omul cu întrebări existențiale ,lucru ce îl stanjeseste pe vechiul sau prieten care îi raspunde grăbit și direct președintelui . Subiectul principal al discuției se răsfrânge asupra unor grupuri de naționaliști ce iscau diverse incidente în apropiere de Prokuplje și restul tarii . Aceste grupuri ,la fel ca în restul Europei se vedeau că apărători ai patrei cu o misiune justa, naționalistă în timp ce Janatovici îi vedea doar că niste radicaliști din princina conflictelor cu etnicii albanezi. Aleksandar îl asigura că lucrurile sunt sub control și nu exista motive de îngrijorare dar președintele își știa prietenul foarte bine .. știa că Aleksandar susține mișcarea naționalistă în privat și știa totodată că o tara rămâne unita doar prin efortul comun al populației și indiferent de etniile minoritare trebuia să domine pacea .Testarea apelor în acest sens nu făcea decât să îi dezbine,simțind totodată cum îi era testata și lui, răbdarea. Schițând un zâmbet,președintele se lasă pus pe gânduri în vreme ce prietenul sau susținea un monolog cu privire la unul din liderii naționaliști ,ridiculizandu-l în timp ce își flutura mana gesticulând pasiv.
Situația politica în general nu era cu mai mult dezastroasa decât fusese acum cincizeci de ani când primele tari europene se rupseseră de uniune în favoarea unei politici naționale ; în schimb situația economica era una foarte îngrijorătoare. Daca tarile puternice renunțaseră la uniune pentru că nu mai vroiau să sprijine financiar tarile mai puțin dezvoltate ,focalizandu-se și intarindu-se astfel pe sine , tarile slab economic renunțaseră pentru că mărfurile lor interne nu făceau fata competiției internaționale și normele calitative impuse de aceasta ,astfel încât ajunseseră să importe aproape orice, chiar și resurse ce aveau din belșug. După douăzeci ani nici tarile dezvoltate nu mai puteau asigura prosperitatea financiara datorita embargourilor impuse de Statele Unite, China si alte tari europene ce râvneau la propriul lor imperiu comercial . Țoață aceasta încăpățânare desigur nu făcea pe nimeni un hegemon ci dimpotrivă îi sărăcea pe toți în mod egal, creandu-se un deficit a materiei prime și diverselor mărfuri necesare întrebuințării statului. Desi un stat putea exporta surplusul de resurse, o făcea prin tarife exagerate datorita unei politici închise ce ajunsese să domine civilizația.
Situația sociala a omenirii se năștea din deznodamandul economic și reflecta stadiul inert al acesteia. Cetățenii erau astfel susținuți nu cu vreun profit ci cu speranță unui viitor al acestuia, refugiandu-se într-un spirit comunitar,muncitoresc . Acesta munca pe care o depunea fiecare in folosul comunității era singura roata în mișcare ce ținea o națiune departe de anarhie.Putem afirma că în timp ce istoricii vorbesc cu entuziasm și elocventa despre personalități istorice celebre ,impactul în realitate a fost mereu produs de simpla contribuție comuna a majorității . Paradoxul societății consta în faptul că acesta contribuție comuna are un nucleu individual bazat pe un interes propriu ..așadar se puteau întreba cum funcționează acesta societate ce aparent lucrează împreună dar separat.
La fel cum foarte bine spunea Aristotel, scopul vieții consta în fericire , fiecare având propria lui părere despre ceea ce îl poate face fericit însă toată lumea dorește a fi fericit ; așadar într-o entitate sociala toată lumea lucrează pentru un deznodământ favorabil, însă nu toată lumea are în vedere același deznodământ.
După o perioada de timp , conversația celor doi ia sfârșit spre uimirea lui Janatovic care anticipa un discurs mai lung al interlocutorului sau . Resemnat într-o oarecare măsură, acesta se ridica făcând un gest respectous de rămas bun ,urmat de președinte aprobând ușor din cap.
- Am o întrevedere cu ministrul de Externe al României. E ceva neoficial , o vizita de doua zile,preciza președintele
- Ne vedem la recepție atunci ? încheie Aleksandar
Ultima imagine din mintea președintelui în acea zi era soția lui Aleksandar ce își lua larevedere flegmatic în timp era condusa pe poarta.
Oamenii pot fi învinovățiți colectiv dar în realitate politicienii sunt ținta clișeelor verbale atunci când vorbim de injurii ; politicul detesta să fie detestat însă el singur se pune în fata reflectoarelor , se gândea președintele..
Capitolul I - Tinerețe fară bătrânețe
Milenko Petrovic ,un tânăr brunet de 21 de ani privește apusul soarelui de la fereastra împânzită de praf și păianjeni . Răsuflă ușor apoi aruncă un ochi asupra camerei în care se afla : era un loc spartan fară mult spatiu de locuit,destinat unui depozit mai degrabă decât convietuitului.Curentul de afară a făcut ca ușa camerei să se deschidă iar frigul îl atinge ca o adiere înțepătoare.Acesta se duce să o închidă când este surprins de mama sa , Maja stand în tocul ușii ,masurandu-l din priviri.
- N-ai mâncat nimic azi Milo' ! Ce facem , ști că nu-mi place atitudinea asta de "nu vreau" la tine !
- Aah, lasă ca daca îmi era foame mâncam eu până acum ! Părinții încearcă mereu să forțeze lucrurile... spune el pe un ton plictisit
A doua zi , Milenko se trezi cu o durere de cap îngrozitoare pe urma lui Jelen(1) .. " Đavo me vodi"(2) spunea acesta printre dinți. După ce își face siesta de dimineața, se duce în piață să se aprovizioneze .
Pe măsură ce trecea prin piață oamenii îi par toți lipsiți de culoare și personalitate ca niște stafii . Oamenii sunt prea grăbiți , mănați de propria viață monotona și repetitiva ca să fie recunoscuți și bagați în seama de altcineva. Se opri în mijlocul unui stand cu legume și produse alimentare de la tara în timp ce își cerceta buzunarul ,verificând dacă are destui bani la el. Acolo, un bătrân gârbovit îl cerceta din privi pe tânăr după un exponent cu zarzavaturi . Milenko se uita larg la dansul, apoi la exponent și înainte să delibereze alegerea unei achiziții acesta îi raspunde cu stoicism :
- Salut tinere ,te pot ajuta cu ceva ?
- Deocamdată doar mă uitam , spuse el
Bătrânul îi acorda un răgaz ,apoi tânărul se încumetă să cumpere diverse produse în ordinea unei listei făcute de Maja . În timp ce plătea dinarii, bătrânul începuse să povestească unui aprozar din vecinătate despre un necaz care l-a avut în ziua trecuta .
- Cum spuneam , daca tinerii sunt puțin mai cumpătați nu era necesar să asist la asemenea spectacol !
- Nu ai ce să faci bătrâne, lucrurile astea se schimba în timp,ii spuse Milenko. " Arata-i că iți pasa ca să scapi de el mai repede " se gândi tânărul.
- Da ,ai dreptate,desigur .. spuse acesta încercând să schițeze un zâmbet
Dintr-un motiv sau altul discuția îl rușina pe băiat, care nu vroia nimic altceva decât atenția bătrânului să numere dinarii și își vadă apoi liniștit de drum.
- Ah, te-am uitat ..să vedem ,da ..poftim restul . Apropo , spune-mi, ai auzit la știri despre incidentul de ieri petrecut în gară ?
- Mulțumesc ! Nu , nu cred .
Spre surprinderea lui, începu o conversație pe tema unor graffiti și proteste din zona gării centrale. După doua minute își amintește că se grăbea și ar trebui să puna punct discuției.
- Tinere, eu sunt Milos , Milos Brankovic . Sper să mai treci pe aici !
Și într-adevăr el trecea în fiecare dimineața din acea zi prin fata standului,câteodată să cumpere diverse ,câteodată doar salutandu-l pe bătrân,chiar daca simțea că nu avea timp de nimic.
Munca lui implica mult efort și prea putini bani. Lucrând la o firma de curierat, majoritatea timpului îl petrecea pe drumuri iar singurul lucru pe care îl așteptă cu nerăbdare erau micile atenții ale clienților .
- Hai,hai cât te uiți la el ? Împachetează-l ! spuse un băiat rotund la fata și posomorât
- Ivan ! exclamă băiatul.
- Ai întârziat din nou , preciză acesta cu autoritate în glas.
Aceeași muncă monotona și repetitiva , se gândea el.. într-o buna zi avea să sfârșească îngropat în coletele unor străini daca nu se reprofila cât mai curând. În timp ce organiza într-un PAD adresele clienților și livrările ,se gândea cum să scape mai repede de ele , de Ivan și de job . Ziua de lucru era plina cu evenimente triviale și mustrările colegului sau, ce prelua întotdeauna plângerile clienților cu scârbă.
" Știe că are un catâr în spate să îi care doleanțele, ar putea să fie mai binevoitor " se gândi tânărul, aflandu-se pe picior de plecare. În schimb,un ecou răsună :
- N-ai plecat încă ?
Fară vreo vorba inutila în plus , băiatul se făcu nevăzut.
Pe o alee îngustă stătea rezemat de o dubita un bărbat zvelt la vreo patruzeci de ani, cu o barba neîngrijită și măsură din priviri marfa pe care Milenko o cara de pe un picior pe altul.
- Luca, ce bine că mă ajuți ! spuse tânărul ironic
- Te-aș ajuta,dar ști... începuse el reticient. Probleme cu spatele..
" Ah,desigur" se gândi Mil cu cinism în timp ce debarasa coletele în dubă. Luca ști vreun frizer bun prin zonă ?
- Frizer ? spune acesta ducandu-și o mană la ceafa
- Da ,aș vrea să mă tundă cineva aproape de chelie și să îmi lase doar un semn în vârful capului cu un cod de bare.. nu de alta dar mă simt că o marfa uzata, zise băiatul rânjind.
Bărbatul oftă și se sui în mașină ruginita de timp. Bolidul se zgâlțâia virulent ori de cate ori atingea o părticică de asfalt ridicata, iar el nu rata niciodată ocazia să îl înjure printre dinți.
- Luca, știi ce m-aș plimba printr-o cafenea în momentul asta ? Ce zici să lașam totul și să ne udam puțin gâtul cu o cafea ? îl testa Mil . Sau ..poate o bere ? adaugă indiscret
- Ce nevoie mai avem noi de plimbări ..Iți lași sufletul să se plimbe destul, îi răspunse acesta.
" Sufletul?" se gândi el. Se făcu Luca filosof peste noapte sau era doar o vorba în treacăt ? Daca știa el ce avea pe suflet poate nu alegea să spună asta. "Nu , toți au probleme", își spuse apoi conștient. După câteva ore de lucru îi se făcu foame.În principiu obișnuia să mănânce pe unde și când apuca datorită programului ce nu îi lasă timp în a-și calcula cum vroia mesele.
- O shaorma de pui în maioneză cu castraveți murați ! comandă el . Omul prelua comanda in stil automat, incepand a taia bucati din kebab cu iuteala. "Și ceapa!" adaugă Mil scrut. Și așa nu mă întâlnesc cu nimeni care să-mi facă placere, se gândi el.
Ajuns acasă, se sui obosit în pat fară să se sinchisească de ceva . Milenko se trezi cu o mană caldă peste el în toiul nopții .
- Mil ! șopti o voce, tragandu-l ușor de umar
- Mm.. mama ? spuse acesta somnoros
- Mai avem Etherin prin casă ?
- Mda..desigur mamă ,răspunse el prinvind-o în ochi,conștient că nu era numai o rumaginte, ci o nevoie. Ea avea nevoie de medicamente că să își trăiască zilele fară dureri. Cancerul cervical o afecta mai mult decât lasă ea să se vadă,iar noaptea era cel mai groaznic. Medicamentația era scumpa și cu multe efecte adverse ,dar cel puțin îi mai lua din simptome și o lasă să doarmă. Tatăl lui îi abandonase când el avea deabia câteva luni și niciodată nu îi văzuse chipul la fata , iar de când se îmbolnăvise Maja trăiau amundoi din mila unchiului. În sufletul mamei sale era un chin adițional din pricina că își vedea copilul stand după grija ei în loc să își trăiască viață.
- În al doilea sertar din cabinet , preciza el cu degetul
- Mulțumesc , răspunse în șoaptă și se grăbi să îl deșchidă. Răsuflând greoi,scoase flaconul ,însă mâinile îi tremurau într-o asemenea manieră încât nu putea să îl desfacă.Milenko, cu privirea fixată se uita speriat cum degetele îi alunecau nervos peste capac în repetate rânduri . Nici urmă de disperare însă pe chipul ei, doar sunetul unghiilor tocite, scrijelind fară efect plasticul . Era prea mult pentru el, o scenă pe care prefera să nu o vadă niciodată, însă se duse lângă ea , punandu-i o mană pe umar iar cu cealaltă sprijinindu-i mana nesigură. Cu o mișcare simplă, conducandu-i degetele firave reuși să o deschidă. Fața Majei nu trăda nici o emoție, iar ochii ce păreau morți priveau în gol..ea lua un pahar cu apa și înghiți.
- Ai mâncat mamă ? își întrebă ea fiul de dimineața
- Mănânc eu prin oraș ! răspunse acesta rapid
- Știi că mă îngrijorez pentru tine , daca mănânci , daca ..
- Nu ai de ce ! o întrerupse el brusc și porni în fugă spre ușa.
"Trebuie să fac rost de bani" își spuse Milenko. "Și asta urgent!" adaugă el, plimbandu-se în zorii zilei pe străzi. Nu mai suporta să își vadă mama astfel, vroia să o duca prin clinici , să o facă bine, căci gânduri pentru sine nu avea atâta timp cât femeia care îi dăduse viață era bolnava în preajma lui. Să ceară bani prietenilor care erau la fel de săraci că el, să ceara unchiului ce era de o zgârcenie crasa,abia sinchisindu-se să plătească câteva facturi de lumină ? Nu !
- Bătrâne ! îi făcu semn lui Milos
- Ah, uite cine vine.. Cumperi ceva ? spuse acesta cu anticipare . Am zarzavaturi: ..morcovi,țelină,pătrunjel ..aa..leuștean ?
În dimineața aceea plouase și umiditatea din aer făcu legumele să vibreze un miros specific fiecăruia.
- Hai , nu zici ? întrebă bătrânul . Hai mă că sunt bune ! Culese de mine.. minți el zâmbitor
- Nu ,nu.. mersi . Tu știi vreo șmecherie ? întrebă subit
- Șme-che-rie ? se uita curios
- Am nevoie de bani , continua el. Și bani destui.
- Cine nu are ? răspunse Milos resemnat
- Adevărat, însă eu am nevoie urgent .
- Lucrurile bune se fac în timp , zise bătrânul ,dar băiatului îi se păru că îi tine o predica în schimb să îl ajute.
- Ah, nu contează ! îi spune el într-un final. " În fond, ce l-ar interesa pe el situația mea. Că mama e bolnavă și o ducem cum o ducem, probabil o să zică că îl mint ca să dau banii pe porcarii" își spuse tânărul, făcând o pauza și uitandu-se în gol adaugă "Fete , mașini, distracții " ..deodata gândul îi surâse pentru o secundă.
- Băiete , am cunoscut la viața mea o grămadă de oameni și stiu atunci când cineva are un necaz. Bătrânul făcu o pauza apoi relua : Ei, stai liniștit că nu e treaba mea să te iau la întrebări, îi spuse acesta pe un ton convingător.
Milenko dădu să zică ceva, dar sunetul mașinilor din apropiere îl făcu neauzit și hotara să nu îi repete.
- Când ajungi de vârstă mea , continua bătrânul, ori te rezumi să stai banca ta ori ești neliniștit și iți vari nasul în treaba tuturor că o țață bârfitoare . Prima, te face fericit și a doua te baga mai repede în groapă, spuse el cu ironie în glas. Cu toții însă ne-am dori ..
- Tinerețe fară bătrânețe ? întrerupse Mil, gandindu-se la mama sa..
În dimineața aceea plouase și umiditatea din aer făcu legumele să vibreze un miros specific fiecăruia.
- Hai , nu zici ? întrebă bătrânul . Hai mă că sunt bune ! Culese de mine.. minți el zâmbitor
- Nu ,nu.. mersi . Tu știi vreo șmecherie ? întrebă subit
- Șme-che-rie ? se uita curios
- Am nevoie de bani , continua el. Și bani destui.
- Cine nu are ? răspunse Milos resemnat
- Adevărat, însă eu am nevoie urgent .
- Lucrurile bune se fac în timp , zise bătrânul ,dar băiatului îi se păru că îi tine o predica în schimb să îl ajute.
- Ah, nu contează ! îi spune el într-un final. " În fond, ce l-ar interesa pe el situația mea. Că mama e bolnavă și o ducem cum o ducem, probabil o să zică că îl mint ca să dau banii pe porcarii" își spuse tânărul, făcând o pauza și uitandu-se în gol adaugă "Fete , mașini, distracții " ..deodata gândul îi surâse pentru o secundă.
- Băiete , am cunoscut la viața mea o grămadă de oameni și stiu atunci când cineva are un necaz. Bătrânul făcu o pauza apoi relua : Ei, stai liniștit că nu e treaba mea să te iau la întrebări, îi spuse acesta pe un ton convingător.
Milenko dădu să zică ceva, dar sunetul mașinilor din apropiere îl făcu neauzit și hotara să nu îi repete.
- Când ajungi de vârstă mea , continua bătrânul, ori te rezumi să stai banca ta ori ești neliniștit și iți vari nasul în treaba tuturor că o țață bârfitoare . Prima, te face fericit și a doua te baga mai repede în groapă, spuse el cu ironie în glas. Cu toții însă ne-am dori ..
- Tinerețe fară bătrânețe ? întrerupse Mil, gandindu-se la mama sa..
[ Batranul Milos ]
----------------------------------------------------
1. Jelen- bere sârbească tradițională din 1756
2. Dracu' să mă ia
Cap II - Visul unei zile însorite
Romania în anul 2079 se așteptă la o vara înflăcărată din mai multe puncte de vedere.Pe plan extern era o așteptare în parlament că,curentul unionist din Republica Moldova să reușească în final să aibe procent majoritar atât în rândul populației cât și în partidele politice aflate la guvernare . Odată cu ruptura Uniunii Europene și partidele pro-vestice,europene din republica și-au orientat viziunea spre o uniune locala,dandu-și astfel seama că statalitatea tarii era însăși în pericol fară sprijin extern. Pentru mulți romani ce considerau unirea ceva romantic, curentul unionist a fost creat din motive pur ecomonice ,obiective.Liderii grupărilor politice erau putini interesați de o ideologie romantica atâta vreme cât sărăcia și lipsa forței de munca făcuseră că fostul stat să se dezintegreze treptat.
Președintele României, Mihai Petrescu fusese ales în urma cu doi ani în urma mesajelor electorale răspândite de un program liberal ce prinsese la populație. Cel puțin așa doreau liberalii să vadă lucrurile ,însă în realitate era un vot împotrivă socialiștilor mai degrabă decât pentru o anumită agenda liberala. Așa fusese vreme de treicezi și ceva de ani iar coloratura politica în Romania era reprezentata de un liberalism centru-dreapta clasic stabil,dar în mare parte incompetent.
La o masa ovala , o întrunire ce părea importanta își avea loc. Primul vorbitor lua cuvântul arătând spre un ecran Oled :
- După cum vedeți ,statistica arata că situația curentă din fosta Republica Moldova privind unionismul,arata un procent de 58% în plus pentru susținerea partidului nostru daca aceasta vă fi consolidată în următorul an. Așadar, planul intern coincide cu cel extern și interesele noastre .. domnilor ,statistica arata că procentul din partea populației continua să crească numai daca continuam susținerea curentului unionist, iar poziția noastră vă fi astfel asigurata pe următorii patru ani .
- Mulțumesc domnule prim-ministru, răspunse sec președintele .
Teodor Avramescu era mana dreapta a președintelui, iar spre deosebire de acesta, era un om al acțiunii. Acum patru ani, în alegerile parlamentare,partidul pe care îl conducea câștigase aproape 55%, propulsandu-l pe Mihai Petrescu, un om oarecum nou-venit în politica,presentinte, iar Petrescu știa că îi datorează scanulul în mare măsură lui. Desi îndatorat în aceasta privință, președintelui nu îi plăcea acest lucru cătuși de puțin, aratandu-și de fiecare data când avea ocazia dorință să scape cât mai repede de discuțiile cu acesta.
Intre timp își făcu apariția mai mulți membrii de partid și secretari de stat printre care se numără ministrul de externe, Iustin Lovinescu. Un bărbat la 42 de ani, de statura medie, cu ochi căprui spre negri, pătrunzători iar din parul încărunțit deabia se putea observa că era saten . Era îmbrăcat bine pentru orice ocazie,desi modest în ce privea accesoriile și toate cele spre deosebire de colegii sai. Un individ robust se ivi și îi făcu un semn de curtoazie, indicând cu mana deschisa un scan din apropiere.
Iustin luase parte la discuție, masurandu-și colegii de partid din priviri și ascultând cu atenție la cele spuse în prima instanță,dar apoi aflandu-se în postura de simplu spectator la o sceneta de teatru prost gândită și plictisitoare. Miniștrii dandu-și acuze unii altora , discuții în contradictoriu nesfârșite intre partide și un aer de ignoranța ce cuprindea toată sala . " Nimic nou sub soare! " se gândi Iustin. Fata de scena circara desfășurată în fata lui, acesta părea că un proscris, asistând dezinteresat și plictisit doar din datoria fata de fisa postului. " Fisa postului.. " se gândi ironic Iustin și comandă să îi fie adusă o cafea băiatului robust din spatele său.
În timp ce sorbi liniștit cafeaua nu prea calda, este întrerupt de o voce ce răsună în sala că un ecou , strigandu-i numele .
- Domne' Lovinescu ! Se auzi vocea tunătoare
Era aceea lui Toma Gheorghe, ministrul de interne .Un individ grosolan gârbovit, pe care Iustin îl disprețuia în aceeași măsură în care Toma în disprețuia pe el.
- Domne' Lovinescu ! Ecoul se făcu din nou auzit , pentru a atrage atenția întregii sali că el ia cuvântul
- Domnule ministru ! răspunse Iustin , schițând un zâmbet ironic .
Desi , titlul de ministru îl făcea mândru pe Toma,îl deranja faptul când era rostit astfel de Iustin, considerand că îi se adresează politicos doar că să îi reamintească lui că poziția pe care o ocupa nu este nici meritata și nici demna de el. Din celalalta parte a mesei ,se auzi un mârâit ușor dar, încercând să se arate nepăsător , continua :
- Ai rezolvat problema conaționalilor noștri din nord ? întrebă acesta , și înainte să îi lase timp lui Iustin să răspundă , interveni încă o data. " Dar problema migranților din Indonezia ? Ei, uite..." continua el
" Mie îmi spun experții că dam prea multe vize și asta daca nu e rezolvata ,devine o problema de ..securitate !" spuse acesta după o pauza scurta.
Din modul sau de adresare , Iustin știa că Toma nu da doi bani pe politețuri sau protocol ,iar desi nu vroia să fie luat la rost de acest om grosolan, nu avea de gând să îi răspundă cu aceeași moneda. Poate că și asta așteptă și nu vroia să îi acorde un prilej de satisfatie, se gândi Iustin .
- Domnule ministru, după cum bine știți , cetățenii din Indonezia au dreptul, prin lege să ceara azil și dreptul să muncească aici când poftesc ! sublinie Iustin cuvântul lege. "Cunosc problemele ce vin o data cu migrația la fel cum cunosc și oamenii care se folosesc de asta pentru populisme " spuse acesta ,iar o urma de furie și dezgust trada chipul lui Toma. "În ce privește situația conaționalilor din nord, sigur ministrul de interne nu vrea spună că are timp să se ocupa de chestiunile ce îi sunt îndatorate ministerului de externe ? " rosti Iustin cu voce înalta, dar pe un ton liniștit . În scurte momente, se puteau auzi chicote de ras de la masa.
- Domne' ... încercă Toma să răspundă
- Desigur , trebuie să înțelegeți , întrerupse scurt Iustin, adresandu-se acum întregii sali .. că aceste lucruri necesita timp iar politica noastră externa este în așa fel construita încât acomodam atât vecinii cât și celelalte state și să abordam lucrurile cu prietenie. "Să fim pasivi , să luam bani cu împrumut și să punem cât mai puține întrebări .." se gândi Iustin sincer . Nu era un lucru neștiut,dar pe care mulți evita să îl spună atât public cât și în privat,preferând la schimb să joace un rol naiv, teatral.
Teodor Avrămescu era unul din acei oameni, și anticipând un lung schimb de replici fară folos, prefera să puna punct discuției .
- Într-adevăr ! rosti el . Suntem mulțumiți pentru moment de situație și așteptam un răspuns din partea ambasadei Ucrainei ! " Cât privește pe migranți ..." continua el cu o scurta pauza " avem nevoie de forță de munca și... "
- Și o taxa plătita în plus nu strica ! se auzi ministrul economiei facandu-și ironic prezența. Lumea din sala surâse sec ,iar pe acest ton, Toma se lasă păgubit , indreptandu-și spatele nervos pe scaun. În partea cealaltă, Iustin se gândi numai că putea să își bea în tihna cafeaua , acum rece.
Încă un ceas se scurse din întrunire până ce aceasta avea să se încheie. Nu era nici o surpriza că majoritatea se grăbeau să se ridice de pe scaune, dornici să se îndrepte spre propriile lor afaceri. Iustin îi măsură din priviri pe fiecare cum se grăbea . Păreau împliniți de sine , considerand parca,că și-au făcut o datorie . " Datorie fata de stat ? " se gândi zeflemitor ministrul "Nu , nu datorie ..ci serviciu . Un job oarecare,dar pe mulți bani în care miza era să faci cât mai puțin pentru tara și cât mai mult pentru tine " ramase o vreme ancorat în gândurile sale. Iustin îi venea o analogie în minte de pe vremea când era elev și deabia așteptă să se termine ora de curs că să se ocupe de pasiunile și dorințele sale imediate , că o doza de drog ce trebuie satisfăcută cât mai rapid cu putință. " Aceeași sceneta , cu actori diferiți " se gândi el. Abia când realiza că și el face parte din aceeași sceneta se trezi la împrejurimi și constata că majoritatea plecase. Dezgustat de sine, el se ridica într-un final de pe scaun.
- Nelu , cheile ! Azi conduc eu ! spuse Iustin pe o voce liniștită .
Nelu era ofițerul SPP repartizat lui Iustin . Un om de vârstă înaintată pentru cineva din Serviciul de Protecție , în trecut fusese maior în armata ,adunând ceva experiență în Orientul Mijlociu asigurând puncte de frontiera și monitorizând diverși traficanți de arme . Desi figura îi era grizonata, bărbatul părea încă în puteri ,impunând respect și totodată inspirând siguranță. La început, lui Iustin îi se părea că un ofițer sub aripa lui , însemnă de fapt un spion în spatele lui . Cel puțin, așa percepuse lucrurile în prima instanță, dar fuse nevoit să recunoască că relația intre el și Nelu ajunsese pe parcurs una de amiciție,unde formalitatea își încheiase cursul însă nu și respectul reciproc.
- Cum doriți ! raspune acesta scurt
Bolidul naviga aleile orașului în timp ce șoferul sau imita o stare de dinamism,ba mutând de pe un canal pe altul radio-ul,ba având o remarca fata de străzile și clădirile Bucurestiului, intrebandu-și retoric pasagerul ce crede despre cutare lucru . Un ritual monoton zilnic, de care Nelu nu îi era străin dar încercă să îi răspundă , aratandu-se entuziast.
- Ah,uite.. asta iți place ? întrebă rapid Iustin schimbând canalul radio. Înainte să apuce să răspundă , tot el continua :
- De fapt, aia de mai înainte era mai buna,nu ? și schimba din nou canalul fară să se sinchisească de altceva
Majoritatea drumului era umplut cu astfel de lucruri la care Nelu răspundea simplu " Da, domnule !"
Ajuns într-un final aproape de acasă, Iustin simțea un alt ritual facandu-și cunoscuta prezenta . Omul de familie, soțul , tatăl , toate parca un ecou în contradicție cu serviciul lui. Deodata un gând conștient îi fulgera mintea " Îmi e teama de casa ? Privesc oare asta că o însărcinare groaznica asupra mea? " . Gândul că putea vedea în familie încă o datorie de îndeplinit îi era straniu și respingător.
- Tata ! se auzi un glas din depărtare în timp ce parca mașină, dar la care Iustin nu se repezi să răspundă
- Domnișoară Georgiana ! spuse pe un ton cald, zâmbind Nelu în timp ce deschidea ușa
Georgiana Lovinescu , fiica cea mica a lui Iustin își făcu cunoscuta prezenta ieșind în fata conacului, intampinandu-i. Avea doar cinsprezece ani dar cu o minte matura și îndrăzneață , parul îi era castaniu închis,cu ochii căprui , spre deosebire de sora să mai mare ce avea ochii verzi că ai mamei sale, Nora și desi părea zvelta,se plângea mereu mamei ei că vrea să slăbească mai mult. Iustin știa cum sunt fetele la vârstă aceea și nu îi dădea prea mare importanta,dar în sufletul ei problema și-o punea la modul sincer.
- Buna Nelu ! striga ea
Ușurință cu care îi vorbea lui Nelu, că unui amic îl făcea pe Iustin să o creadă prea îndrăzneață pe moment, iar pentru o scurta perioada uitase că așa fusese dintotdeauna că fire.
- Buna tati ! spuse Iustin într-un final , coborând din mașină cu o mapa de birou.
Se uita la el scurt și își atrase atenția către Nelu , ce urma să preia mașină căci era una de serviciu.
- Nelu , nu mai stai la noi puțin să ne zici ce mai e prin Guvern ? "Poate ,niste lucruri interesante !" spune ea cu un spirit al anticipație.
----------------------------------------------------
1. Jelen- bere sârbească tradițională din 1756
2. Dracu' să mă ia
Cap II - Visul unei zile însorite
Romania în anul 2079 se așteptă la o vara înflăcărată din mai multe puncte de vedere.Pe plan extern era o așteptare în parlament că,curentul unionist din Republica Moldova să reușească în final să aibe procent majoritar atât în rândul populației cât și în partidele politice aflate la guvernare . Odată cu ruptura Uniunii Europene și partidele pro-vestice,europene din republica și-au orientat viziunea spre o uniune locala,dandu-și astfel seama că statalitatea tarii era însăși în pericol fară sprijin extern. Pentru mulți romani ce considerau unirea ceva romantic, curentul unionist a fost creat din motive pur ecomonice ,obiective.Liderii grupărilor politice erau putini interesați de o ideologie romantica atâta vreme cât sărăcia și lipsa forței de munca făcuseră că fostul stat să se dezintegreze treptat.
Președintele României, Mihai Petrescu fusese ales în urma cu doi ani în urma mesajelor electorale răspândite de un program liberal ce prinsese la populație. Cel puțin așa doreau liberalii să vadă lucrurile ,însă în realitate era un vot împotrivă socialiștilor mai degrabă decât pentru o anumită agenda liberala. Așa fusese vreme de treicezi și ceva de ani iar coloratura politica în Romania era reprezentata de un liberalism centru-dreapta clasic stabil,dar în mare parte incompetent.
La o masa ovala , o întrunire ce părea importanta își avea loc. Primul vorbitor lua cuvântul arătând spre un ecran Oled :
- După cum vedeți ,statistica arata că situația curentă din fosta Republica Moldova privind unionismul,arata un procent de 58% în plus pentru susținerea partidului nostru daca aceasta vă fi consolidată în următorul an. Așadar, planul intern coincide cu cel extern și interesele noastre .. domnilor ,statistica arata că procentul din partea populației continua să crească numai daca continuam susținerea curentului unionist, iar poziția noastră vă fi astfel asigurata pe următorii patru ani .
- Mulțumesc domnule prim-ministru, răspunse sec președintele .
Teodor Avramescu era mana dreapta a președintelui, iar spre deosebire de acesta, era un om al acțiunii. Acum patru ani, în alegerile parlamentare,partidul pe care îl conducea câștigase aproape 55%, propulsandu-l pe Mihai Petrescu, un om oarecum nou-venit în politica,presentinte, iar Petrescu știa că îi datorează scanulul în mare măsură lui. Desi îndatorat în aceasta privință, președintelui nu îi plăcea acest lucru cătuși de puțin, aratandu-și de fiecare data când avea ocazia dorință să scape cât mai repede de discuțiile cu acesta.
Intre timp își făcu apariția mai mulți membrii de partid și secretari de stat printre care se numără ministrul de externe, Iustin Lovinescu. Un bărbat la 42 de ani, de statura medie, cu ochi căprui spre negri, pătrunzători iar din parul încărunțit deabia se putea observa că era saten . Era îmbrăcat bine pentru orice ocazie,desi modest în ce privea accesoriile și toate cele spre deosebire de colegii sai. Un individ robust se ivi și îi făcu un semn de curtoazie, indicând cu mana deschisa un scan din apropiere.
Iustin luase parte la discuție, masurandu-și colegii de partid din priviri și ascultând cu atenție la cele spuse în prima instanță,dar apoi aflandu-se în postura de simplu spectator la o sceneta de teatru prost gândită și plictisitoare. Miniștrii dandu-și acuze unii altora , discuții în contradictoriu nesfârșite intre partide și un aer de ignoranța ce cuprindea toată sala . " Nimic nou sub soare! " se gândi Iustin. Fata de scena circara desfășurată în fata lui, acesta părea că un proscris, asistând dezinteresat și plictisit doar din datoria fata de fisa postului. " Fisa postului.. " se gândi ironic Iustin și comandă să îi fie adusă o cafea băiatului robust din spatele său.
În timp ce sorbi liniștit cafeaua nu prea calda, este întrerupt de o voce ce răsună în sala că un ecou , strigandu-i numele .
- Domne' Lovinescu ! Se auzi vocea tunătoare
Era aceea lui Toma Gheorghe, ministrul de interne .Un individ grosolan gârbovit, pe care Iustin îl disprețuia în aceeași măsură în care Toma în disprețuia pe el.
- Domne' Lovinescu ! Ecoul se făcu din nou auzit , pentru a atrage atenția întregii sali că el ia cuvântul
- Domnule ministru ! răspunse Iustin , schițând un zâmbet ironic .
Desi , titlul de ministru îl făcea mândru pe Toma,îl deranja faptul când era rostit astfel de Iustin, considerand că îi se adresează politicos doar că să îi reamintească lui că poziția pe care o ocupa nu este nici meritata și nici demna de el. Din celalalta parte a mesei ,se auzi un mârâit ușor dar, încercând să se arate nepăsător , continua :
- Ai rezolvat problema conaționalilor noștri din nord ? întrebă acesta , și înainte să îi lase timp lui Iustin să răspundă , interveni încă o data. " Dar problema migranților din Indonezia ? Ei, uite..." continua el
" Mie îmi spun experții că dam prea multe vize și asta daca nu e rezolvata ,devine o problema de ..securitate !" spuse acesta după o pauza scurta.
Din modul sau de adresare , Iustin știa că Toma nu da doi bani pe politețuri sau protocol ,iar desi nu vroia să fie luat la rost de acest om grosolan, nu avea de gând să îi răspundă cu aceeași moneda. Poate că și asta așteptă și nu vroia să îi acorde un prilej de satisfatie, se gândi Iustin .
- Domnule ministru, după cum bine știți , cetățenii din Indonezia au dreptul, prin lege să ceara azil și dreptul să muncească aici când poftesc ! sublinie Iustin cuvântul lege. "Cunosc problemele ce vin o data cu migrația la fel cum cunosc și oamenii care se folosesc de asta pentru populisme " spuse acesta ,iar o urma de furie și dezgust trada chipul lui Toma. "În ce privește situația conaționalilor din nord, sigur ministrul de interne nu vrea spună că are timp să se ocupa de chestiunile ce îi sunt îndatorate ministerului de externe ? " rosti Iustin cu voce înalta, dar pe un ton liniștit . În scurte momente, se puteau auzi chicote de ras de la masa.
- Domne' ... încercă Toma să răspundă
- Desigur , trebuie să înțelegeți , întrerupse scurt Iustin, adresandu-se acum întregii sali .. că aceste lucruri necesita timp iar politica noastră externa este în așa fel construita încât acomodam atât vecinii cât și celelalte state și să abordam lucrurile cu prietenie. "Să fim pasivi , să luam bani cu împrumut și să punem cât mai puține întrebări .." se gândi Iustin sincer . Nu era un lucru neștiut,dar pe care mulți evita să îl spună atât public cât și în privat,preferând la schimb să joace un rol naiv, teatral.
Teodor Avrămescu era unul din acei oameni, și anticipând un lung schimb de replici fară folos, prefera să puna punct discuției .
- Într-adevăr ! rosti el . Suntem mulțumiți pentru moment de situație și așteptam un răspuns din partea ambasadei Ucrainei ! " Cât privește pe migranți ..." continua el cu o scurta pauza " avem nevoie de forță de munca și... "
- Și o taxa plătita în plus nu strica ! se auzi ministrul economiei facandu-și ironic prezența. Lumea din sala surâse sec ,iar pe acest ton, Toma se lasă păgubit , indreptandu-și spatele nervos pe scaun. În partea cealaltă, Iustin se gândi numai că putea să își bea în tihna cafeaua , acum rece.
Încă un ceas se scurse din întrunire până ce aceasta avea să se încheie. Nu era nici o surpriza că majoritatea se grăbeau să se ridice de pe scaune, dornici să se îndrepte spre propriile lor afaceri. Iustin îi măsură din priviri pe fiecare cum se grăbea . Păreau împliniți de sine , considerand parca,că și-au făcut o datorie . " Datorie fata de stat ? " se gândi zeflemitor ministrul "Nu , nu datorie ..ci serviciu . Un job oarecare,dar pe mulți bani în care miza era să faci cât mai puțin pentru tara și cât mai mult pentru tine " ramase o vreme ancorat în gândurile sale. Iustin îi venea o analogie în minte de pe vremea când era elev și deabia așteptă să se termine ora de curs că să se ocupe de pasiunile și dorințele sale imediate , că o doza de drog ce trebuie satisfăcută cât mai rapid cu putință. " Aceeași sceneta , cu actori diferiți " se gândi el. Abia când realiza că și el face parte din aceeași sceneta se trezi la împrejurimi și constata că majoritatea plecase. Dezgustat de sine, el se ridica într-un final de pe scaun.
- Nelu , cheile ! Azi conduc eu ! spuse Iustin pe o voce liniștită .
Nelu era ofițerul SPP repartizat lui Iustin . Un om de vârstă înaintată pentru cineva din Serviciul de Protecție , în trecut fusese maior în armata ,adunând ceva experiență în Orientul Mijlociu asigurând puncte de frontiera și monitorizând diverși traficanți de arme . Desi figura îi era grizonata, bărbatul părea încă în puteri ,impunând respect și totodată inspirând siguranță. La început, lui Iustin îi se părea că un ofițer sub aripa lui , însemnă de fapt un spion în spatele lui . Cel puțin, așa percepuse lucrurile în prima instanță, dar fuse nevoit să recunoască că relația intre el și Nelu ajunsese pe parcurs una de amiciție,unde formalitatea își încheiase cursul însă nu și respectul reciproc.
- Cum doriți ! raspune acesta scurt
Bolidul naviga aleile orașului în timp ce șoferul sau imita o stare de dinamism,ba mutând de pe un canal pe altul radio-ul,ba având o remarca fata de străzile și clădirile Bucurestiului, intrebandu-și retoric pasagerul ce crede despre cutare lucru . Un ritual monoton zilnic, de care Nelu nu îi era străin dar încercă să îi răspundă , aratandu-se entuziast.
- Ah,uite.. asta iți place ? întrebă rapid Iustin schimbând canalul radio. Înainte să apuce să răspundă , tot el continua :
- De fapt, aia de mai înainte era mai buna,nu ? și schimba din nou canalul fară să se sinchisească de altceva
Majoritatea drumului era umplut cu astfel de lucruri la care Nelu răspundea simplu " Da, domnule !"
Ajuns într-un final aproape de acasă, Iustin simțea un alt ritual facandu-și cunoscuta prezenta . Omul de familie, soțul , tatăl , toate parca un ecou în contradicție cu serviciul lui. Deodata un gând conștient îi fulgera mintea " Îmi e teama de casa ? Privesc oare asta că o însărcinare groaznica asupra mea? " . Gândul că putea vedea în familie încă o datorie de îndeplinit îi era straniu și respingător.
- Tata ! se auzi un glas din depărtare în timp ce parca mașină, dar la care Iustin nu se repezi să răspundă
- Domnișoară Georgiana ! spuse pe un ton cald, zâmbind Nelu în timp ce deschidea ușa
Georgiana Lovinescu , fiica cea mica a lui Iustin își făcu cunoscuta prezenta ieșind în fata conacului, intampinandu-i. Avea doar cinsprezece ani dar cu o minte matura și îndrăzneață , parul îi era castaniu închis,cu ochii căprui , spre deosebire de sora să mai mare ce avea ochii verzi că ai mamei sale, Nora și desi părea zvelta,se plângea mereu mamei ei că vrea să slăbească mai mult. Iustin știa cum sunt fetele la vârstă aceea și nu îi dădea prea mare importanta,dar în sufletul ei problema și-o punea la modul sincer.
- Buna Nelu ! striga ea
Ușurință cu care îi vorbea lui Nelu, că unui amic îl făcea pe Iustin să o creadă prea îndrăzneață pe moment, iar pentru o scurta perioada uitase că așa fusese dintotdeauna că fire.
- Buna tati ! spuse Iustin într-un final , coborând din mașină cu o mapa de birou.
Se uita la el scurt și își atrase atenția către Nelu , ce urma să preia mașină căci era una de serviciu.
- Nelu , nu mai stai la noi puțin să ne zici ce mai e prin Guvern ? "Poate ,niste lucruri interesante !" spune ea cu un spirit al anticipație.
Nelu vazuse multe atat in Guvern cat si la viata lui, lucruri care nu le destainuise nimani si nici nu avea sa o faca prea curand. Din aceasta cauza, cand o privea pe Georgiana se gandea ca e un adolescent fericit ,ca are un tata si o mama stabila care o iubeste si e mai bine decat altii care ii vazuse de varsta ei. O fata de 15 ani cu parul castaniu in coada,cu un tricou din bumbac mov care zambea si avea energie. Zambea si el in sinea lui pentru ca era fericit de fericirea ei. Nu vroia in nici un fel sa o aduca in fosta lui lume si tristetea aceea.
- Mă tem că nu te-ar interesa . Sunt chestii care, ar fi.. plictisitoare ! spuse el făcând o pauza
- Okeey.. răspunse ea zâmbind scurt, aratandu-se într-un mod evident prefăcut, dezinteresata .
Georgiana nu vroia de fapt să audă ce bârfe mai sunt prin Guvern,ci se gândea de multe ori la ce a făcut în cariera lui de militar și ce povesti poate să îi spună din acea perspectiva. Știa că operase câțiva ani la o frontiera din Siria că parte a unui efort international, stopând contrabanda cu arme dar nu putea să nu se gândească cați oameni a ucis ,căci era convinsa că ucisese și mai mult decât atât , cați erau cu adevărat vinovați dintre aceia. Înainte să mai cugete la acestea, el se sui la volan.
- La revedere domnule ! spuse către Iustin care îi urase zi buna
" Pa " rosti ea în gând , urmând cu privirea bolidul ce se îndepărtă din ce în ce mai mult de casa.
- Hai înăuntru ! se auzi vocea tatălui ei
Pentru Georgiana casa reprezenta o familiaritate unde se simțea în siguranță , un loc pe care îl cunoștea intim și îl umblase în fiecare colt al celor patru camere. Desi confortabila în ea , vroia să se aventureze în lume, să cunoască atât locuri cât și oamenii ce le populează. Atingând cu mana balustrada de la intrare și simtindu-i rigiditatea rece se gândea la ce experiențe putea trai cu ardoare.
Nu trecu mult timp însă,până ce Iustin ajunsese să își regrete puțin indemnul. Înăuntru se puteau auzi doua voci discutând cu intensitate în contradictoriu. El scoase capul grijuliu în sufragerie, că și cum ar inspecta locul unei crime proaspăt comise. O șuviță de par blonda îi stătea în prim-plan, era Denisa, fiica lui cea mare împreună cu Nora,soția să.
- Mama , ți-am zis .. m-am saturat să mă tot critici !
- O fac spre binele tău, știi asta !
- Da, da..
- Hai, te rog fară fata asta la mine ! Încearcă macar o data să asculți ce iți spun
- Pai te ascult, vezi.. spuse ea cu mâinile în sold
- Nu vreau să ne certam !
- Prea tărziu pentru asta ,am impresia.. răspunse Denisa ironic
- Degeaba ! Nu te duci acum nicăieri și așa rămâne ! Hai că a venit taica-tu acum !
- Bine, atunci înseamnă că îi cer lui voie ?!
- Nu o să iți meargă oricum, îl ști pe taica-tu ! zise Nora intenționat știind că Iustin e în coltul ușii
- Ești imposibila !
- Așa sunt de fiecare data ? întrebă el pe Georgiana în șoaptă,lașând să para pe chip curiozitatea
- O, de parca nu ai ști.. zise fata zâmbind
- Hei ! striga Nora la soțul ei făcând un semn cu mana
- He.. începu el
- Tati ! întrerupse Denisa " Hai că nu mă înțeleg cu asta " .. arata cu capul spre mama ei
- Asta ,ai ? răspunse supărată vizibil Nora
- Nu, nici un "tati" mă tem ! Nu poți vorbi așa mamei tale ! se arata indignat tatăl
- Da așa face mereu ! da să vorbească Georgiana după colt
În mintea lui, numai asta îi trebuia, să se certe și ele doua,că surorile. Se hotăra să schimbe repede subiectul ,de care oricum simțea că nu avea timp și dorință să îl asculte
- Hai să mâncam ceva și apoi mai vedem noi .. spuse el
- Eu nu mănânc ! Nu pot ! spuse subit Georgiana
- Ai ,drace .. rosti Iustin cu voce tare ce gândea " Mănânc eu și pentru tine tată ! " spuse într-un final
Nora se duse în bucătărie și pregătea masa,iar Georgiana alerga scările și se duse în camera ei în timp ce Denisa stătea la masa cu tatăl ei plangandui-se . Iustin știa că daca era după ea, nu o făcea din placere și era bucuroasa să o urmeze pe sora ei,să mănânce în camera daca poate,dar vroia ceva de la tatăl ei.
- Tata, am 17 ani deaja . Nu îmi mai puteți spune ce să fac ! începuse ea
- Ai 17 de doua luni deabia.. se auzi o voce din bucătărie
- În fine ! Ști, ce vreau să zic .. se uita lung la tatăl ei
Urma o pauza în care nici unul nu spunea nimic, doar privea îndelung în neant. Desigur, știa că fata lui crescuse și că nu poate să îi impună nimic defapt. Vroia să o protejeze mai mult decât orice,chiar daca reputația putea să se duca naibii și își reamintea de propria lui tinerețe, că a fost o vreme când a spus și el asta mamei lui , nerăbdător să se despartă de casa. Câtă vreme i-a trebuit lui să știe cum și cu ce se mănâncă lumea și cum te descurci în ea,poate prea mult ..își amintea. Înainte că el să răspundă , Nora striga că terminase de încălzit mâncarea . Ciorba rădăuțeană , preferata lui Iustin . Aroma specifică îi placea încă din copilărie când obișnuia să îi facă mătușă lui, îi plăceau mult mâncărurile picante și acre. Apoi, salata de pui în crusta panko și bacon crocant urmată de o crema de zahăr ars în sos de portocală .
- Tata, mâncam mai întăi , spuse către fiica lui pe un ton înțelegător
Denisa începu să mănânce parca din furie ,iar Iustin deaja după puiul în panko nu mai putea să mănânce.
- Tu nu mănânci nimic ? se uita către Nora
- Nu, am mâncat deaja , mulțumesc !
- Tu, stai cu noi la masa atunci ! spuse Iustin împlinit . Apoi văzând că ea este reticienta,adaugă " Te rugam !" iar în șoaptă îi trase un ghiont mic Denisei "Nu ?"
- Bine , bine . Stai la masa mama ! spuse ea pe un ton plictisitor
- Daca tu spui .. spuse mama , zeflemitor către fata . Știa că îi face în ciuda, dar în mintea ei se gândea că e totul pentru binele ei.
Denișa închise ochii și strânse din dinți când se așeză lângă ea Nora, era nervoasa deaja .
- Vrei desert Deni ? " Uite, ia-l pe al meu că nu mai pot " spuse Iustin însă în loc de un răspuns ,se puse o liniște funebra în casa.
- " Tata, mama .. " rosti apăsat Denisa ultimul cuvânt . Eu vreau să fiu libera , înțelegeți !
- Pai și nu ești ? întrebă tatăl ironic
- Nu , nu la asta mă refer ! spuse nervoasa
- Dar atunci la ce ?
- Vreau să nu mă mai bateți pe cap. Mă duc la o petrecere mâine oricum ! zise ea scurt
- I-am spus că nu ! interveni Nora " Nu e vorba că nu vreau, are libertate din plin și încă cata.. daca nu s-ar duce cu idiotul ăla al ei și să vina iar beata acasă și hainele să îi miroasă a tutun . Ști că nu sunt de acord cu asta sub nici o forma !"
- " Sabin , e prietenul meu ! " se răsti Denisa "Nu iubit ..cum crezi tu, mama ! Vezi.. habar nu ai de nimic , habar nu aveți voi de nimeni", continua " E cool, e ok..e.. !" se opri puțin să traga aer în piept
- Înțeleg ! spuse tatăl gânditor în timp ce Nora îi făcea cu ochiul într-un mod nu tocmai încurajator , moment în care îl îi da din cap aprobator , în sensul că o să îi explice mai tărziu ce avea în minte cu adevărat
- În sfârșit ! striga Denisa " Deci e ok ,da ? Nu mă bateți la cap cu asta ?"
- Nu te batem la cap, spuse el
Denișa se ridica de la masa,triumfătoare și din privire așteptă și de la mama ei o reacție ,sperând favorabila ei.
- Da, nu te batem ! Du-te ! răspunse acum calma Nora, privindu-și fiica suind cu iuțeală scările către dormitor
- Deci ? spuse Nora , luandu-l în primire pe Iustin și așteptând un răspuns
- Mai avem zahar ars ? Cred că mi s-a făcut pofta ! răspunse el
Nu prinse gluma ,observa el . Îi maingaie fata și o sărută pe frunte spunând :
- Așa eram și eu ! apoi adaugă scurt "O să vadă ea ,mai tărziu un pic ce și cum. Ai încredere în mine!"
În gândul lui se întrebă cum să facă să sufere cât mai puțin prin experiențele ce aveau să le ofere viață. El fusese separat de ai lui părinți de la o vârstă frageda, își trăia copilăria doar cu mama lui care îl stresa și învinuia mereu cu cate ceva,mai dur decât putea să o facă Nora vreodată . Știa ce înseamnă să vrei să fi independent atunci când ești stresat mereu cu cineva care vrea să te controleze, să iți controleze viață. Nu.. nu vroia asta pentru fiica lui. Desi, mama ei o privea că pe o rebela, în realitate nu era decât produsul inevitabil al maturității, gândi el.
Nora nu putea înțelege anumite chestii pentru că a avut parte de o familie cumsecade în copilărie , apoi în tinerețe tatăl ei murise într-un accident pe un vapor unde lucra și asta a făcut-o și mai mult să își respecte și iubească familia,prețuind-o cu adevărat. Pentru un moment, lui Iustin îi se făcuse scârbă de sine, comparandu-se cu Nora, pentru că au existat momente în care și-ar fi dorit să aibe alta familie decât cea cu care a fost sortit. " Tot ce contează , e să nu sufere.. niciuna. Nu e întotdeauna posibil, dar să aibe parte de bucurii mai multe decât neplăceri e ceva la care poți spera" își termina gândurile într-un final.
- Mă tem că nu te-ar interesa . Sunt chestii care, ar fi.. plictisitoare ! spuse el făcând o pauza
- Okeey.. răspunse ea zâmbind scurt, aratandu-se într-un mod evident prefăcut, dezinteresata .
Georgiana nu vroia de fapt să audă ce bârfe mai sunt prin Guvern,ci se gândea de multe ori la ce a făcut în cariera lui de militar și ce povesti poate să îi spună din acea perspectiva. Știa că operase câțiva ani la o frontiera din Siria că parte a unui efort international, stopând contrabanda cu arme dar nu putea să nu se gândească cați oameni a ucis ,căci era convinsa că ucisese și mai mult decât atât , cați erau cu adevărat vinovați dintre aceia. Înainte să mai cugete la acestea, el se sui la volan.
- La revedere domnule ! spuse către Iustin care îi urase zi buna
" Pa " rosti ea în gând , urmând cu privirea bolidul ce se îndepărtă din ce în ce mai mult de casa.
- Hai înăuntru ! se auzi vocea tatălui ei
Pentru Georgiana casa reprezenta o familiaritate unde se simțea în siguranță , un loc pe care îl cunoștea intim și îl umblase în fiecare colt al celor patru camere. Desi confortabila în ea , vroia să se aventureze în lume, să cunoască atât locuri cât și oamenii ce le populează. Atingând cu mana balustrada de la intrare și simtindu-i rigiditatea rece se gândea la ce experiențe putea trai cu ardoare.
Nu trecu mult timp însă,până ce Iustin ajunsese să își regrete puțin indemnul. Înăuntru se puteau auzi doua voci discutând cu intensitate în contradictoriu. El scoase capul grijuliu în sufragerie, că și cum ar inspecta locul unei crime proaspăt comise. O șuviță de par blonda îi stătea în prim-plan, era Denisa, fiica lui cea mare împreună cu Nora,soția să.
- Mama , ți-am zis .. m-am saturat să mă tot critici !
- O fac spre binele tău, știi asta !
- Da, da..
- Hai, te rog fară fata asta la mine ! Încearcă macar o data să asculți ce iți spun
- Pai te ascult, vezi.. spuse ea cu mâinile în sold
- Nu vreau să ne certam !
- Prea tărziu pentru asta ,am impresia.. răspunse Denisa ironic
- Degeaba ! Nu te duci acum nicăieri și așa rămâne ! Hai că a venit taica-tu acum !
- Bine, atunci înseamnă că îi cer lui voie ?!
- Nu o să iți meargă oricum, îl ști pe taica-tu ! zise Nora intenționat știind că Iustin e în coltul ușii
- Ești imposibila !
- Așa sunt de fiecare data ? întrebă el pe Georgiana în șoaptă,lașând să para pe chip curiozitatea
- O, de parca nu ai ști.. zise fata zâmbind
- Hei ! striga Nora la soțul ei făcând un semn cu mana
- He.. începu el
- Tati ! întrerupse Denisa " Hai că nu mă înțeleg cu asta " .. arata cu capul spre mama ei
- Asta ,ai ? răspunse supărată vizibil Nora
- Nu, nici un "tati" mă tem ! Nu poți vorbi așa mamei tale ! se arata indignat tatăl
- Da așa face mereu ! da să vorbească Georgiana după colt
În mintea lui, numai asta îi trebuia, să se certe și ele doua,că surorile. Se hotăra să schimbe repede subiectul ,de care oricum simțea că nu avea timp și dorință să îl asculte
- Hai să mâncam ceva și apoi mai vedem noi .. spuse el
- Eu nu mănânc ! Nu pot ! spuse subit Georgiana
- Ai ,drace .. rosti Iustin cu voce tare ce gândea " Mănânc eu și pentru tine tată ! " spuse într-un final
Nora se duse în bucătărie și pregătea masa,iar Georgiana alerga scările și se duse în camera ei în timp ce Denisa stătea la masa cu tatăl ei plangandui-se . Iustin știa că daca era după ea, nu o făcea din placere și era bucuroasa să o urmeze pe sora ei,să mănânce în camera daca poate,dar vroia ceva de la tatăl ei.
- Tata, am 17 ani deaja . Nu îmi mai puteți spune ce să fac ! începuse ea
- Ai 17 de doua luni deabia.. se auzi o voce din bucătărie
- În fine ! Ști, ce vreau să zic .. se uita lung la tatăl ei
Urma o pauza în care nici unul nu spunea nimic, doar privea îndelung în neant. Desigur, știa că fata lui crescuse și că nu poate să îi impună nimic defapt. Vroia să o protejeze mai mult decât orice,chiar daca reputația putea să se duca naibii și își reamintea de propria lui tinerețe, că a fost o vreme când a spus și el asta mamei lui , nerăbdător să se despartă de casa. Câtă vreme i-a trebuit lui să știe cum și cu ce se mănâncă lumea și cum te descurci în ea,poate prea mult ..își amintea. Înainte că el să răspundă , Nora striga că terminase de încălzit mâncarea . Ciorba rădăuțeană , preferata lui Iustin . Aroma specifică îi placea încă din copilărie când obișnuia să îi facă mătușă lui, îi plăceau mult mâncărurile picante și acre. Apoi, salata de pui în crusta panko și bacon crocant urmată de o crema de zahăr ars în sos de portocală .
- Tata, mâncam mai întăi , spuse către fiica lui pe un ton înțelegător
Denisa începu să mănânce parca din furie ,iar Iustin deaja după puiul în panko nu mai putea să mănânce.
- Tu nu mănânci nimic ? se uita către Nora
- Nu, am mâncat deaja , mulțumesc !
- Tu, stai cu noi la masa atunci ! spuse Iustin împlinit . Apoi văzând că ea este reticienta,adaugă " Te rugam !" iar în șoaptă îi trase un ghiont mic Denisei "Nu ?"
- Bine , bine . Stai la masa mama ! spuse ea pe un ton plictisitor
- Daca tu spui .. spuse mama , zeflemitor către fata . Știa că îi face în ciuda, dar în mintea ei se gândea că e totul pentru binele ei.
Denișa închise ochii și strânse din dinți când se așeză lângă ea Nora, era nervoasa deaja .
- Vrei desert Deni ? " Uite, ia-l pe al meu că nu mai pot " spuse Iustin însă în loc de un răspuns ,se puse o liniște funebra în casa.
- " Tata, mama .. " rosti apăsat Denisa ultimul cuvânt . Eu vreau să fiu libera , înțelegeți !
- Pai și nu ești ? întrebă tatăl ironic
- Nu , nu la asta mă refer ! spuse nervoasa
- Dar atunci la ce ?
- Vreau să nu mă mai bateți pe cap. Mă duc la o petrecere mâine oricum ! zise ea scurt
- I-am spus că nu ! interveni Nora " Nu e vorba că nu vreau, are libertate din plin și încă cata.. daca nu s-ar duce cu idiotul ăla al ei și să vina iar beata acasă și hainele să îi miroasă a tutun . Ști că nu sunt de acord cu asta sub nici o forma !"
- " Sabin , e prietenul meu ! " se răsti Denisa "Nu iubit ..cum crezi tu, mama ! Vezi.. habar nu ai de nimic , habar nu aveți voi de nimeni", continua " E cool, e ok..e.. !" se opri puțin să traga aer în piept
- Înțeleg ! spuse tatăl gânditor în timp ce Nora îi făcea cu ochiul într-un mod nu tocmai încurajator , moment în care îl îi da din cap aprobator , în sensul că o să îi explice mai tărziu ce avea în minte cu adevărat
- În sfârșit ! striga Denisa " Deci e ok ,da ? Nu mă bateți la cap cu asta ?"
- Nu te batem la cap, spuse el
Denișa se ridica de la masa,triumfătoare și din privire așteptă și de la mama ei o reacție ,sperând favorabila ei.
- Da, nu te batem ! Du-te ! răspunse acum calma Nora, privindu-și fiica suind cu iuțeală scările către dormitor
- Deci ? spuse Nora , luandu-l în primire pe Iustin și așteptând un răspuns
- Mai avem zahar ars ? Cred că mi s-a făcut pofta ! răspunse el
Nu prinse gluma ,observa el . Îi maingaie fata și o sărută pe frunte spunând :
- Așa eram și eu ! apoi adaugă scurt "O să vadă ea ,mai tărziu un pic ce și cum. Ai încredere în mine!"
În gândul lui se întrebă cum să facă să sufere cât mai puțin prin experiențele ce aveau să le ofere viață. El fusese separat de ai lui părinți de la o vârstă frageda, își trăia copilăria doar cu mama lui care îl stresa și învinuia mereu cu cate ceva,mai dur decât putea să o facă Nora vreodată . Știa ce înseamnă să vrei să fi independent atunci când ești stresat mereu cu cineva care vrea să te controleze, să iți controleze viață. Nu.. nu vroia asta pentru fiica lui. Desi, mama ei o privea că pe o rebela, în realitate nu era decât produsul inevitabil al maturității, gândi el.
Nora nu putea înțelege anumite chestii pentru că a avut parte de o familie cumsecade în copilărie , apoi în tinerețe tatăl ei murise într-un accident pe un vapor unde lucra și asta a făcut-o și mai mult să își respecte și iubească familia,prețuind-o cu adevărat. Pentru un moment, lui Iustin îi se făcuse scârbă de sine, comparandu-se cu Nora, pentru că au existat momente în care și-ar fi dorit să aibe alta familie decât cea cu care a fost sortit. " Tot ce contează , e să nu sufere.. niciuna. Nu e întotdeauna posibil, dar să aibe parte de bucurii mai multe decât neplăceri e ceva la care poți spera" își termina gândurile într-un final.
Seara îl găsi pe Iustin rezemat de fotoliu în camera de lucru , studiind cu atenție un dosar .
Era un raport de la secretarul lui de stat în care explica situația din Ucraina și prevederile precedente cu ambasaroul . Nimic în afara obișnuitului, se gândea că putea să trimiță asta și pe un mail,apoi în timp ce citea și era gata să moțăie pe fotoliu se auzi o bătaie repetata în tocul ușii .
- Tata ? Ești ?
" Ah, Georgiana " realiza el.
- Intra !
- "Tata , sper că nu te-am deranjat ". Spuse ea în șoaptă
- Nu, deloc
- Vroiam să mai vorbim, cum facem noi ști...
Georgiana și tatăl ei aveau discuții dese cu privire la multe lucruri, iar Iustin observase cât de mult îi făcea placere Georgianei să stea de vorba cu el, să învețe diverse lucruri, să îi ceara părerea sau pur și simplu să stea cu el. Își aduse aminte iarăși de copilăria lui, atunci nici prin gând nu vroia și nici nu putea să stea de vorba cu părinții lui ,decât daca era ceva necesar sau important...pentru ei. Se gândea că ambele fete au moștenit ceva de la el, desigur totul era în mintea lui și nu își făcea iluzii, căci Iustin știa bine că trăsăturile de caracter nu se moștenesc genetic, ele se dobândesc empiric, dar îi placea să creadă astfel uneori.
- Tata , Denisa mi se pare răsfățată din fire,dar văd că o și încurajezi ! spuse ea pe un ton serios
- Despre asta vrei să vorbești ? întrebă zâmbind ironic Iustin
- Pai...
- Am crezut pe moment că vorbesc cu mami tău ! spuse el trăgând-o un pic de fălci copilărește ,dar ea se trage înapoi .
- " Uite , Denisa vrea să fie independența mai mult că orice, desi nu cred că știe nici ea ce înseamnă asta cu adevărat . Nu pot să o forțez cu nimic , nu că nu aș putea dar nu aș vrea. " Georgiana se uita ciudat la tatăl ei, apoi continua " Nici pe tine cu nimic , aș vrea .. vreau că voi să înțelegeți totul fară nici o drama , am avut destule la viață mea și stiu ce înseamnă.." Iustin îi face semn să ia un scaun și să se așeze lângă el
- Așa.. spuse ea , asezandu-și un scaun din lemn vechi sub ea
- Eu îi las libertate atâta cât consider că nu o rănește la modul cel mai serios, poate să plece și să se întoarcă acasă când voiește . Sunt sigur că te-ar putea supară pe tine și pe mama ta, însă să nu o subestimați pe Denișa. Așa cum zici, răsfățată dar știe de limite. Poate consideri că sunt prea blând cu ea , desi nici pe tine nu te țin din scurt în frâu așa avem motiv să fim geloși , nu ? spuse el zâmbind copilărește la fata lui, știind că a atins probabil un punct incomod.
- " Da, ai dreptate ! " pufnește ea în ras " Îmi e greu să recunosc ,mai ales mie ..tata , dar sunt un pic geloasa, nu pot să zic. Oricum .. " încercă ea să se îndrepte pe scaun , simtindu-se necomfortabil de cuvintele rostite " oricum.. e sora mea " spuse răzând, cu ochii căutând ceva în sus , parca amintindu-și de ceva amuzant , apoi continua " Ști.. acum mi-am dat seama de ceva, familia nu e o competiție "
Cuvintele îl surprise pe Iustin, cât de matur putea să gândească și cât de multe înțelegea . Putea să se adauge și rodul discuțiilor cu el,dar în principiu era ea suta la suta.
- Desi ,uite cu mama e mai greu .. surâse ea tatălui ei
- "Mama vrea binele vostru , știi asta . O îngrijorează multe lucruri desigur, mă îngrijorează și pe mine și e greu să accepți câteodată să iți lași persoana iubita să se rânească singura." , Iustin observa o urma de tristețe pe fata fetei lui și prefera să nu fie atât de serios " Desigur, avem și noi pretenții .. iar mama ta , știi cum se zice... "
- Cum ? întrebă curioasa
- Ei.. atunci când leafa se mărește cu un leu, pretențiile femeii cu zece
- Tataa ! rase ea ghintindu-l cu cotul
- "Așa este ! Așa este !" surâse " Desigur, persoanele de fata nu se includ " o drege acesta
- Sigur, sigur.. se auzi ea repetând
- Ei , acum că am lămurit , despre ce mai vrei să vorbim ? întrebă el
- Despre tot ! zâmbi ea
Răspunsul îl surprinse iarăși pe Iustin, dandu-și seama de dorință ficei lui să poarte discuții cu tatăl ei într-un fel atât de deschis și sincer.. ceva ce el nu a avut parte.
- Te las tata că vreau să văd un serial acum, spuse ea repede
- Bine tata !
- E ăla care mi-ai spus tu , am zis să îl încerc desi nu prea o am cu SF-urile , îi spune strâmbând puțin din nas ,copilărește
- Mă bucur, o să vezi că e mai mult decât un SF , sper să iți placa , răspunse acesta
Georgiana se ridica de pe scaun și îi dădu un pupic pe neașteptate tatălui ei pe creștet apoi se duse către ușa
- Pai îmi place deaja ,m-am uitat la primul episod azi dimineața . Știam că ce iți place tie , îmi place și mie .
- În afara de ciorba rădăuțeană , zâmbi Iustin
- Noapte buna tata ! spuse ea și se făcu nevăzută
Ramase mulțumit cu gândul în acea seara și nu mai avea voință să și-l împovăreze cu munca pentru moment așa că se duse în pat, lângă Nora.
- Mâine e weekend, ai treaba ? îl întreabă aceasta sec parca așteptând ceva ce el nu era capabil să ofere
- Un pic, mă văd cu cineva să îi dau un document și restul zilei o să o petrecem împreună,îi zâmbi cald Iustin
- Când ?
- Dis-de-dimineața, răspunse scurt . Își sărută nevasta și o îmbrățișă , apoi somnul îl cuprinse în brațele ei înainte că mintea să mai născocească ceva.
Iustin nu se trezea bine niciodată, posibil vinovat să fi fost chiar mintea lui ce părea să lucreze împotrivă să, stresandu-se mereu cu diverse probleme și doar când dormea avea liniște deplina , simțea că nu era el . Se duse la baie, era buhăit și cu cearcăne ce răsăreau în fiecare dimineața până când nu își bea liniștit cafeaua fară zahar, nu fiindcă nu iubea zaharul, îl adora,dar fiindcă într-un mod ciudat avea obiceiul să își puna miere în cafea. Își dădu în graba cu apa pe fata , apoi uitandu-se în olginda văzu chipul care de ceva vreme îl făcu să se uite cu groaza . " Da, asta sunt eu " simțea că trebuie să își reamintească în fiecare zi.
Goni cu mașină personala pe străzi până la locul de întălnire . Persoana căreia trebuia să îi înmâneze un document era adjunctul ambasadorului Ucrainei la București , Artem Shevchenko iar cu toate tărăgănările, ajunsese la timp . Iustin se uita în oglinda mașinii, aranjandu-și cravata bleu și trecandu-și adesea mana prin par, aranjandu-l. Se gândea că nu s-a trezit dimineața într-un weekend , el ministru de externe să facă pe postașul .. era o discuție privată , iar nucleul problemei .. conaționalii din Nord.
- English ? întrebă Iustin , zarindu-l pe Artem
- Vorbessc rominesste , zise acesta cu un accent evident strain
- Poftiți ! și îi înmână documentul
În el se afla o lista de nume a conaționalilor și companii ucrainiene finanțate de România .
- Vă multiumessc ! spuse sec ucrainianul
- Știți , ofta scurt Iustin , ce se întâmplă acum acolo e problematic , dar țin să vă menționez că din păcate nici lumea de aici nu pricepe situația așa cum trebuie . Eu consider că orice națiune poate lucra împreună cu alta.. începuse el, uitandu-se spre fata lui Artem care degaja uimire mai mult decât altceva, și continua cu calm tintindu-l din priviri "spre folosul ambelor parti "
- Possibil , răspunse el
- Sunt oameni care nu cad de acord cu privire la asta , stiu . Mai degrabă ar înneca pisica decât să o salveze.. Oamenii se mai ceartă din motive metafizice, oare ? spuse gesticulând teatral cu mâna către el
Iustin observă că Artem nu înțelese ce vroia să spună, însă asta îi era și scopul .
- Problemele care ne stau în cale nu prezinta vreun impediment real , domnule !
- Fiecare în tara lui , zâmbi Artem . Unii ar putea spune voi faceți ce vreți , noi facem ce vrem..
- Desigur, unii ar putea spune asta și s-ar înșelă, vă asigur . În privința noastră, noi nu facem ce vrem, ci facem ce trebuie !
- Domnule minisstru .. spuse Artem aratandu-se deranjat
- În orica caz , vă pot garanta un lucru . Oamenii se duc acolo unde e traiul mai bun, fie că se numește Ucraina, România sau altceva, și Iad daca s-ar numi , nu ar conta și s-ar duce acolo numaidecât.
- Mă bucur să vă văd realisst ! schiță o aprobare adjunctul
- Vă așteptați la altceva ?
- Naționalismul e în floare peste tot, spuse Artem, lașând să îi se vadă disprețul din timbrul vocii
- Nu naționalismul e problema aici, spuse ministrul arătând spre niste străzi prăfuite, aici întotdeauna problema a fost corupția . " Testează apele " își spune în gând Iustin , "Asta face... e doar un joc totul"
- Corupție e peste tot ! spuse scurt ucrainianul
- Domnule, în București se spune că soarele nu rasare decât doar daca îl plătești !
Bărbatul făcu un gest de politețe către Iustin arătând că trebuie să se despartă : "Atunci vă doressc o zi inssorita domnule ! "
Era un raport de la secretarul lui de stat în care explica situația din Ucraina și prevederile precedente cu ambasaroul . Nimic în afara obișnuitului, se gândea că putea să trimiță asta și pe un mail,apoi în timp ce citea și era gata să moțăie pe fotoliu se auzi o bătaie repetata în tocul ușii .
- Tata ? Ești ?
" Ah, Georgiana " realiza el.
- Intra !
- "Tata , sper că nu te-am deranjat ". Spuse ea în șoaptă
- Nu, deloc
- Vroiam să mai vorbim, cum facem noi ști...
Georgiana și tatăl ei aveau discuții dese cu privire la multe lucruri, iar Iustin observase cât de mult îi făcea placere Georgianei să stea de vorba cu el, să învețe diverse lucruri, să îi ceara părerea sau pur și simplu să stea cu el. Își aduse aminte iarăși de copilăria lui, atunci nici prin gând nu vroia și nici nu putea să stea de vorba cu părinții lui ,decât daca era ceva necesar sau important...pentru ei. Se gândea că ambele fete au moștenit ceva de la el, desigur totul era în mintea lui și nu își făcea iluzii, căci Iustin știa bine că trăsăturile de caracter nu se moștenesc genetic, ele se dobândesc empiric, dar îi placea să creadă astfel uneori.
- Tata , Denisa mi se pare răsfățată din fire,dar văd că o și încurajezi ! spuse ea pe un ton serios
- Despre asta vrei să vorbești ? întrebă zâmbind ironic Iustin
- Pai...
- Am crezut pe moment că vorbesc cu mami tău ! spuse el trăgând-o un pic de fălci copilărește ,dar ea se trage înapoi .
- " Uite , Denisa vrea să fie independența mai mult că orice, desi nu cred că știe nici ea ce înseamnă asta cu adevărat . Nu pot să o forțez cu nimic , nu că nu aș putea dar nu aș vrea. " Georgiana se uita ciudat la tatăl ei, apoi continua " Nici pe tine cu nimic , aș vrea .. vreau că voi să înțelegeți totul fară nici o drama , am avut destule la viață mea și stiu ce înseamnă.." Iustin îi face semn să ia un scaun și să se așeze lângă el
- Așa.. spuse ea , asezandu-și un scaun din lemn vechi sub ea
- Eu îi las libertate atâta cât consider că nu o rănește la modul cel mai serios, poate să plece și să se întoarcă acasă când voiește . Sunt sigur că te-ar putea supară pe tine și pe mama ta, însă să nu o subestimați pe Denișa. Așa cum zici, răsfățată dar știe de limite. Poate consideri că sunt prea blând cu ea , desi nici pe tine nu te țin din scurt în frâu așa avem motiv să fim geloși , nu ? spuse el zâmbind copilărește la fata lui, știind că a atins probabil un punct incomod.
- " Da, ai dreptate ! " pufnește ea în ras " Îmi e greu să recunosc ,mai ales mie ..tata , dar sunt un pic geloasa, nu pot să zic. Oricum .. " încercă ea să se îndrepte pe scaun , simtindu-se necomfortabil de cuvintele rostite " oricum.. e sora mea " spuse răzând, cu ochii căutând ceva în sus , parca amintindu-și de ceva amuzant , apoi continua " Ști.. acum mi-am dat seama de ceva, familia nu e o competiție "
Cuvintele îl surprise pe Iustin, cât de matur putea să gândească și cât de multe înțelegea . Putea să se adauge și rodul discuțiilor cu el,dar în principiu era ea suta la suta.
- Desi ,uite cu mama e mai greu .. surâse ea tatălui ei
- "Mama vrea binele vostru , știi asta . O îngrijorează multe lucruri desigur, mă îngrijorează și pe mine și e greu să accepți câteodată să iți lași persoana iubita să se rânească singura." , Iustin observa o urma de tristețe pe fata fetei lui și prefera să nu fie atât de serios " Desigur, avem și noi pretenții .. iar mama ta , știi cum se zice... "
- Cum ? întrebă curioasa
- Ei.. atunci când leafa se mărește cu un leu, pretențiile femeii cu zece
- Tataa ! rase ea ghintindu-l cu cotul
- "Așa este ! Așa este !" surâse " Desigur, persoanele de fata nu se includ " o drege acesta
- Sigur, sigur.. se auzi ea repetând
- Ei , acum că am lămurit , despre ce mai vrei să vorbim ? întrebă el
- Despre tot ! zâmbi ea
Răspunsul îl surprinse iarăși pe Iustin, dandu-și seama de dorință ficei lui să poarte discuții cu tatăl ei într-un fel atât de deschis și sincer.. ceva ce el nu a avut parte.
- Te las tata că vreau să văd un serial acum, spuse ea repede
- Bine tata !
- E ăla care mi-ai spus tu , am zis să îl încerc desi nu prea o am cu SF-urile , îi spune strâmbând puțin din nas ,copilărește
- Mă bucur, o să vezi că e mai mult decât un SF , sper să iți placa , răspunse acesta
Georgiana se ridica de pe scaun și îi dădu un pupic pe neașteptate tatălui ei pe creștet apoi se duse către ușa
- Pai îmi place deaja ,m-am uitat la primul episod azi dimineața . Știam că ce iți place tie , îmi place și mie .
- În afara de ciorba rădăuțeană , zâmbi Iustin
- Noapte buna tata ! spuse ea și se făcu nevăzută
Ramase mulțumit cu gândul în acea seara și nu mai avea voință să și-l împovăreze cu munca pentru moment așa că se duse în pat, lângă Nora.
- Mâine e weekend, ai treaba ? îl întreabă aceasta sec parca așteptând ceva ce el nu era capabil să ofere
- Un pic, mă văd cu cineva să îi dau un document și restul zilei o să o petrecem împreună,îi zâmbi cald Iustin
- Când ?
- Dis-de-dimineața, răspunse scurt . Își sărută nevasta și o îmbrățișă , apoi somnul îl cuprinse în brațele ei înainte că mintea să mai născocească ceva.
Iustin nu se trezea bine niciodată, posibil vinovat să fi fost chiar mintea lui ce părea să lucreze împotrivă să, stresandu-se mereu cu diverse probleme și doar când dormea avea liniște deplina , simțea că nu era el . Se duse la baie, era buhăit și cu cearcăne ce răsăreau în fiecare dimineața până când nu își bea liniștit cafeaua fară zahar, nu fiindcă nu iubea zaharul, îl adora,dar fiindcă într-un mod ciudat avea obiceiul să își puna miere în cafea. Își dădu în graba cu apa pe fata , apoi uitandu-se în olginda văzu chipul care de ceva vreme îl făcu să se uite cu groaza . " Da, asta sunt eu " simțea că trebuie să își reamintească în fiecare zi.
Goni cu mașină personala pe străzi până la locul de întălnire . Persoana căreia trebuia să îi înmâneze un document era adjunctul ambasadorului Ucrainei la București , Artem Shevchenko iar cu toate tărăgănările, ajunsese la timp . Iustin se uita în oglinda mașinii, aranjandu-și cravata bleu și trecandu-și adesea mana prin par, aranjandu-l. Se gândea că nu s-a trezit dimineața într-un weekend , el ministru de externe să facă pe postașul .. era o discuție privată , iar nucleul problemei .. conaționalii din Nord.
- English ? întrebă Iustin , zarindu-l pe Artem
- Vorbessc rominesste , zise acesta cu un accent evident strain
- Poftiți ! și îi înmână documentul
În el se afla o lista de nume a conaționalilor și companii ucrainiene finanțate de România .
- Vă multiumessc ! spuse sec ucrainianul
- Știți , ofta scurt Iustin , ce se întâmplă acum acolo e problematic , dar țin să vă menționez că din păcate nici lumea de aici nu pricepe situația așa cum trebuie . Eu consider că orice națiune poate lucra împreună cu alta.. începuse el, uitandu-se spre fata lui Artem care degaja uimire mai mult decât altceva, și continua cu calm tintindu-l din priviri "spre folosul ambelor parti "
- Possibil , răspunse el
- Sunt oameni care nu cad de acord cu privire la asta , stiu . Mai degrabă ar înneca pisica decât să o salveze.. Oamenii se mai ceartă din motive metafizice, oare ? spuse gesticulând teatral cu mâna către el
Iustin observă că Artem nu înțelese ce vroia să spună, însă asta îi era și scopul .
- Problemele care ne stau în cale nu prezinta vreun impediment real , domnule !
- Fiecare în tara lui , zâmbi Artem . Unii ar putea spune voi faceți ce vreți , noi facem ce vrem..
- Desigur, unii ar putea spune asta și s-ar înșelă, vă asigur . În privința noastră, noi nu facem ce vrem, ci facem ce trebuie !
- Domnule minisstru .. spuse Artem aratandu-se deranjat
- În orica caz , vă pot garanta un lucru . Oamenii se duc acolo unde e traiul mai bun, fie că se numește Ucraina, România sau altceva, și Iad daca s-ar numi , nu ar conta și s-ar duce acolo numaidecât.
- Mă bucur să vă văd realisst ! schiță o aprobare adjunctul
- Vă așteptați la altceva ?
- Naționalismul e în floare peste tot, spuse Artem, lașând să îi se vadă disprețul din timbrul vocii
- Nu naționalismul e problema aici, spuse ministrul arătând spre niste străzi prăfuite, aici întotdeauna problema a fost corupția . " Testează apele " își spune în gând Iustin , "Asta face... e doar un joc totul"
- Corupție e peste tot ! spuse scurt ucrainianul
- Domnule, în București se spune că soarele nu rasare decât doar daca îl plătești !
Bărbatul făcu un gest de politețe către Iustin arătând că trebuie să se despartă : "Atunci vă doressc o zi inssorita domnule ! "
[ Iustin Lovinescu ]
Cap III - În căutarea pantofilor pierduți
Iustin își găsi casa așa cum a lasat-o ..Georgiana leganandu-se pe un scaun din bucătărie moțăind , Nora ștergând nervoasa ecranul de televizor iar Denisa încă dormind . "Noapte neliniștită,ei?" își spuse acesta trăgând cu ochiul în camera fiicei lui. În bucătărie , Georgiana înfulecă niste sandvișuri de parca nu vroia să o vadă nimeni mâncând. Se duse lângă aceasta să își prepare cafeaua.
- Pofta buna ! îi ura el
Ea nu se sinchisi să îi răspundă dar dădu din cap aprobator. Pentru o buna bucata de timp Iustin ramase proptit în scaun, sorbind din ceașcă tăcut în timp ce subconștientul îl ademenea să admită că nu are nimic de făcut și e mai bine să meargă din nou la culcare. "Nu!" striga în gând el subit.
- Mă duc pe terasa ! striga el către fiica lui
Iustin credea că terminase să mai fie un fumător înrăit și pe alocuri avea dreptate , însă atunci când era prea liniște în jurul sau . Iși aprindea o țigare și o savura la fel de bine cât o făcea în anii tinereții. "Daca aprind una, urmează încă una și iar așa.. " se gândi el consternat de propria dependență . Nicotina îl dorea așa cum o dorea pe ea ..cu pasiune mortala. Simți că mana îi tremura după ce găsise pachetul pe jumate întreg într-un sertar prăfuit de timp dar în ciuda constrângerilor o duse la gura și o aprinse . Fumul se ridica că un abur transparent în timp ce se rezema comfortabil pe șezlong și privea pasiv mica gradina din spatele casei . În fata lui se înfățișă întregul oraș, cu străzile murdare, cu blocurile gri și din sticla că o îmbinare arhitecturala dintre nou și vechi, cu oamenii ce își purtau cu ei grijile și animale abandonate de stăpâni. Iustin își lasă capul pe spate,privind propia casa și în minte începea să enumere o lista din lucrurile pe care le poseda în timp ce fumul de țigară se revarsă în fata lui ." Toate astea" , își spune el " toate astea nu sunt nimic mai mult decât umbra unui fum " ..
- Iustin ! striga o voce pe care el nu o auzi în prima instanță " Iustinian ! Auzi ?" vocea își făcu din nou cunoscuta prezenta
Era Nora, realiza el. O întrebă ce s-a întâmplat , iar aceasta îi raspunde că familia Pascal o să treacă în vizita mai tărziu pe la ei. " Ah, bine " se gândi el ,așteptând parca cu nerăbdare să vorbească cu prietenul lui vechi,Florin Pascal.
Dupamiaza îl găsi pe Iustin în camera de lucru , dar înainte de a se apuca de ce socoti el că este treaba își făcu apariția Georgiana .
- Tată , ai un minut ?
- Desigur , răspunse acesta
Fiica lui venise să îi ceara ajutorul pentru a rezolva o problema de matematica , urând din țoață inima aceasta materie . Neștiut însă de ea este că Iustin o ura în aceeași măsură ,dar se prefăcu pe moment că îi face placere să o ajute.
- Să vedem... funcții logaritmice , se strădui el să înțeleagă problema
- Da ? spuse ea anticipând un răspuns din partea tatălui
- Așteaptă .. îi spune el pe un ton calm prefăcut
Iustin răsfoi un fișier pe care Georgiana îl avea într-un PAD și citi în gând : " Logaritmul unui produs este egal cu suma logaritmilor factorilor " .. sta el puțin pe gânduri, apoi se întreabă " Dar ce dracu e ăla factor ? " mai sta puțin , apoi se consolează " Nu scrie .. la naiba daca mai țin minte ceva ", apoi se întoarce către fiica să
- Ști că nu ar trebui să te ajut ,nu ? spuse el și observând că o să fie contrariat în orice moment continua înainte că ea să aibe prilejul să vorbească " Ideea tati, e să te descurci pe cont propriu, înțelegi? "
- Pai asta e , că nu pricep deloc ! răspunse ea parând bosumflata
" Nici eu " se gândi Iustin în sinea lui ,dar prefera să o minta frumos spre rușinea lui. Caută repede să găsească o soluție, chiar daca era una nu tocmai demna.
- Las-o aici și ți-o rezolv când am timp, răspunse prompt. " Te rog nu cere să iți și explic " se gândi el cu anxietate
- Bine ! răspunse scurt ea
Fișierul cu problemele de matematica ducea către un site web " Cu siguranță trebuie să fie un forum,ceva cu rezolvările, răspunsul e pe internet " se liniști el și în același timp se întrebă cum nu trișase Georgiana , căutând răspunsul în alta parte..el o făcuse când era de vârstă ei.. apoi se gândi la exemple proaste date copiilor și daca lui i-a ajutat cu ceva ce învățase în anii de liceu. Iustin fusese mai mult sau mai puțin un golan când era de vârstă ei, abia după ce a intrat la facultate prinsese dorință de a învață ceva cu adevărat.. și chiar și atunci lucruri care îl atrăgeau pe el : istorie, filozofie, psihologie și ei bine..știință politica.
- Știi, spuse ea am auzit că tu ai învățat pe foi de hârtie .. fizica , menționă Georgiana
- Ah , da .. apoi generațiile următoare au scos carnețelele de hârtie și manualele din cate îmi aduc aminte, îi răspunse el
- Mă întreb oare daca a fost un lucru bun sau nu , se întrebă ea
- La fel , spuse tatăl . Uite, înainte oamenii citeau ziare , fizice.. apasă el cuvântul , apoi au dispărut. Socot că are legătură cu accesibilitatea și investiția, continua el.. hârtia costa bani, așadar daca ai fi manager la un ziar ai mai dori să cheltuiești niste bani în plus pentru o nenorocita de hârtie sau ai pune totul virtual , în așa fel atingi o larga audienta ,căci pentru un ziar trebuie și o persoana să îl cumpere, la o anumită ora, într-un loc anume..însă daca îl pui virtual,o grămadă de lume are acces la el..din clikuri profit mai mare iar fară să mai dai bani pe hârtie ajuta la profit de asemenea. Așa și cu scoala, finaliza el , de ce să mai dea bani scoală pe hârtie și manuale când poate găsi o soluție mult mai ieftina.
- În casa avem cărți de hârtie , spuse Georgiana. Îmi place să citesc din ele mai mult decât să privesc un ecran .. mă întreb ce alte lucruri au dispărut , continua ea privind melancolic
- Mă bucur ! Televizorul a dispărut când eram eu puștan , îi răspunse tatăl
- Tele-vi-zorul ? rosti pe silabe
- Da ,da .. ști despre ce vorbesc . Am avut unul în casa acum câțiva ani , problema a fost aceeași și pot să spun că din păcate nu au dispărut și canalele TV, ci doar și-au schimbat locația spuse Iustin cu dezgust. Companiile au decis că e mult mai rentabil pentru afacerea lor să se mute virtual cu totul.. presupun că ce a ieșit bine din asta e că nu mai dam bani pe porcarii ,spuse tatăl cu un dispreț evident în voce.
- Afacere ? Și canalele educative ?
- O prostie ! Nu e nimic educativ în .. canale "educative", niste prostii pentru semidocți răspunse tatăl. Nimic de acolo nu e cu adevărat folositor sau detaliat, totul consta în generalizări și abstracții pentru tzanci. " Canale educative ?", se gândi Iustin ironic " E bună propaganda asta !"
- Și canalele de știri tot afacere sunt ? întrebă ea curioasă
- O șleahtă de căini maidanezi și pupincuristi ! Apoi își drege glasul.. normal că afacere , doar nu crezi că vor să iți facă vreun bine tie sau altora . Asculta, pentru a afla adevărul nu trebuie să lași pe nimeni să te influențeze în căutarea lui.
- Așadar, nu pui prea mare preț pe jurnalism ? își întrebă ea tatăl rânjind
- Ba din contra , foarte mare ! spuse el , rotind un breloc găsit prin preajma pe deget
- Atunci ? arunca un ochi iscoditor către el
- Respect jurnalismul adevărat, ceea ce nu mai exista din păcate , spuse simplu. Ceea ce se întâmplă de când m-am născut eu nu e altceva decât o manipulare grosolana atingând ridicolul, iar jurnaliștii , atuuri politice , îi folosește țoață lumea când vrea,iar ei se vând pe cele mai groaznice preturi pentru a pune noroi pe vreunul sau altul, nerealizand că cel care i-a plătit pentru asta probabil e un șacal mai mare decât prada după care aleargă ei . Aș putea spune că daca e un lucru ce urăsc mai mult decât ce văd la locul de munca , e jurnalismul..terminase el.
- Da tata, presa e manipulatoare, țoață lumea știe ! spuse ea aprobator
- Știe dar nu înțelege .Uite, noi politicienii ... se opri. Deodată gândul că putea să se identifice cu "noi politicienii" îl scârbi, dar continuă .. suntem supuși criticilor și pe buna măsură , e posibil să fim cu toții niste canalii, îi spuse rânjind , dar presa nu are nimic ce pierde atunci când nu este trasă la răspundere. În trecut se foloseau de expresia " presa liberă " că să poată facă ce vrea, că și cum ai spune politica e libera, fiecare gândește după cum îl duce capul.. este vorba de responsabilitate se uita serios la fiica lui. În orice caz, rezultatul s-a văzut în mod dezastros în America,spuse el recunoscund pe fata Georgianei interesul fata de Statele Unite .
- America s-a prăbușit acum douăzeci de ani ,nu tată ?
- Exact, iar una din motive a fost chiar presa , spuse el cu o oarecare mândrie că avusese dreptate despre acest subiect . Desigur , mulți istorici acum nici macar nu vor să recunoască prăbușirea ei,dar e un fapt împlinit deaja. Problemele economice și deciziile politice proaste au contribuit cel mai mult, apoi presa care învrăjbind populația împotrivă ei însăși ,s-au creat divizii prea mari în societate pentru a conlucra cetățenii în mod constructiv sau vreun bine comun. Atunci când democrații aflați la putere au vrut cu orice preț să scape de opozanții lor republicani și au distrus definitiv partidul ,au distrus și democrația în tara . După cum spunea cineva, democrația înseamnă să lași celuilalt dreptul să nu fie de acord cu tine, dar democrații de pe vremea aceea au înțeles că trebuie să rămână fară competiție și stăpâni peste tot,fară drept de apel ,fară a fi provocați și s-au folosit de presa cumpărată de ei pentru a-și distruge adversarii. Cele mai groaznice lucruri care se pot întâmplă într-o democrație sunt corupția și lipsa de voci care să ți se opună !
- Și oamenii nu au observat ? întrebă ea prinsa în discuție
- Oamenii au fost divizați . Un rol jucat de presa și alti formatori de opinii, până și Biserica Catolica a jucat un rol în asta . Mai devreme sau mai tărziu,s-a întors totul împotrivă lor când au trebuit să dea piept cu realitatea ..
- Ce realitate ?
- Că nu mai au bani,firește .. spuse el direct. Imprumutile continue a statului , cetățenii trăind doar prin datorii, nu era o existenta sustenabila, iar băncile preferau să manipuleze prin media întorcând cetățenii unii împotrivă celuilalt decât să accepte realitatea din fata lor. De ce? Pentru că nu vroiau să piardă puterea, iar că un tiran, în cazul asta unul cu mai multe capete , îi este frica cel mai mult de populație, de aceea se zice că nu e deloc convenabil unui tiran să trăiască în siguranță printre poporul asuprit de el, așa că nu are decât doua variante, una să plece sau a doua să manipuleze populația până când aceasta este înrobită în așa fel încât nici nu vede închisoarea că închisoare ori lanțurile ce îi atârnă de picior că lanțuri. Iar atunci când ești un demon , singura scăpare e să te dai înger în văzul tuturor și să te rogi că ai destula carismă în tine pentru a avea sorti de izbândă. Divizarea se întâmplase deaja de aproape un deceniu , pe criterii sociale , rasiale și etnice mai rău că în orice alta tara dezvoltata. Noi, europenii am avut și vina noastră că ne-am bazat prea mult pe State să ne ofere protecție ,îndrumare și conducere în loc să observam propria noastră curte și putere mai mult. Era o vreme când Statele dădeau tonul și ceilalți urmau , până când au observat câteva state mai răzvrătite un moment de slăbiciune și au profitat ; apoi fiecare în parte a vrut să fie hegemon, că proprii stăpâni erau deaja , dar tonul s-a schimbat iar tarile europene bogate au decis că e timpul să își ia în mana propriul destin și să se întoarcă la ce au fost o data.
- Iar dușmanii ? intraba fata
- Tarile că Rusia , China , Iranul au profitat din plin spuse el . Desi nici acolo nu a fost lapte și miere, vezi tu pentru un sistem să funcționeze trebuie că toate rotile să se învârtă, iar America era o roata importanta în mecanism. O data ce a fost înlăturată ,fie și puțin toți au avut de suferit, inclusiv dușmanii. Rusia , la fel că America a fost propriul saboteur , încercând fatis să controleze populația sub papucul mizerabil al tiraniei , în timp ce China a sfârșit mai bine , în mare parte și din pricina noastră.. a europenilor,clarifica Iustin deschizandu-ne fata de ei în ce privește negoțul mai mult decât orice alta tara după ce s-a destrămat America . Iar ei ne-au lașat în pace, vazandu-și de treburile lor și sperând la o supremație economica din nou a ajuns ce este și astăzi, un hegemon, însă în stil cartaginez, adaugă el.. nu îi interesează decât negoțul, pe mare în principiu și alte tărâmuri decât ce au nu le fac cu ochiul. Militar și-au construit una dintre cele mai puternice flote ,dar o folosesc că factor descurajant pentru alții , nu că mod de a ataca pe cineva. Desigur, Statele au încercat să îi demonizeze în fel și chip că să nu facem negoț cu ei,temandu-se de o asemenea posibilitate ,dar ce puteau să ofere în schimb era din ce în ce mai puțin pentru noi,iar ideologia socială americană mai mult a încurcat lucrurile în relațiile noastre decât să ajute. În State se promova prin cercuri așa zis intelectuale și universități la vremea respectiva ideea că , cultura și civilizația noastră Europeana era cea mai dăunătoare omenirii din istorie , iți dai seama că o astfel de idee nu avea cum să atragă Europa spre mâinile Americii, ba din contra. Am considerat dintotdeauna că orice relație e fondata pe un respect reciproc,însă câteodată părea că Statele nu aveau nevoie de asta, ci de obedienta. În orice caz, America și-a păstrat supremația nucleara și o buna parte din tehnica militara, însă la ce folos ? ridica din umeri Iustin .. nici cum fusese până atunci nu putea continua la nesfârșit..ambiții prea mari și minte prea putina. Cetățenii îndobitociți puțin cu puțin prin manipularea din media și propaganda ce venea din universități nu puteau rezista mult timp și au răbufnit. Ironic, cea mai puternica tara militar devenise paralizata de proprii cetățeni,iar democrații cât și ce mai rămăsese din republicani au înțeles că miliardele de dolari cheltuiți pe apărare nu inseamnau nimic și erau irosiți . Până în ultimul moment au ținut fațadă unei tari bogate și puternice desi nu mai era demult asta, fiind mai dregaba preocupați să continue manipularea cetățenilor la fel de bine cum o făceau și până atunci...cu circ mediatic ieftin și acuze din cele mai absurde. Apoi cum am spus, s-a întors totul împotrivă lor, căci nimeni nu era imun la acuzele născocite de propaganda lor, ba chiar au ajuns să înnebunească unii din pricina că nu mai avea nici un simt al realității , iar ce fusese limpede pentru țoață lumea o data se transformase acum într-o negura a psihicului fară ieșire. Ce au calculat ei însă greșit este că natura omului , puțin îi pasa de ideologiile altora atâta vreme cât e bolnav, prost educat,datornic și sarac .
- Care mai exact era propaganda lor tată ? întrebă Georgiana
- Vezi tu tata, atunci când iei oamenilor cultura lor și le spui că trebuie să se lepede de ea , oamenii ori înnebunesc și devin nimic mai mult decât sclavi moderni,servili unor interese , ori se refugiază în extremism.Într-adevăr , americanii aveau impresia că drepta și stangă sunt parti antagonice unui sistem și că una trebuie să o încalece pe alta,dar realitatea a demostrat altfel, nu că nu m-aș fi așteptat la alt deznodământ. În realitate, concepte politice că stangă și drepta nu exista pentru cetățean.. el urmărește doar un scop, și anume binele propriu și semenilor sai apropiați. Realitatea umana consta în individualism, iar tocmai asta se străduiau democrații să distrugă în proprii cetățeni , simțul de individ independent și au înlocuit asta cu emoția de grup , propagând în societate că oamenii nu sunt mare lucru fară un grup unde să aparțină, pe diverse criterii , cele mai groaznice pentru populație fiind cele rasiale și etnice, fiindcă un om își poate schimba năravul și opțiunile politice, filozofice ori religioase o data ce înțelege că asta îl scapă de belea, dar pielea nu. Aceasta, împreună cu un neo-marxism de joasa speță.
- Și nu aparținem în nici un grup atunci ? Atunci nu suntem cu toți egali ? întrebă ea
- Desigur, este adevărat că fiecare aparținem în cate un grup sau mai multe deodata , dar nu asta ne definește. Aș putea să zic, că sunt în grupul centru-drepta politic ,că sunt liberal, în grupul mâncătorilor de calcan, îi spuse rânjind către ea.. că iată, sunt tata dar nu asta mă definește , ci faptul că sunt un individ cu voință proprie ,că nu stau la mana vreunuia să îmi spună care e realitatea. Desigur, un sef poate să îmi dea ordine iar eu să le ascult daca nu vreau să suport consecințele,dar nu îmi poate spune cum să îmi trăiesc viață sau cine sunt eu. Și iată , o data cu toate astea , a mai intervenit și criza economica, pe lângă cea sociala nu din alt motiv decât din aroganta. Considerand că orice stat ori companie care se poate lupta competitiv cu ei este dușman, și-au adus singuri nefericirea aproape de casa .
În ce privește egalitatea tata, întrebă-te tu daca este așa în realitate . Sigur, e o concepție frumoasa să crezi toți oamenii sunt egali ,dar oare este așa sau mai îndrăzneț să pui întrebarea : oare este bine daca am fi cu toții egali ? Ceea ce americanii au dedus greșit este că , egalitatea în drepturi nu e tot una cu egalitatea retriburii în societate. Astfel, putem spune că este corect să fi judecat în mod egal în fata legii, însă nu este deloc benefic să câștigi în mod egal cu toți daca ai contribuit mai mult în societate. Desigur, putem vorbi de problemele societății, de discrepanta clasei sociale, de sărăcie și toate cele...însă ,de aceea sunt taxe , oamenii care au mai mult trebuie să și dea mai mult societății. " Cel puțin în teorie " se gândi Iustin ironic. Apoi, gandestete la un lucru, nici un om pe planeta asta nu este egal fata de celalalt într-o privință sau asta în realitate, însă americanii când vorbeau de "equality" duceau prea în extrem acest lucru, favorizând fară să vrea clase întregi de oameni în fata altora , făcând exact ceea ce porniseră a critica la bun început. Mă poți considera un om hain tata, însă am văzut în viață asta tot felul de oameni și pot să spun fară tragere de inima că nu aș vrea să fim egali cu nimic mai mult decât suntem. Exista oameni nobili în viață, și sper să ai ocazia să îi cunoști , se uita la fiica ei cu duioșie , nu că s-au născut cu o bucata de hârtie în mana sau vreo moștenie a unei mătuși , ci sunt nobili prin comportamentul și acțiunile pe care le întreprind . Atitudinea pe care o degaja atunci când ești în prezenta lor ..și ai să vezi că mai degrabă preferi doi oameni nobili care o să stea lângă tine când ți-e greu decât o suta de oameni perfacuti și lipsiți de caracter .
- Sper, daca nu cred că am vreo doi,trei .. " Printre care și tu,tată " se gândi ea . O serie de factori i-a distrus se pare , observa fiica
- Nici un imperiu nu poate rezista la infinit , e ceva știut oricât de mult încearcă să se tina cu dinții de el. Cel puțin nu în felul în care ajunsese America... atâta vreme cât a încercat să creeze un spatiu distopian, fară valori morale și bazat pe tribalism , însăși oamenii sai au fost demoralizați și au decăzut, mulți încercând să se victimizeze că să capete atenție , alții dând vina întotdeauna pe ceilalți și refuzând să își vadă propriile greșeli,în așa fel încât rata oamenilor educați era scăzută la maxim și au emigrat. Mulți prin Europa , intorcandu-se la familiile lașate în urma cu zeci și sute de ani, alții pe unde au apucat.
Georgiana simți mândria din vocea tatălui sau când vorbea despre căderea Statelor Unite și îl întrebă :
- Tată, urăști America, nu-i așa ?
- Dimpotrivă, spuse el. Iubesc America, ceea ce ar fi trebuit să fie nu ce a ajuns ! adaugă zâmbind. Adesea, ceea ce este nu este același lucru cu ceea ce ar trebui să fie , iar tceea ce este nu este același lucru cu ce am dori noi să fie ! Din păcate ,America de odinioară a fost pierduta ...
- Hmpf , Machiavelli , spuse Georgiana zâmbind tatălui ei
Acesta se duse lângă ea și o mângâi pe cap părintește. " Ai dreptate!" îi spuse
Nici nu își dădu seama cât timp trecuse, că discuția se încheie la auzul soneriei. Sosise familia Pascal. Iustin știa că Georgiana nu are înclinația să stea cu ei mai departe așa că o lasă să facă ce dorește.
- Aa, cioco ! spuse ea copilărește arătând spre un baton de ciocolata cu caramel de pe masa tatălui
- Ia-o tati ! zâmbi el și privise cum se duce
Politețurile nu lipseau de fiecare data când Florin Pascal se întrunea cu vechiul sau prieten și chiar daca erau prea vizibil formale ori exagerate, Iustin le accepta așa cum îi erau adresate .Cum obișnuia de fiecare data, îi conduse în sufragerie , având pregătită o sticla de vin roșu dulce , ce era pe gustul soției lui Florin și a lui Iustin, recunoscu în sine acesta .
- Cosmin, fiul meu ! îl prezenta cu o oarecare mândrețe Florin
Cosmin, un băiat ceva mai în vârstă decât Denisa și unicul copil al familiei Pascal stătea rezemat de fotoliu , desi părea că nu își găsește locul . " Probabil ar vrea să fie în alta parte, nu-l condamn " se gândi Iustin .
- Vinul e plăcut , Maria ? întrebă Nora
- A, da foarte bun ! răspunse ea cu blândețe
Discuțiile deveneau plictisitor de banale pentru Iustin pe măsură ce avansau . Observa însă că o data cu apariția Denisei , Cosmin se învioră pentru prima oara de când venise și se străduia să para din ce observa el, prezentabil . " Tinerimea.. " se gândi ironic.Iustin știa că nu este nici el bătrân , la 46 de ani dar se simțea bătrân de multe ori.. " mult prea bătrân " rosti în minte.
O stare de anxietate o cuprinse pe Nora care o trase pe Denisa deoparte :
- Ce te tot foiești atât prin casa ? Și de ce ești îmbrăcată că o zdreamță ? întrebă nervoasa și citi furia din chipul ei când rosti ultimele cuvinte
- Nu mai mă duc azi la petrecere ! Basta ! A zis să o lașam pe alta data.
- Bine Deni , du-te și te schimba te rog ! spuse mama
- Nu mă schimb când vrei tu !
- Avem musafiri.. continua Nora
" Acum înțeleg ce-i si cu Cosmin " își spune Iustin oftând care auzi țoată discuția
- Nu .. îmi .. PASA ! se răsti Denisa la ea încât o auzi și ceilalți
- Scuze, poți să îmi arați gradina , daca nu ești ocupata ? spuse îndrăzneț Cosmin către Denisa
- Nu, nu pot ! raspuse ea scurt și pleca pe scări în timp ce fata lui Cosmin ramase împietrită
"Fir-ar... trebuie să vorbesc cu ea despre unele lucruri " se gândi Iustin. Intre timp, Florin Pascal primise un telefon și afla că trebuia să își îndeplinească un angajament anterior .
- Prietene, trebuie să plec ! răspunse acesta către Iustin
- Așa devreme ? Parca deabia ai ajuns .
- Da, mă tem că nu poate să aștepte. Stiu că trebuia să mai vorbim azi , sper să nu te superi.
- Nicidecum !
Părea că soția lui încă vorbea cu Nora ,dar acesta o trase de mana soptindu-i ceva la ureche, după care vizibil supărată , apoi complacuta se ridica să plece .Iustin îi privi de pe coridor când o mana se îndreaptă asupra lui :
- Domnule Iustin , puteți să îi înmânați asta Denisei ? spuse Cosmin intorcandu-se pe călcâie apoi către ușa
Băiatul îi dădu o carte de vizita electronica cu număr de telefon, adresa, mail și un ID virtual . Știa că atunci când Denisa era nervoasa nu te puteai înțelege cu ea, dar îi trecea repede și urma să fie pasionata de altceva în scurt timp. Îi lasă cărticică electronica sub ușa apoi o întrebă daca e supărată .
- NU ! răspunse ea, vizibil nervoasa, apoi cu calm îi vorbi după ușa " Tata , scuze! Nu vroiam să fac scena aia și acum mă simt prost iți dai seama ,dar ...lasă ! Mulțumesc ! " îi spuse într-un final
Iustin o lasă în pace pe moment , multumindu-se cu faptul că își mai revenise dar se hotăra pe viitor să poarte o discuție cu fiica lui mai mare . Aproape de seara adormi împreună cu Nora ...
Duminica se trezi singur și cotrobăind prin camere după cineva, o întrebă pe Denisa :
- Unde-i maica-ta ?
- Cu Geo prin oraș
- Aha, unde ?
- Eh, la cumpărături ? De unde să stiu eu ? spuse ea somnoroasa
Dădu să plece și să își facă cafeaua dar ramase în tocul ușii :
- Te trezește dimineața cu curățenia,nu-i așa ? vorbi el în șoaptă, amintindu-și că Denișa avea un somn destul de fragil încă din copilărie
- Mhm, da !
- Bine, atunci te las să mai dormi, îi spuse tot în șoaptă adăugând un pupic efemer în direcția ei.
Își făcu cafeaua repede, apoi se așeză pe sezolng în gradina , aprinzandu-și țigară. Era cufundat în gândurile sale până când îi suna telefonul , era Nora care spunea că e plecata cu Georgiana și că o să se întoarcă deabia pe seara . "Cumpărături... multe cumpărături ...prea multe cumpărături " se gândi Iustin cu gândul la banii ce aveau să fie cheltuiți,dar apoi îi spusese că o să treacă pe la mama ei și un film prin mall, din cauza asta mai rămâne prin oraș. Îi răspunse să stea liniștită, că e timpul ei. Deabia se puse liniștit când telefonul îi suna din nou.
- Zi ! Ai uitat ceva ? răspunse pe un ton plictisit fară să se uite la apel
- Iustin ? însă la capătul celalalt se auzi o alta voce feminina
- Ah, da.. spuneți ?
- Eh, se auzi un oftat ușor .. eu sunt, Maria .. Maria Pascal . Vroiam să vorbim ieri cu dumneavoastră despre ceva dar soțul meu a trebuit să plece și nu am putut să mai rămân . Sunteți liber astăzi ? Nu durează mult , adaugă ea cu înțelegere
- Sigur , vă aștept cu placere ! răspunse el . De la capătul celalalt se auzi un simplu "mulțumesc" și o linie moarta.
Aproape de prânz suna soneria , iar desi își telefonase sosirea, Iustin nu se așteptă că Maria să vina de una singura.
- Maria ? întrebă el surprins
- Domnul Iustin , răspunse mai mult că o exclamație
- Ne știm de o grămadă de timp , fară dumneavoastra . Florin nu a venit ?
- Nu a putut să vina , din păcate răspunse ea scurt apoi îl urma în casa. În timp ce mergeau către camera de lucru , observă că Nora era plecată și Iustin nu se oferea să îi ofere mai multe detalii .
- Te servesc cu ceva ? Cafea, sau poate...
- Nu, nu , mulțumesc ! răspunse aceasta întrerupând ce avea să spună mai departe
- Sper că drumul a fost ușor , cu mașină ați venit nu ?
- Da, cu mașină , răspunse ea sec .
Iustin încercă să găsească subiecte și întrebări triviale pentru a tine conversație .În camera o liniște stânjenitoare se instaura treptat , dar după o scurta perioada vocea ei rupse tăcerea
- Am venit cu o problemă , spuse ea. Nu vroiam să fac asta , ofta .. să mă plâng adică , continua ea.. dar m-am gândit că ne știm de atâția ani și întotdeauna ai ajutat când ai putut.
" Vrea să mă îmbuneze, să mă pregătească pentru ceva . Oare cât o să mă coste ? " spuse Iustin în gând
- Spune-ți !
- Băiatul meu, începu ea reticienta ... baitatul meu, Cosmin
- Da, un tânăr calumea ! o întrerupse el, însă îi se citea pe chip că nu are nevoie de complimente
- Da... de ceva timp dorește să lucreze în medicina militara și ne roagă să îl lașam să se duca peste o luna cu un echipaj într-o zona de conflict . Vezi , el e student deocamdată la medicina, continua ea.. și tatăl lui cu mine suntem reticenți să îl lașam din primul an să facă asta .
Pentru moment Iustin nu înțelegea, era sigur că studenții nu sunt obligați să facă munca , mai ales într-o zona de conflict cum spunea Maria. Nu prea mai existau astfel de zone decât în America Latina și din cate auzise, era un calvar . Cu siguranță împărtășea grijile mamei lui daca asta era adevărul
- El a vrut , a scris o cerere și i s-a dat o recomandare pentru voluntariat. Vreau să îl văd unde își dorește el și fericit,desigur dar nu acum .. continua ea sincer posomorâtă
- Înțeleg.. spune el
- Mă gândeam , să îi oferim ceva temporar . Nu vreau să iți spun că m-am certat cu Florin pe tema asta de zeci de ori, din cauza banilor . Problema e că în afara de acest om care i-a oferit voluntariatul nu vrea nici un doctor să îl ia sub aripa lui. Mă gândeam..
" Acuma vine" se gândi Iustin
- Dacă nu iți cer prea mult , să lucreze la tine o perioada.. orice ! adaugă ea. Mă tem că, Cosmin e infatuat de visul American , tot timpul îmi vorbește de concepte frumos alcătuite, bunătatea oamenilor,dreptate și justiție sociala , însă în opinia mea totate fară substrat și naive. Vrea să salveze vieți, considerand asta că pe ceva romantic, o datorie care cu drag și-ar duce-o la bun sfârșit și nu în orice fel,dar caută locurile cele mai murdare posibile și primejdioase. Pe mine mă critica atunci când nu sunt de acord cu el, spunandu-mi că nu înțeleg nimic din conceptele înalte, cum le numește el și că el singur știe ce e mai bine pentru el . Să nu iți mai zic,că pe mine aproape mă uraște când deschid gura așa că se refugiază în sfaturile lu taică-su,ofta ea, dar nici el nu poate să îl trezească. După cum vezi.. mă tem că băiatul meu e prea naiv de viață și nu a văzut moartea cu ochii că să înțeleagă de ce mă tem eu. Să salvezi vieți e un concept frumos și să lupți pentru cei decăzuți , însă în realitate unele vieți contează mai mult decât altele.. spuse Maria , cel puțin pentru mine ..referindu-se la băiatul ei. Nu vreau să îl pierd, înțelegi ?
" America, din nou " se gândi Iustin și o compătimi . Spre surprinderea lui, era de acord într-u totul cu Maria , ba chiar ajunsese să îl desconsidere un pic pe băiat , ținând cont de îndârjirea de care da dovada în ceea ce Iustin considera o naivitate sublima.
- Nu ar fi o problema , dar daca băiatul nu vrea.. stiu cum e să te tina cineva departe de ce vrei să faci , continua el .. și mai mult de atât să iți spună părinții ce trebuie să faci . Și..
- Stiu, zise ea uitandu-se în ochii lui.. dar ai putea ?
Iustin ofta puțin apoi îi spuse direct " Da ! "
- Mulțumesc , am încredere în tine Iustin și Cosmin nu o să iți facă probleme
- Nu e vorba de asta ..
- Stiu.. dar iți mulțumesc oricum . Florin vroia să iți spună singur, dar fiindcă e reținut m-am decis eu să vin . Serios, Iustin băiatul are un suflet bun dar câteodată mă face să mă gândesc cu neplăcere când îmi reamintesc cine l-a făcut , spuse ea rânjind subtil . Mă detestă când vorbesc de bani și probleme, mă detestă, iți spun.. spune că toate astea sunt vanități și mă ia la rost de ce am nevoie de mai mulți bani când mă pot mulțumi și fară .
- Da, am avut și eu asemenea gânduri mai demult !
Iustin își găsi casa așa cum a lasat-o ..Georgiana leganandu-se pe un scaun din bucătărie moțăind , Nora ștergând nervoasa ecranul de televizor iar Denisa încă dormind . "Noapte neliniștită,ei?" își spuse acesta trăgând cu ochiul în camera fiicei lui. În bucătărie , Georgiana înfulecă niste sandvișuri de parca nu vroia să o vadă nimeni mâncând. Se duse lângă aceasta să își prepare cafeaua.
- Pofta buna ! îi ura el
Ea nu se sinchisi să îi răspundă dar dădu din cap aprobator. Pentru o buna bucata de timp Iustin ramase proptit în scaun, sorbind din ceașcă tăcut în timp ce subconștientul îl ademenea să admită că nu are nimic de făcut și e mai bine să meargă din nou la culcare. "Nu!" striga în gând el subit.
- Mă duc pe terasa ! striga el către fiica lui
Iustin credea că terminase să mai fie un fumător înrăit și pe alocuri avea dreptate , însă atunci când era prea liniște în jurul sau . Iși aprindea o țigare și o savura la fel de bine cât o făcea în anii tinereții. "Daca aprind una, urmează încă una și iar așa.. " se gândi el consternat de propria dependență . Nicotina îl dorea așa cum o dorea pe ea ..cu pasiune mortala. Simți că mana îi tremura după ce găsise pachetul pe jumate întreg într-un sertar prăfuit de timp dar în ciuda constrângerilor o duse la gura și o aprinse . Fumul se ridica că un abur transparent în timp ce se rezema comfortabil pe șezlong și privea pasiv mica gradina din spatele casei . În fata lui se înfățișă întregul oraș, cu străzile murdare, cu blocurile gri și din sticla că o îmbinare arhitecturala dintre nou și vechi, cu oamenii ce își purtau cu ei grijile și animale abandonate de stăpâni. Iustin își lasă capul pe spate,privind propia casa și în minte începea să enumere o lista din lucrurile pe care le poseda în timp ce fumul de țigară se revarsă în fata lui ." Toate astea" , își spune el " toate astea nu sunt nimic mai mult decât umbra unui fum " ..
- Iustin ! striga o voce pe care el nu o auzi în prima instanță " Iustinian ! Auzi ?" vocea își făcu din nou cunoscuta prezenta
Era Nora, realiza el. O întrebă ce s-a întâmplat , iar aceasta îi raspunde că familia Pascal o să treacă în vizita mai tărziu pe la ei. " Ah, bine " se gândi el ,așteptând parca cu nerăbdare să vorbească cu prietenul lui vechi,Florin Pascal.
Dupamiaza îl găsi pe Iustin în camera de lucru , dar înainte de a se apuca de ce socoti el că este treaba își făcu apariția Georgiana .
- Tată , ai un minut ?
- Desigur , răspunse acesta
Fiica lui venise să îi ceara ajutorul pentru a rezolva o problema de matematica , urând din țoață inima aceasta materie . Neștiut însă de ea este că Iustin o ura în aceeași măsură ,dar se prefăcu pe moment că îi face placere să o ajute.
- Să vedem... funcții logaritmice , se strădui el să înțeleagă problema
- Da ? spuse ea anticipând un răspuns din partea tatălui
- Așteaptă .. îi spune el pe un ton calm prefăcut
Iustin răsfoi un fișier pe care Georgiana îl avea într-un PAD și citi în gând : " Logaritmul unui produs este egal cu suma logaritmilor factorilor " .. sta el puțin pe gânduri, apoi se întreabă " Dar ce dracu e ăla factor ? " mai sta puțin , apoi se consolează " Nu scrie .. la naiba daca mai țin minte ceva ", apoi se întoarce către fiica să
- Ști că nu ar trebui să te ajut ,nu ? spuse el și observând că o să fie contrariat în orice moment continua înainte că ea să aibe prilejul să vorbească " Ideea tati, e să te descurci pe cont propriu, înțelegi? "
- Pai asta e , că nu pricep deloc ! răspunse ea parând bosumflata
" Nici eu " se gândi Iustin în sinea lui ,dar prefera să o minta frumos spre rușinea lui. Caută repede să găsească o soluție, chiar daca era una nu tocmai demna.
- Las-o aici și ți-o rezolv când am timp, răspunse prompt. " Te rog nu cere să iți și explic " se gândi el cu anxietate
- Bine ! răspunse scurt ea
Fișierul cu problemele de matematica ducea către un site web " Cu siguranță trebuie să fie un forum,ceva cu rezolvările, răspunsul e pe internet " se liniști el și în același timp se întrebă cum nu trișase Georgiana , căutând răspunsul în alta parte..el o făcuse când era de vârstă ei.. apoi se gândi la exemple proaste date copiilor și daca lui i-a ajutat cu ceva ce învățase în anii de liceu. Iustin fusese mai mult sau mai puțin un golan când era de vârstă ei, abia după ce a intrat la facultate prinsese dorință de a învață ceva cu adevărat.. și chiar și atunci lucruri care îl atrăgeau pe el : istorie, filozofie, psihologie și ei bine..știință politica.
- Știi, spuse ea am auzit că tu ai învățat pe foi de hârtie .. fizica , menționă Georgiana
- Ah , da .. apoi generațiile următoare au scos carnețelele de hârtie și manualele din cate îmi aduc aminte, îi răspunse el
- Mă întreb oare daca a fost un lucru bun sau nu , se întrebă ea
- La fel , spuse tatăl . Uite, înainte oamenii citeau ziare , fizice.. apasă el cuvântul , apoi au dispărut. Socot că are legătură cu accesibilitatea și investiția, continua el.. hârtia costa bani, așadar daca ai fi manager la un ziar ai mai dori să cheltuiești niste bani în plus pentru o nenorocita de hârtie sau ai pune totul virtual , în așa fel atingi o larga audienta ,căci pentru un ziar trebuie și o persoana să îl cumpere, la o anumită ora, într-un loc anume..însă daca îl pui virtual,o grămadă de lume are acces la el..din clikuri profit mai mare iar fară să mai dai bani pe hârtie ajuta la profit de asemenea. Așa și cu scoala, finaliza el , de ce să mai dea bani scoală pe hârtie și manuale când poate găsi o soluție mult mai ieftina.
- În casa avem cărți de hârtie , spuse Georgiana. Îmi place să citesc din ele mai mult decât să privesc un ecran .. mă întreb ce alte lucruri au dispărut , continua ea privind melancolic
- Mă bucur ! Televizorul a dispărut când eram eu puștan , îi răspunse tatăl
- Tele-vi-zorul ? rosti pe silabe
- Da ,da .. ști despre ce vorbesc . Am avut unul în casa acum câțiva ani , problema a fost aceeași și pot să spun că din păcate nu au dispărut și canalele TV, ci doar și-au schimbat locația spuse Iustin cu dezgust. Companiile au decis că e mult mai rentabil pentru afacerea lor să se mute virtual cu totul.. presupun că ce a ieșit bine din asta e că nu mai dam bani pe porcarii ,spuse tatăl cu un dispreț evident în voce.
- Afacere ? Și canalele educative ?
- O prostie ! Nu e nimic educativ în .. canale "educative", niste prostii pentru semidocți răspunse tatăl. Nimic de acolo nu e cu adevărat folositor sau detaliat, totul consta în generalizări și abstracții pentru tzanci. " Canale educative ?", se gândi Iustin ironic " E bună propaganda asta !"
- Și canalele de știri tot afacere sunt ? întrebă ea curioasă
- O șleahtă de căini maidanezi și pupincuristi ! Apoi își drege glasul.. normal că afacere , doar nu crezi că vor să iți facă vreun bine tie sau altora . Asculta, pentru a afla adevărul nu trebuie să lași pe nimeni să te influențeze în căutarea lui.
- Așadar, nu pui prea mare preț pe jurnalism ? își întrebă ea tatăl rânjind
- Ba din contra , foarte mare ! spuse el , rotind un breloc găsit prin preajma pe deget
- Atunci ? arunca un ochi iscoditor către el
- Respect jurnalismul adevărat, ceea ce nu mai exista din păcate , spuse simplu. Ceea ce se întâmplă de când m-am născut eu nu e altceva decât o manipulare grosolana atingând ridicolul, iar jurnaliștii , atuuri politice , îi folosește țoață lumea când vrea,iar ei se vând pe cele mai groaznice preturi pentru a pune noroi pe vreunul sau altul, nerealizand că cel care i-a plătit pentru asta probabil e un șacal mai mare decât prada după care aleargă ei . Aș putea spune că daca e un lucru ce urăsc mai mult decât ce văd la locul de munca , e jurnalismul..terminase el.
- Da tata, presa e manipulatoare, țoață lumea știe ! spuse ea aprobator
- Știe dar nu înțelege .Uite, noi politicienii ... se opri. Deodată gândul că putea să se identifice cu "noi politicienii" îl scârbi, dar continuă .. suntem supuși criticilor și pe buna măsură , e posibil să fim cu toții niste canalii, îi spuse rânjind , dar presa nu are nimic ce pierde atunci când nu este trasă la răspundere. În trecut se foloseau de expresia " presa liberă " că să poată facă ce vrea, că și cum ai spune politica e libera, fiecare gândește după cum îl duce capul.. este vorba de responsabilitate se uita serios la fiica lui. În orice caz, rezultatul s-a văzut în mod dezastros în America,spuse el recunoscund pe fata Georgianei interesul fata de Statele Unite .
- America s-a prăbușit acum douăzeci de ani ,nu tată ?
- Exact, iar una din motive a fost chiar presa , spuse el cu o oarecare mândrie că avusese dreptate despre acest subiect . Desigur , mulți istorici acum nici macar nu vor să recunoască prăbușirea ei,dar e un fapt împlinit deaja. Problemele economice și deciziile politice proaste au contribuit cel mai mult, apoi presa care învrăjbind populația împotrivă ei însăși ,s-au creat divizii prea mari în societate pentru a conlucra cetățenii în mod constructiv sau vreun bine comun. Atunci când democrații aflați la putere au vrut cu orice preț să scape de opozanții lor republicani și au distrus definitiv partidul ,au distrus și democrația în tara . După cum spunea cineva, democrația înseamnă să lași celuilalt dreptul să nu fie de acord cu tine, dar democrații de pe vremea aceea au înțeles că trebuie să rămână fară competiție și stăpâni peste tot,fară drept de apel ,fară a fi provocați și s-au folosit de presa cumpărată de ei pentru a-și distruge adversarii. Cele mai groaznice lucruri care se pot întâmplă într-o democrație sunt corupția și lipsa de voci care să ți se opună !
- Și oamenii nu au observat ? întrebă ea prinsa în discuție
- Oamenii au fost divizați . Un rol jucat de presa și alti formatori de opinii, până și Biserica Catolica a jucat un rol în asta . Mai devreme sau mai tărziu,s-a întors totul împotrivă lor când au trebuit să dea piept cu realitatea ..
- Ce realitate ?
- Că nu mai au bani,firește .. spuse el direct. Imprumutile continue a statului , cetățenii trăind doar prin datorii, nu era o existenta sustenabila, iar băncile preferau să manipuleze prin media întorcând cetățenii unii împotrivă celuilalt decât să accepte realitatea din fata lor. De ce? Pentru că nu vroiau să piardă puterea, iar că un tiran, în cazul asta unul cu mai multe capete , îi este frica cel mai mult de populație, de aceea se zice că nu e deloc convenabil unui tiran să trăiască în siguranță printre poporul asuprit de el, așa că nu are decât doua variante, una să plece sau a doua să manipuleze populația până când aceasta este înrobită în așa fel încât nici nu vede închisoarea că închisoare ori lanțurile ce îi atârnă de picior că lanțuri. Iar atunci când ești un demon , singura scăpare e să te dai înger în văzul tuturor și să te rogi că ai destula carismă în tine pentru a avea sorti de izbândă. Divizarea se întâmplase deaja de aproape un deceniu , pe criterii sociale , rasiale și etnice mai rău că în orice alta tara dezvoltata. Noi, europenii am avut și vina noastră că ne-am bazat prea mult pe State să ne ofere protecție ,îndrumare și conducere în loc să observam propria noastră curte și putere mai mult. Era o vreme când Statele dădeau tonul și ceilalți urmau , până când au observat câteva state mai răzvrătite un moment de slăbiciune și au profitat ; apoi fiecare în parte a vrut să fie hegemon, că proprii stăpâni erau deaja , dar tonul s-a schimbat iar tarile europene bogate au decis că e timpul să își ia în mana propriul destin și să se întoarcă la ce au fost o data.
- Iar dușmanii ? intraba fata
- Tarile că Rusia , China , Iranul au profitat din plin spuse el . Desi nici acolo nu a fost lapte și miere, vezi tu pentru un sistem să funcționeze trebuie că toate rotile să se învârtă, iar America era o roata importanta în mecanism. O data ce a fost înlăturată ,fie și puțin toți au avut de suferit, inclusiv dușmanii. Rusia , la fel că America a fost propriul saboteur , încercând fatis să controleze populația sub papucul mizerabil al tiraniei , în timp ce China a sfârșit mai bine , în mare parte și din pricina noastră.. a europenilor,clarifica Iustin deschizandu-ne fata de ei în ce privește negoțul mai mult decât orice alta tara după ce s-a destrămat America . Iar ei ne-au lașat în pace, vazandu-și de treburile lor și sperând la o supremație economica din nou a ajuns ce este și astăzi, un hegemon, însă în stil cartaginez, adaugă el.. nu îi interesează decât negoțul, pe mare în principiu și alte tărâmuri decât ce au nu le fac cu ochiul. Militar și-au construit una dintre cele mai puternice flote ,dar o folosesc că factor descurajant pentru alții , nu că mod de a ataca pe cineva. Desigur, Statele au încercat să îi demonizeze în fel și chip că să nu facem negoț cu ei,temandu-se de o asemenea posibilitate ,dar ce puteau să ofere în schimb era din ce în ce mai puțin pentru noi,iar ideologia socială americană mai mult a încurcat lucrurile în relațiile noastre decât să ajute. În State se promova prin cercuri așa zis intelectuale și universități la vremea respectiva ideea că , cultura și civilizația noastră Europeana era cea mai dăunătoare omenirii din istorie , iți dai seama că o astfel de idee nu avea cum să atragă Europa spre mâinile Americii, ba din contra. Am considerat dintotdeauna că orice relație e fondata pe un respect reciproc,însă câteodată părea că Statele nu aveau nevoie de asta, ci de obedienta. În orice caz, America și-a păstrat supremația nucleara și o buna parte din tehnica militara, însă la ce folos ? ridica din umeri Iustin .. nici cum fusese până atunci nu putea continua la nesfârșit..ambiții prea mari și minte prea putina. Cetățenii îndobitociți puțin cu puțin prin manipularea din media și propaganda ce venea din universități nu puteau rezista mult timp și au răbufnit. Ironic, cea mai puternica tara militar devenise paralizata de proprii cetățeni,iar democrații cât și ce mai rămăsese din republicani au înțeles că miliardele de dolari cheltuiți pe apărare nu inseamnau nimic și erau irosiți . Până în ultimul moment au ținut fațadă unei tari bogate și puternice desi nu mai era demult asta, fiind mai dregaba preocupați să continue manipularea cetățenilor la fel de bine cum o făceau și până atunci...cu circ mediatic ieftin și acuze din cele mai absurde. Apoi cum am spus, s-a întors totul împotrivă lor, căci nimeni nu era imun la acuzele născocite de propaganda lor, ba chiar au ajuns să înnebunească unii din pricina că nu mai avea nici un simt al realității , iar ce fusese limpede pentru țoață lumea o data se transformase acum într-o negura a psihicului fară ieșire. Ce au calculat ei însă greșit este că natura omului , puțin îi pasa de ideologiile altora atâta vreme cât e bolnav, prost educat,datornic și sarac .
- Care mai exact era propaganda lor tată ? întrebă Georgiana
- Vezi tu tata, atunci când iei oamenilor cultura lor și le spui că trebuie să se lepede de ea , oamenii ori înnebunesc și devin nimic mai mult decât sclavi moderni,servili unor interese , ori se refugiază în extremism.Într-adevăr , americanii aveau impresia că drepta și stangă sunt parti antagonice unui sistem și că una trebuie să o încalece pe alta,dar realitatea a demostrat altfel, nu că nu m-aș fi așteptat la alt deznodământ. În realitate, concepte politice că stangă și drepta nu exista pentru cetățean.. el urmărește doar un scop, și anume binele propriu și semenilor sai apropiați. Realitatea umana consta în individualism, iar tocmai asta se străduiau democrații să distrugă în proprii cetățeni , simțul de individ independent și au înlocuit asta cu emoția de grup , propagând în societate că oamenii nu sunt mare lucru fară un grup unde să aparțină, pe diverse criterii , cele mai groaznice pentru populație fiind cele rasiale și etnice, fiindcă un om își poate schimba năravul și opțiunile politice, filozofice ori religioase o data ce înțelege că asta îl scapă de belea, dar pielea nu. Aceasta, împreună cu un neo-marxism de joasa speță.
- Și nu aparținem în nici un grup atunci ? Atunci nu suntem cu toți egali ? întrebă ea
- Desigur, este adevărat că fiecare aparținem în cate un grup sau mai multe deodata , dar nu asta ne definește. Aș putea să zic, că sunt în grupul centru-drepta politic ,că sunt liberal, în grupul mâncătorilor de calcan, îi spuse rânjind către ea.. că iată, sunt tata dar nu asta mă definește , ci faptul că sunt un individ cu voință proprie ,că nu stau la mana vreunuia să îmi spună care e realitatea. Desigur, un sef poate să îmi dea ordine iar eu să le ascult daca nu vreau să suport consecințele,dar nu îmi poate spune cum să îmi trăiesc viață sau cine sunt eu. Și iată , o data cu toate astea , a mai intervenit și criza economica, pe lângă cea sociala nu din alt motiv decât din aroganta. Considerand că orice stat ori companie care se poate lupta competitiv cu ei este dușman, și-au adus singuri nefericirea aproape de casa .
În ce privește egalitatea tata, întrebă-te tu daca este așa în realitate . Sigur, e o concepție frumoasa să crezi toți oamenii sunt egali ,dar oare este așa sau mai îndrăzneț să pui întrebarea : oare este bine daca am fi cu toții egali ? Ceea ce americanii au dedus greșit este că , egalitatea în drepturi nu e tot una cu egalitatea retriburii în societate. Astfel, putem spune că este corect să fi judecat în mod egal în fata legii, însă nu este deloc benefic să câștigi în mod egal cu toți daca ai contribuit mai mult în societate. Desigur, putem vorbi de problemele societății, de discrepanta clasei sociale, de sărăcie și toate cele...însă ,de aceea sunt taxe , oamenii care au mai mult trebuie să și dea mai mult societății. " Cel puțin în teorie " se gândi Iustin ironic. Apoi, gandestete la un lucru, nici un om pe planeta asta nu este egal fata de celalalt într-o privință sau asta în realitate, însă americanii când vorbeau de "equality" duceau prea în extrem acest lucru, favorizând fară să vrea clase întregi de oameni în fata altora , făcând exact ceea ce porniseră a critica la bun început. Mă poți considera un om hain tata, însă am văzut în viață asta tot felul de oameni și pot să spun fară tragere de inima că nu aș vrea să fim egali cu nimic mai mult decât suntem. Exista oameni nobili în viață, și sper să ai ocazia să îi cunoști , se uita la fiica ei cu duioșie , nu că s-au născut cu o bucata de hârtie în mana sau vreo moștenie a unei mătuși , ci sunt nobili prin comportamentul și acțiunile pe care le întreprind . Atitudinea pe care o degaja atunci când ești în prezenta lor ..și ai să vezi că mai degrabă preferi doi oameni nobili care o să stea lângă tine când ți-e greu decât o suta de oameni perfacuti și lipsiți de caracter .
- Sper, daca nu cred că am vreo doi,trei .. " Printre care și tu,tată " se gândi ea . O serie de factori i-a distrus se pare , observa fiica
- Nici un imperiu nu poate rezista la infinit , e ceva știut oricât de mult încearcă să se tina cu dinții de el. Cel puțin nu în felul în care ajunsese America... atâta vreme cât a încercat să creeze un spatiu distopian, fară valori morale și bazat pe tribalism , însăși oamenii sai au fost demoralizați și au decăzut, mulți încercând să se victimizeze că să capete atenție , alții dând vina întotdeauna pe ceilalți și refuzând să își vadă propriile greșeli,în așa fel încât rata oamenilor educați era scăzută la maxim și au emigrat. Mulți prin Europa , intorcandu-se la familiile lașate în urma cu zeci și sute de ani, alții pe unde au apucat.
Georgiana simți mândria din vocea tatălui sau când vorbea despre căderea Statelor Unite și îl întrebă :
- Tată, urăști America, nu-i așa ?
- Dimpotrivă, spuse el. Iubesc America, ceea ce ar fi trebuit să fie nu ce a ajuns ! adaugă zâmbind. Adesea, ceea ce este nu este același lucru cu ceea ce ar trebui să fie , iar tceea ce este nu este același lucru cu ce am dori noi să fie ! Din păcate ,America de odinioară a fost pierduta ...
- Hmpf , Machiavelli , spuse Georgiana zâmbind tatălui ei
Acesta se duse lângă ea și o mângâi pe cap părintește. " Ai dreptate!" îi spuse
Nici nu își dădu seama cât timp trecuse, că discuția se încheie la auzul soneriei. Sosise familia Pascal. Iustin știa că Georgiana nu are înclinația să stea cu ei mai departe așa că o lasă să facă ce dorește.
- Aa, cioco ! spuse ea copilărește arătând spre un baton de ciocolata cu caramel de pe masa tatălui
- Ia-o tati ! zâmbi el și privise cum se duce
Politețurile nu lipseau de fiecare data când Florin Pascal se întrunea cu vechiul sau prieten și chiar daca erau prea vizibil formale ori exagerate, Iustin le accepta așa cum îi erau adresate .Cum obișnuia de fiecare data, îi conduse în sufragerie , având pregătită o sticla de vin roșu dulce , ce era pe gustul soției lui Florin și a lui Iustin, recunoscu în sine acesta .
- Cosmin, fiul meu ! îl prezenta cu o oarecare mândrețe Florin
Cosmin, un băiat ceva mai în vârstă decât Denisa și unicul copil al familiei Pascal stătea rezemat de fotoliu , desi părea că nu își găsește locul . " Probabil ar vrea să fie în alta parte, nu-l condamn " se gândi Iustin .
- Vinul e plăcut , Maria ? întrebă Nora
- A, da foarte bun ! răspunse ea cu blândețe
Discuțiile deveneau plictisitor de banale pentru Iustin pe măsură ce avansau . Observa însă că o data cu apariția Denisei , Cosmin se învioră pentru prima oara de când venise și se străduia să para din ce observa el, prezentabil . " Tinerimea.. " se gândi ironic.Iustin știa că nu este nici el bătrân , la 46 de ani dar se simțea bătrân de multe ori.. " mult prea bătrân " rosti în minte.
O stare de anxietate o cuprinse pe Nora care o trase pe Denisa deoparte :
- Ce te tot foiești atât prin casa ? Și de ce ești îmbrăcată că o zdreamță ? întrebă nervoasa și citi furia din chipul ei când rosti ultimele cuvinte
- Nu mai mă duc azi la petrecere ! Basta ! A zis să o lașam pe alta data.
- Bine Deni , du-te și te schimba te rog ! spuse mama
- Nu mă schimb când vrei tu !
- Avem musafiri.. continua Nora
" Acum înțeleg ce-i si cu Cosmin " își spune Iustin oftând care auzi țoată discuția
- Nu .. îmi .. PASA ! se răsti Denisa la ea încât o auzi și ceilalți
- Scuze, poți să îmi arați gradina , daca nu ești ocupata ? spuse îndrăzneț Cosmin către Denisa
- Nu, nu pot ! raspuse ea scurt și pleca pe scări în timp ce fata lui Cosmin ramase împietrită
"Fir-ar... trebuie să vorbesc cu ea despre unele lucruri " se gândi Iustin. Intre timp, Florin Pascal primise un telefon și afla că trebuia să își îndeplinească un angajament anterior .
- Prietene, trebuie să plec ! răspunse acesta către Iustin
- Așa devreme ? Parca deabia ai ajuns .
- Da, mă tem că nu poate să aștepte. Stiu că trebuia să mai vorbim azi , sper să nu te superi.
- Nicidecum !
Părea că soția lui încă vorbea cu Nora ,dar acesta o trase de mana soptindu-i ceva la ureche, după care vizibil supărată , apoi complacuta se ridica să plece .Iustin îi privi de pe coridor când o mana se îndreaptă asupra lui :
- Domnule Iustin , puteți să îi înmânați asta Denisei ? spuse Cosmin intorcandu-se pe călcâie apoi către ușa
Băiatul îi dădu o carte de vizita electronica cu număr de telefon, adresa, mail și un ID virtual . Știa că atunci când Denisa era nervoasa nu te puteai înțelege cu ea, dar îi trecea repede și urma să fie pasionata de altceva în scurt timp. Îi lasă cărticică electronica sub ușa apoi o întrebă daca e supărată .
- NU ! răspunse ea, vizibil nervoasa, apoi cu calm îi vorbi după ușa " Tata , scuze! Nu vroiam să fac scena aia și acum mă simt prost iți dai seama ,dar ...lasă ! Mulțumesc ! " îi spuse într-un final
Iustin o lasă în pace pe moment , multumindu-se cu faptul că își mai revenise dar se hotăra pe viitor să poarte o discuție cu fiica lui mai mare . Aproape de seara adormi împreună cu Nora ...
Duminica se trezi singur și cotrobăind prin camere după cineva, o întrebă pe Denisa :
- Unde-i maica-ta ?
- Cu Geo prin oraș
- Aha, unde ?
- Eh, la cumpărături ? De unde să stiu eu ? spuse ea somnoroasa
Dădu să plece și să își facă cafeaua dar ramase în tocul ușii :
- Te trezește dimineața cu curățenia,nu-i așa ? vorbi el în șoaptă, amintindu-și că Denișa avea un somn destul de fragil încă din copilărie
- Mhm, da !
- Bine, atunci te las să mai dormi, îi spuse tot în șoaptă adăugând un pupic efemer în direcția ei.
Își făcu cafeaua repede, apoi se așeză pe sezolng în gradina , aprinzandu-și țigară. Era cufundat în gândurile sale până când îi suna telefonul , era Nora care spunea că e plecata cu Georgiana și că o să se întoarcă deabia pe seara . "Cumpărături... multe cumpărături ...prea multe cumpărături " se gândi Iustin cu gândul la banii ce aveau să fie cheltuiți,dar apoi îi spusese că o să treacă pe la mama ei și un film prin mall, din cauza asta mai rămâne prin oraș. Îi răspunse să stea liniștită, că e timpul ei. Deabia se puse liniștit când telefonul îi suna din nou.
- Zi ! Ai uitat ceva ? răspunse pe un ton plictisit fară să se uite la apel
- Iustin ? însă la capătul celalalt se auzi o alta voce feminina
- Ah, da.. spuneți ?
- Eh, se auzi un oftat ușor .. eu sunt, Maria .. Maria Pascal . Vroiam să vorbim ieri cu dumneavoastră despre ceva dar soțul meu a trebuit să plece și nu am putut să mai rămân . Sunteți liber astăzi ? Nu durează mult , adaugă ea cu înțelegere
- Sigur , vă aștept cu placere ! răspunse el . De la capătul celalalt se auzi un simplu "mulțumesc" și o linie moarta.
Aproape de prânz suna soneria , iar desi își telefonase sosirea, Iustin nu se așteptă că Maria să vina de una singura.
- Maria ? întrebă el surprins
- Domnul Iustin , răspunse mai mult că o exclamație
- Ne știm de o grămadă de timp , fară dumneavoastra . Florin nu a venit ?
- Nu a putut să vina , din păcate răspunse ea scurt apoi îl urma în casa. În timp ce mergeau către camera de lucru , observă că Nora era plecată și Iustin nu se oferea să îi ofere mai multe detalii .
- Te servesc cu ceva ? Cafea, sau poate...
- Nu, nu , mulțumesc ! răspunse aceasta întrerupând ce avea să spună mai departe
- Sper că drumul a fost ușor , cu mașină ați venit nu ?
- Da, cu mașină , răspunse ea sec .
Iustin încercă să găsească subiecte și întrebări triviale pentru a tine conversație .În camera o liniște stânjenitoare se instaura treptat , dar după o scurta perioada vocea ei rupse tăcerea
- Am venit cu o problemă , spuse ea. Nu vroiam să fac asta , ofta .. să mă plâng adică , continua ea.. dar m-am gândit că ne știm de atâția ani și întotdeauna ai ajutat când ai putut.
" Vrea să mă îmbuneze, să mă pregătească pentru ceva . Oare cât o să mă coste ? " spuse Iustin în gând
- Spune-ți !
- Băiatul meu, începu ea reticienta ... baitatul meu, Cosmin
- Da, un tânăr calumea ! o întrerupse el, însă îi se citea pe chip că nu are nevoie de complimente
- Da... de ceva timp dorește să lucreze în medicina militara și ne roagă să îl lașam să se duca peste o luna cu un echipaj într-o zona de conflict . Vezi , el e student deocamdată la medicina, continua ea.. și tatăl lui cu mine suntem reticenți să îl lașam din primul an să facă asta .
Pentru moment Iustin nu înțelegea, era sigur că studenții nu sunt obligați să facă munca , mai ales într-o zona de conflict cum spunea Maria. Nu prea mai existau astfel de zone decât în America Latina și din cate auzise, era un calvar . Cu siguranță împărtășea grijile mamei lui daca asta era adevărul
- El a vrut , a scris o cerere și i s-a dat o recomandare pentru voluntariat. Vreau să îl văd unde își dorește el și fericit,desigur dar nu acum .. continua ea sincer posomorâtă
- Înțeleg.. spune el
- Mă gândeam , să îi oferim ceva temporar . Nu vreau să iți spun că m-am certat cu Florin pe tema asta de zeci de ori, din cauza banilor . Problema e că în afara de acest om care i-a oferit voluntariatul nu vrea nici un doctor să îl ia sub aripa lui. Mă gândeam..
" Acuma vine" se gândi Iustin
- Dacă nu iți cer prea mult , să lucreze la tine o perioada.. orice ! adaugă ea. Mă tem că, Cosmin e infatuat de visul American , tot timpul îmi vorbește de concepte frumos alcătuite, bunătatea oamenilor,dreptate și justiție sociala , însă în opinia mea totate fară substrat și naive. Vrea să salveze vieți, considerand asta că pe ceva romantic, o datorie care cu drag și-ar duce-o la bun sfârșit și nu în orice fel,dar caută locurile cele mai murdare posibile și primejdioase. Pe mine mă critica atunci când nu sunt de acord cu el, spunandu-mi că nu înțeleg nimic din conceptele înalte, cum le numește el și că el singur știe ce e mai bine pentru el . Să nu iți mai zic,că pe mine aproape mă uraște când deschid gura așa că se refugiază în sfaturile lu taică-su,ofta ea, dar nici el nu poate să îl trezească. După cum vezi.. mă tem că băiatul meu e prea naiv de viață și nu a văzut moartea cu ochii că să înțeleagă de ce mă tem eu. Să salvezi vieți e un concept frumos și să lupți pentru cei decăzuți , însă în realitate unele vieți contează mai mult decât altele.. spuse Maria , cel puțin pentru mine ..referindu-se la băiatul ei. Nu vreau să îl pierd, înțelegi ?
" America, din nou " se gândi Iustin și o compătimi . Spre surprinderea lui, era de acord într-u totul cu Maria , ba chiar ajunsese să îl desconsidere un pic pe băiat , ținând cont de îndârjirea de care da dovada în ceea ce Iustin considera o naivitate sublima.
- Nu ar fi o problema , dar daca băiatul nu vrea.. stiu cum e să te tina cineva departe de ce vrei să faci , continua el .. și mai mult de atât să iți spună părinții ce trebuie să faci . Și..
- Stiu, zise ea uitandu-se în ochii lui.. dar ai putea ?
Iustin ofta puțin apoi îi spuse direct " Da ! "
- Mulțumesc , am încredere în tine Iustin și Cosmin nu o să iți facă probleme
- Nu e vorba de asta ..
- Stiu.. dar iți mulțumesc oricum . Florin vroia să iți spună singur, dar fiindcă e reținut m-am decis eu să vin . Serios, Iustin băiatul are un suflet bun dar câteodată mă face să mă gândesc cu neplăcere când îmi reamintesc cine l-a făcut , spuse ea rânjind subtil . Mă detestă când vorbesc de bani și probleme, mă detestă, iți spun.. spune că toate astea sunt vanități și mă ia la rost de ce am nevoie de mai mulți bani când mă pot mulțumi și fară .
- Da, am avut și eu asemenea gânduri mai demult !
" Azi dimineața vrei să zici ? " o voce interiora îi spuse lui Iustin . O tâmpenie Maria,continua el.. banii nu iți aduc fericirea,dar o întrețin..nici cu prea mult dar nici fară , îi spuse zâmbind
Un moment de ușurare se simți pe chipul Mariei ,iar apoi o încordare:
- Prima parte rezolvata , zâmbi ea .
- Prima ?
- Mă tem că da . Inițială nu aveam de gând să iți spun , dar considerand circumstanțele.. spune ea uitandu-se lung la el gânditoare
" Circumstanțele?" se gândi Iustin .. " Ce circumstanțe ?"
- Mai ți minte când eu și Florin ne-am căsătorit ? întrebă ea vovioasa
- Desigur , îi raspunde el cu o anumită doza de încredere
- Tu mă știai din " El pequeño barbero" , unde lucram și ne-ai făcut cunoștință .
- Da, îmi aduc aminte .. ha ce vremuri .
- Înainte de asta lucrasem la Perla , mai ți minte ?
- Normal , acolo am cunoscut-o și pe Nora mai înainte .
- Da ? se arata surprinsă. Asta nu știam , spuse răzând
- Manager, tura de noapte spuse Iustin scurt
- Eu eram...
- Casieră , îi luase el vorba din gură
- Da..din cate țin minte , nu prea stăteai pe acolo des dar ai fost generos , chiar și cu casierele .. îi spune făcând cu ochiul către Iustin
- Eh, da.. se arata el jenat. Un an am stat pe acolo după ce a plecat Nora , apoi m-am îndreptat spre altele
- Mi-a plăcut atunci să simt banii, să îi ating dar nu erau ai mei .. iar apoi nu am avut nevoie decât de Florin, care era al meu.. continua ea.
" Era " se gândi el..
- Mă tem că acum situația s-a schimbat din nou și nu stiu de ce iți spun asta acum, dar simt că iți pot spune multe tie. S-ar putea să mă înșel, desigur, continua cu voce tare, acum citindui-se ușor anxietatea,dar nu cred . Țin enorm la Florin, dar el nu e Iustin .. se intorsea cu capul către el
Iustin simți un nod în gât . Nu știa unde duce conversația exact ,dar avea o presimțire ..
- Sunt o femeie vicioasă, nu-i așa ? întrebă ea în șoaptă, uitandu-se în neant
- Poate e ciudat,dar eu mereu am considerat că în imperfecțiune se găsește omul perfect, zâmbi Iustin în direcția ei
Maria îi zâmbi călduros , chicotind iar el observa că îi făcea placere discuția
- Vrei să spui că omul este imperfect din fire,iar cei care aleagă după perfecțiune uita că tocmai opusul îi face oameni ?
- Nu pretind că aș ști mai mult decât stiu ,continuă el, dar oamenii cu defecte și probleme sunt mai aproape de a fi oameni decât orice altceva.
- Oh ? rânji ea banditește Atunci o să încerc să fiu cât mai vicioasa pe viitor ! spuse ea într-un ton pe care Iustin îl considera seducător
- Nu o să țin asta împotrivă ta , spuse el aratandu-se puțin stânjenit
- Poate totuși, o să o ți ? spuse ea pe un ton blând , punând o mana peste cea a lui Iustin și facandu-se mai comfortabila în fotoliu
- Nu , aduga el scurt aproape în șoaptă și simți că răspunsul era pe placul Mariei
Maria Pascal era o femeie de 38 de ani, cu parul saten lins, ceva mai tânără că Nora care în general îi se părea sfioasa lui . Acum, pentru prima oara înțelese gestul ei altfel și o privea cu alti ochi. O neliniște îl acapara . Prima lui reacție fu să retragă mana , însă cum simți o zvâcnire, Maria își plimba mana spre degetele lui reci.Oftară ușor amundoi,era calda, simți el și privi în ochii ei pentru o secunda .
" Disperare " gândi el , " Da, cu singuranta face acest gest din disperare. O mama întotdeauna vrea binele băiatului ei,mai ales daca e singurul ei copil. Atâta poate să fie !" își spuse Iustin, dar cu cât era mai sigur , cu atât mai nesigur și o privi în ochi mai atent . Observa că ce vedea nu era disperare atât de mult încât se așteptă el,cât tristețe. "Fata de Cosmin ,fata de situația financiara ,desigur..dar daca e mai mult de atât ?" se întrebă el. Ea nu făcea asta într-o fuga,fară rațiune, atâta lucru îi era clar. Iustin observa în ochii ei altceva, și anume "dorință" , de parca ar fi vrut ea să îi transmită acest lucru.
Un moment de ușurare se simți pe chipul Mariei ,iar apoi o încordare:
- Prima parte rezolvata , zâmbi ea .
- Prima ?
- Mă tem că da . Inițială nu aveam de gând să iți spun , dar considerand circumstanțele.. spune ea uitandu-se lung la el gânditoare
" Circumstanțele?" se gândi Iustin .. " Ce circumstanțe ?"
- Mai ți minte când eu și Florin ne-am căsătorit ? întrebă ea vovioasa
- Desigur , îi raspunde el cu o anumită doza de încredere
- Tu mă știai din " El pequeño barbero" , unde lucram și ne-ai făcut cunoștință .
- Da, îmi aduc aminte .. ha ce vremuri .
- Înainte de asta lucrasem la Perla , mai ți minte ?
- Normal , acolo am cunoscut-o și pe Nora mai înainte .
- Da ? se arata surprinsă. Asta nu știam , spuse răzând
- Manager, tura de noapte spuse Iustin scurt
- Eu eram...
- Casieră , îi luase el vorba din gură
- Da..din cate țin minte , nu prea stăteai pe acolo des dar ai fost generos , chiar și cu casierele .. îi spune făcând cu ochiul către Iustin
- Eh, da.. se arata el jenat. Un an am stat pe acolo după ce a plecat Nora , apoi m-am îndreptat spre altele
- Mi-a plăcut atunci să simt banii, să îi ating dar nu erau ai mei .. iar apoi nu am avut nevoie decât de Florin, care era al meu.. continua ea.
" Era " se gândi el..
- Mă tem că acum situația s-a schimbat din nou și nu stiu de ce iți spun asta acum, dar simt că iți pot spune multe tie. S-ar putea să mă înșel, desigur, continua cu voce tare, acum citindui-se ușor anxietatea,dar nu cred . Țin enorm la Florin, dar el nu e Iustin .. se intorsea cu capul către el
Iustin simți un nod în gât . Nu știa unde duce conversația exact ,dar avea o presimțire ..
- Sunt o femeie vicioasă, nu-i așa ? întrebă ea în șoaptă, uitandu-se în neant
- Poate e ciudat,dar eu mereu am considerat că în imperfecțiune se găsește omul perfect, zâmbi Iustin în direcția ei
Maria îi zâmbi călduros , chicotind iar el observa că îi făcea placere discuția
- Vrei să spui că omul este imperfect din fire,iar cei care aleagă după perfecțiune uita că tocmai opusul îi face oameni ?
- Nu pretind că aș ști mai mult decât stiu ,continuă el, dar oamenii cu defecte și probleme sunt mai aproape de a fi oameni decât orice altceva.
- Oh ? rânji ea banditește Atunci o să încerc să fiu cât mai vicioasa pe viitor ! spuse ea într-un ton pe care Iustin îl considera seducător
- Nu o să țin asta împotrivă ta , spuse el aratandu-se puțin stânjenit
- Poate totuși, o să o ți ? spuse ea pe un ton blând , punând o mana peste cea a lui Iustin și facandu-se mai comfortabila în fotoliu
- Nu , aduga el scurt aproape în șoaptă și simți că răspunsul era pe placul Mariei
Maria Pascal era o femeie de 38 de ani, cu parul saten lins, ceva mai tânără că Nora care în general îi se părea sfioasa lui . Acum, pentru prima oara înțelese gestul ei altfel și o privea cu alti ochi. O neliniște îl acapara . Prima lui reacție fu să retragă mana , însă cum simți o zvâcnire, Maria își plimba mana spre degetele lui reci.Oftară ușor amundoi,era calda, simți el și privi în ochii ei pentru o secunda .
" Disperare " gândi el , " Da, cu singuranta face acest gest din disperare. O mama întotdeauna vrea binele băiatului ei,mai ales daca e singurul ei copil. Atâta poate să fie !" își spuse Iustin, dar cu cât era mai sigur , cu atât mai nesigur și o privi în ochi mai atent . Observa că ce vedea nu era disperare atât de mult încât se așteptă el,cât tristețe. "Fata de Cosmin ,fata de situația financiara ,desigur..dar daca e mai mult de atât ?" se întrebă el. Ea nu făcea asta într-o fuga,fară rațiune, atâta lucru îi era clar. Iustin observa în ochii ei altceva, și anume "dorință" , de parca ar fi vrut ea să îi transmită acest lucru.
Bărbatul ei.. prietenul lui nu o făcea fericita. Era tristă din pricina asta și nu îl mai iubea de mulți ani de zile,desi rar lasă asta să se observe,iar el prindea rămășițe din acest limbaj non verbal prin ochii ei cafenii,cât îi puteau vorbi. Își îndreptă privirea apoi spre gatul ei și simți ce până acum trecuse cu vederea. Parfumul ei dulceag îi străpungeau nările,lanțul fin de aur îi cădea peste sănii acoperiți și împinși de dantela sutienului întărit ce ieșea un pic la suprafață din rochia neagra pentru a fi văzuți. Bretelele ancorate pe umărul ei gol îi înfățișă finețea brațului și a mâinii de care atârnă reflexia safirului unui ceas auriu legat din piele. Aspecte florale cu alb se îmbinau pe rochia din poliester cu grija de-alungul taliei până unde îi se zăreau picioarele alunecate strâns unul peste celalalt.Coapsa dreapta, genunchii și gambele îi erau acoperite cu un dres bej transparent ce îi lașau să se vadă culoara pielii și formele bine conturate,cărnoase până în niste botine negre de piele întoarsă inobilate cu fir de argint. Hainele și bijuteriile nu îi erau scumpe,dar erau rafinate și de bun gust,sau cel puțin așa considera el. Iustin se gândea că Nora era mai zvelta pe alocuri,însă din tinerețe i-au plăcut întotdeauna femeile bine făcute,nu foarte subțiri,iar Maria era exact tipul lui, îi se părea o femeie nu numai nobila în comportament,ci senzuala în felul cum îi făcea lui placere. Instinctiv, Iustin își sprijini mana de piciorul ei iar imediat simți partea fina a dresului și pulpa ei sub el.
O parte din el,cu adevărat erotica se trezi și pentru un moment ramase cufundat în corpul ei. O dorea... O dorea așa cum nu își mai dorise pe cineva de mult, poate de când o cunoscuse pe Nora. Nu era o infatuare simpla, ci o dorință să o iubească,atât trupul cât și să îi simță sufletul alaturi de el.Vroia să îi simță răsuflarea pe el,iar mângâierile lui să îi provoace placere și entuziasm. Poate și mai mult decât atât, vroia să îi fie alaturi în orice întreprindere. Mintea lui își forma un scenariu grafic,în care el o invita să se destindă cât mai mult cu putina,să îi reconoasca compania ei binevenita și că are nevoie de ea, să o ajute să se descalțe tinandu-o ferm de gamba și sarutandu-i ușor coapsele cu pasiune..
Îi mângâia genunchiul cu mișcări extrem de lente și deodată se sustrase brusc de la asta când observa că Maria știa ce sentimente și dorințe stârni în el, știa că el o dorește.Mai strașnic,observă că părea să nu o deranjeze.Pentru un moment , Iustin se simți speriat și încercă să își găsească echilibrul apoi un alt gând își făcu loc,cel al trădării..
"Nora!" își spune, "subconștientul se dezmierde singur" . Răsuflă ușor și îi lua în degetele Mariei în mana.
- Nu aveți grija ! Cosmin e un băiat bun, o să am grija că totul să se rezolve !
Pe fata Mariei se simți pentru un moment o mica urma de dezamăgire,apoi cu un zâmbet cald către el spuse :
- Iți mulțumesc,Iustin !
Amundoi își retraseră mana și păreau stânjeniți unul de celalalt. Peste câteva momente,o auzi pe Denișa pe hol care întrebă de niste pantofi ce îi pierduse.
- Trebuie să plec ! spuse scurt Maria Pascal
- Desigur ! răspunse el pe un ton politicos
O conduse la ușa și când dădeau să se despartă amundoi, în ochii lor se găsea doar un singur cuvânt " Dorință ". Pentru un moment , amundoi aveau în minte o singura acțiune,indiferent de consecinte,să îl sărute pe celalalt că o atracție magnetica. Iustin se apropie de ea ușor,apoi își retrase capul instinctiv,apoi Maria se apropie. Erau atât de aproape încât milimetri le despărțeau nasul. Cuprins de moment că prin vraja,Iustin se uita în jos și observa buzele Mariei care îi tremura,apoi le musca încet.Ochii îi erau sticloși,lucind,dornici.Simțind răsuflarea ei acum greoaie pe el,printr-o încercare exasperata de control își trase capul și îi pune mana pe umărul gol,mangaindu-l.
- Ai grija de tine ! îi spune uitandu-se în ochi cu o binevointa sinceră
Nu suporta să vadă urmarea și expresia chipului ei,se întoarse subit cu tot corpul înapoi înspre hol și închise ușa. Se opri în loc cu spatele la ușa. Era că și paralizat,neputand să se miște.. pasi.. auzi doar sunetul tocului ei,indepartandu-se până când nu mai auzi nimic. Inima îi pulsa adânc și repede, mai trăise prin starea asta , desi trecuse atât de mult timp încât o uitase. Ea era exact ce își dorea el într-o femeie dar nu avea timp să se gândească la asta , refuza să se gândească la asta. Un oftat prelung îl urma și la rugămințile Denisei din fundul holului porni să o ajute să își găsească pantofii.
- Tată ! Hai, mă ajuți sau ce ? strigă ea
" Așa se duc pantofii " își spune Iustin în gând, nestiind nici el daca vorbește de pantofii Denisei sau a Mariei..
O parte din el,cu adevărat erotica se trezi și pentru un moment ramase cufundat în corpul ei. O dorea... O dorea așa cum nu își mai dorise pe cineva de mult, poate de când o cunoscuse pe Nora. Nu era o infatuare simpla, ci o dorință să o iubească,atât trupul cât și să îi simță sufletul alaturi de el.Vroia să îi simță răsuflarea pe el,iar mângâierile lui să îi provoace placere și entuziasm. Poate și mai mult decât atât, vroia să îi fie alaturi în orice întreprindere. Mintea lui își forma un scenariu grafic,în care el o invita să se destindă cât mai mult cu putina,să îi reconoasca compania ei binevenita și că are nevoie de ea, să o ajute să se descalțe tinandu-o ferm de gamba și sarutandu-i ușor coapsele cu pasiune..
Îi mângâia genunchiul cu mișcări extrem de lente și deodată se sustrase brusc de la asta când observa că Maria știa ce sentimente și dorințe stârni în el, știa că el o dorește.Mai strașnic,observă că părea să nu o deranjeze.Pentru un moment , Iustin se simți speriat și încercă să își găsească echilibrul apoi un alt gând își făcu loc,cel al trădării..
"Nora!" își spune, "subconștientul se dezmierde singur" . Răsuflă ușor și îi lua în degetele Mariei în mana.
- Nu aveți grija ! Cosmin e un băiat bun, o să am grija că totul să se rezolve !
Pe fata Mariei se simți pentru un moment o mica urma de dezamăgire,apoi cu un zâmbet cald către el spuse :
- Iți mulțumesc,Iustin !
Amundoi își retraseră mana și păreau stânjeniți unul de celalalt. Peste câteva momente,o auzi pe Denișa pe hol care întrebă de niste pantofi ce îi pierduse.
- Trebuie să plec ! spuse scurt Maria Pascal
- Desigur ! răspunse el pe un ton politicos
O conduse la ușa și când dădeau să se despartă amundoi, în ochii lor se găsea doar un singur cuvânt " Dorință ". Pentru un moment , amundoi aveau în minte o singura acțiune,indiferent de consecinte,să îl sărute pe celalalt că o atracție magnetica. Iustin se apropie de ea ușor,apoi își retrase capul instinctiv,apoi Maria se apropie. Erau atât de aproape încât milimetri le despărțeau nasul. Cuprins de moment că prin vraja,Iustin se uita în jos și observa buzele Mariei care îi tremura,apoi le musca încet.Ochii îi erau sticloși,lucind,dornici.Simțind răsuflarea ei acum greoaie pe el,printr-o încercare exasperata de control își trase capul și îi pune mana pe umărul gol,mangaindu-l.
- Ai grija de tine ! îi spune uitandu-se în ochi cu o binevointa sinceră
Nu suporta să vadă urmarea și expresia chipului ei,se întoarse subit cu tot corpul înapoi înspre hol și închise ușa. Se opri în loc cu spatele la ușa. Era că și paralizat,neputand să se miște.. pasi.. auzi doar sunetul tocului ei,indepartandu-se până când nu mai auzi nimic. Inima îi pulsa adânc și repede, mai trăise prin starea asta , desi trecuse atât de mult timp încât o uitase. Ea era exact ce își dorea el într-o femeie dar nu avea timp să se gândească la asta , refuza să se gândească la asta. Un oftat prelung îl urma și la rugămințile Denisei din fundul holului porni să o ajute să își găsească pantofii.
- Tată ! Hai, mă ajuți sau ce ? strigă ea
" Așa se duc pantofii " își spune Iustin în gând, nestiind nici el daca vorbește de pantofii Denisei sau a Mariei..
[ Maria Pascal ]
Capitolul IV : Părerea lui Dumnezeu
În drum spre munca, Milenko asista la o scena ciudata cu un oarecare discomfort. Un polițist cu fata schimonosita de căldură soarelui își ridica vocea în timp ce ce își trăgea șapcă peste ochi. Cu cealaltă mana trăgea de umar o fata către mașină de politie . Fata purta o geaca de piele ce îi acoperea statura ei medie, fiind prea mare pentru ea. Avea un par blond murdar tuns mediu , ochii albaștrii și niste buze crăpate ce scoteau înjurături ascuțite către milițian. Nu părea să aibă mai mult de douăzeci de ani. Lui Mil, îi se păru bădăran în prima faza, desi în sinea lui probabil știa că nu se ia de ea fară rost.
- Da-mi drumul am zis ! zbiera fata
- Mergi la secție acum ! striga polițistul , apoi adaugă " Că vrei că nu vrei.. "
În timp ce fata se răsucea în prinsoarea lui ferma, Milenko se apropia curios de scena confuza. Împrejur, se adunau mai mulți oameni să asiste la circul creat de cei doi. Fata îl vede pe băiat apropiindu-se și îi se adresa :
- Tu ! Vezi ce face,nu ? Asta e abuz ! Nu am făcut nimic ! apoi cu o voce mai puternica, parca adresandu-se mulțimii continua " Nu am făcut nimic ! E un abuz ! "
Mulțumea însă asista pasiv , unii luandu-și telefonul în mana și începând să filmeze iar alții dandu-se la o parte, cu gândul să nu aibe necazuri. Ca un gest necugetat , tânărul se afla acum la un metru distanta de polițist , intrebandu-l de ce fapta este pusa fata sub învinuire , însă polițistul se răsuci către el cu agitație:
- Vezi de treaba ta băiete !
- Îmi puteți spune ? repeta el întrebarea
- Ei , hai că ești tare ! Daca nu te dai la o parte te arestez și pe tine , răbufni milițianul
- Dar nu vă incomodez cu nimic ,eu doar vroiam să stiu..
- Pe dracu ! întrerupse el , uitandu-se nervos la Mil . Nu înțelegi că nu am timp de d'astea ! apoi o trage și mai tare de umar pe fata.
Aceasta se răsuci din nou și cu voce tare striga să fie eliberata.
- Du-te dracu de împuțit ! Aa..vedeți cum mă agreseaza ? adaugă ea exagerând . În sufletul tânărului se puse un sentiment ca o așchie ce îl înțepă .
- Vă plătesc eu daca are amenda ! rosti băiatul cu tremor un voce
- A , plătești tu așa-i ? se uita lung polițistul . Se uita împrejur și observa că majoritatea plecaseră de la fata locului. " 12.000 de dinari !" spuse scurt .
Lui Mil nu îi venea să creadă cât de prost fusese și se lașase dus de nas de gesturile teatrale ale unei fete pungase . Cam atât erau banii lui pe o săptămână și se întâmplase că avea la el bani să plătească întreținerea la gaz. Ar putea să își ia cuvântul înapoi, se gândi el dar daca ar face asta, onoarea lui era murdărită și se făcea de rușine, se gândea în sinea lui. Milenko scoase banii din buzunar și cu greutate în suflet se desparți de ei.
- Așa, bun. Data viitoare , nu o să mai fiu așa blând cu voi, aveți grija ! spuse pe un ton moralist polițistul și se sui singur în mașină.
Daca așa era militianul blând ,nu vroia să cunoască atunci cruzimea acestuia. Îi luase banii fară să îi dea la schimb nici o hârtie. "Asta e mita" se gândi el. Macar cu o recunoștință să se aleagă , dar observa că nici de asta nu avea parte, căci fata dispăruse subit. O zări însă printre mulțime și fugi după ea, punandu-i mana pe umar , însă aceasta se roti că prinsa de șarpe.
- Hei ! Asteapa ! striga Mil
- Ce vrei ? Lasă-mă în pace ! striga ea furioasa
Lui Mil nu îi venea să creadă ce aude, fata avea un tupeu mai mare decât statura ei. Nerecunoștința ei îl supară în mod vizil și se gândi că nu o să cedeze până ce nu obține un "mulțumesc" .
- O simpla gratitudine , preciza el cu scepticism în ochi
- Atunci mersi ! rosti ea scurt , intorcandu-și spatele și pornind în pas alergător
- S.. stai ! atenționase el , trăgând-o de mânecă prea larga a gecii
- Acum ce mai e ? răspunse ea pe un ton plictisit , văzând că nu se poate desprinde de el așa ușor
- Te-am salvat de politie și acum așa te porți ? zise el consternat, știind că fusese prea credul
- Nu îmi amintesc să iți fi cerut ajutorul ! spuse ea indiferenta
- Nu ? Poate țipetele de mai devreme iți reîmprospătează memoria ?
- A..aia, se rușină ea, făcând o fata pe care băiatul o considera drăguță.
- Asculta, nu vreau nimic de la tine . Cum te cheamă ?
- Anja , răspunse ea sec . Daca tot te tii după mine, fă-o fară să mă ți de geaca că un copil .
- Ah, scuze .. se arata Mil stânjenit și mâinile îi aluneca încet de pe aceasta
Fata se uita puțin la el cu suspiciune , apoi cu o fata copilăroasă îi spune să vina cu ea pentru a-i mulțumi cum se cuvine.
- Mersi , dar nu am nevoie. Trebuie să ajung la serviciu și .. ah , deaja e tărziu , se panica el uitandu-se la ceas. Se gândi că trebuia să îl sune pe Igor să anunțe că intarzaie dar realiza că telefonul îi dispăru. Deodata îi picase fisa..
- Aa.. stai ! Telefonul ! S..stai !
Se ținu după ea , înjurând-se de unul singur, până ajunsese la o statie de tramvai. Acolo, fata îl recunoscu și cu o fata sfioasa îi făcu un semn cu mana să fie calm.
- Telefonul ! zise ea rușinată, scotandu-l din propriu buzunar .
- Ar trebui să te dau iar pe mana politiei , spuse el furios . Dar ce mai contează acum..
- Eu îl iau pe asta , făcu ea semn către un tramvai în depărtare .
- Vin cu tine , răspunse scurt băiatul iar ea se resemna în a mai îi se împotrivi.
În timp ce își găsiră amundoi un loc în transport, Mil se gândea că ar trebui să fie mai supărat , sau cel puțin nervos, dar spre surprinderea lui era calm că un melc. Întâmplarea îi se părea o aventura exuberanta și dintr-o data se simți înflăcărat . Ii făcea placere,iar fata îi se păru atât misterioasa cât și drăguță într-o oarecare măsură.
- Am ajuns , spune ea scurt
Era stația de la gara. În mintea lui, își aduse aminte de Milos. Avea treabă Anja cu grupul despre care se plângea bătrânul ? Oricare ar fi răspunsul, se gândi doar că nu avea să o scoață de sub ochi.
Înainte să coboare , o întrebă direct " Auzi, de ce vroia să te aresteze polițistul ?"
Ea sta un pic pe gânduri și îi spuse în șoaptă " Pentru un graffiti !" Apoi adaugă : "și furt.."
- Rebela și pungasa ,zâmbi tânărul complăcut.
În spatele gării, rezemat de un stâlp electric stătea un băiat slăbănog cu parul roșcat și pistruiat ce rotea pe deget o țigară electronica.
- Piff ! striga ea
- Anja ?! Pe unde ai umblat ? spuse acesta cu îngrijorare
- Era cât pe ace' să mă ia politia, răspunse ea franc
- Poftim ?!
- Da, băiatul asta a rezolvat însă, adaugă ea. I-am promis că îl cinstim !
Piff se uita la el suspicios pentru o clipa și aproba într-un final din cap. " Piff ?" se gândea Mil , asta nu e numele lui, e o porecla realiza el. Nu avea încredere în Milenko, îi se citea pe fata. Daca erau dintr-o gașca de hoți , se gândea băiatul nu trebuia să aștepte până la sosirea celui care da ordine.. era mai bine să o șteargă. Cu siguranță "cinstea" lor era doar un pretext să meargă cu ei într-o dugheana ruginita ,să îi fure tot ce avea și să îi administreze si o corecție. Cu prima ocazie avea să se facă nevăzut. Însă,în timp ce mergea alaturi de ei fata se opri în fata unui magazin și cumpără niste sandvișuri cu brânză și un pachet subțire de țigări mentolate.
- Hai să ne așezam pe banca ! spuse ea. Poftim ! Vrei și o țigară ?
- Nu , nu fumez dar mâncarea o accept ! Știi,credeam că sunteți..
- Suntem, ce ? întrebă băiatul pistruiat de curiozitate
- Sunteți... ei bine, sunteti hoți ! rosti el și un ras puternic o plesni pe Anja de era cât pe ce să se înece.
- Nicidecum ! răspunse Piff apoi se uita lung la el și Anja. Ah, cred că îmi dau seama.Noi doi , făcu un semn și mana îi pendula intre el și fata, suntem prieteni din copilărie și stiu că uneori viață nu iți rezerva nici o alegere,mai faci boacăne. Se cheamă supraviețuire, preciza uitandu-se în ochii lui Mil. Desi mai face prostii,nu e o persoana rea,crede-mă !
- Nu m-am gândit că ar fi,spuse băiatul încercând să nu para ofensator.
- A fost o neînțelegere,nu am furat niciodată nimic pe bune, întrerupse ea . Telefonul tău o glumita,ii zâmbi ștrengărește. Acum mă poți întrebă de ce am făcut-o , însă nici eu nu stiu să iți răspund concret. Știam că vi după mine atunci,deaia ți l-am și luat, să văd ce reacție o să ai. La cum te-ai băgat pentru un străin că mine, m-am încrezut că ești super de treaba că om, spuse ea scotandu-și limba la el. De fapt, sincer să iți spun,am avut experiențe urate cu băieții,când m-ai ajutat prima oara am crezut că vrei ceva de la mine,spuse ea cu o nelististe în ochi.. însă acum m-am liniștit.Apoi,m-am gândit că o persoana de care ar trebui să mă feresc nu reacționează așa că tine. Ai indurat testele mele cu brio,îi zâmbi ea.
"A naibii glumita" se gândi Mil. Cu toate astea,desi nu avea nici un motiv să o facă îi accepta explicația așa cum i-o dăduse.Daca totul făcuse parte din mecanismul ei de apărare,era surprins de tactica ei.
- Suntem artiști ! spuse pistruiatul
- Rebeli, cum spui tu .. adaugă chicotind Anja
- Intram în belele de multe ori dar suntem liberi ! continua Piff, în timp ce ea gesticula cu mana voioasa
- Piff,chiar azi am desenat emblema,spuse ea.O cotoroanță bătrână a observat și a chemat politia. Mai mult de atât, m-a acuzat că i-am furat și un ghiveci cu flori. Mai degrabă îi furam peruca, chicoti ea.
"Am aflat ce a fost și cu polițistul",se gândi Mil. Emblema?
În drum spre munca, Milenko asista la o scena ciudata cu un oarecare discomfort. Un polițist cu fata schimonosita de căldură soarelui își ridica vocea în timp ce ce își trăgea șapcă peste ochi. Cu cealaltă mana trăgea de umar o fata către mașină de politie . Fata purta o geaca de piele ce îi acoperea statura ei medie, fiind prea mare pentru ea. Avea un par blond murdar tuns mediu , ochii albaștrii și niste buze crăpate ce scoteau înjurături ascuțite către milițian. Nu părea să aibă mai mult de douăzeci de ani. Lui Mil, îi se păru bădăran în prima faza, desi în sinea lui probabil știa că nu se ia de ea fară rost.
- Da-mi drumul am zis ! zbiera fata
- Mergi la secție acum ! striga polițistul , apoi adaugă " Că vrei că nu vrei.. "
În timp ce fata se răsucea în prinsoarea lui ferma, Milenko se apropia curios de scena confuza. Împrejur, se adunau mai mulți oameni să asiste la circul creat de cei doi. Fata îl vede pe băiat apropiindu-se și îi se adresa :
- Tu ! Vezi ce face,nu ? Asta e abuz ! Nu am făcut nimic ! apoi cu o voce mai puternica, parca adresandu-se mulțimii continua " Nu am făcut nimic ! E un abuz ! "
Mulțumea însă asista pasiv , unii luandu-și telefonul în mana și începând să filmeze iar alții dandu-se la o parte, cu gândul să nu aibe necazuri. Ca un gest necugetat , tânărul se afla acum la un metru distanta de polițist , intrebandu-l de ce fapta este pusa fata sub învinuire , însă polițistul se răsuci către el cu agitație:
- Vezi de treaba ta băiete !
- Îmi puteți spune ? repeta el întrebarea
- Ei , hai că ești tare ! Daca nu te dai la o parte te arestez și pe tine , răbufni milițianul
- Dar nu vă incomodez cu nimic ,eu doar vroiam să stiu..
- Pe dracu ! întrerupse el , uitandu-se nervos la Mil . Nu înțelegi că nu am timp de d'astea ! apoi o trage și mai tare de umar pe fata.
Aceasta se răsuci din nou și cu voce tare striga să fie eliberata.
- Du-te dracu de împuțit ! Aa..vedeți cum mă agreseaza ? adaugă ea exagerând . În sufletul tânărului se puse un sentiment ca o așchie ce îl înțepă .
- Vă plătesc eu daca are amenda ! rosti băiatul cu tremor un voce
- A , plătești tu așa-i ? se uita lung polițistul . Se uita împrejur și observa că majoritatea plecaseră de la fata locului. " 12.000 de dinari !" spuse scurt .
Lui Mil nu îi venea să creadă cât de prost fusese și se lașase dus de nas de gesturile teatrale ale unei fete pungase . Cam atât erau banii lui pe o săptămână și se întâmplase că avea la el bani să plătească întreținerea la gaz. Ar putea să își ia cuvântul înapoi, se gândi el dar daca ar face asta, onoarea lui era murdărită și se făcea de rușine, se gândea în sinea lui. Milenko scoase banii din buzunar și cu greutate în suflet se desparți de ei.
- Așa, bun. Data viitoare , nu o să mai fiu așa blând cu voi, aveți grija ! spuse pe un ton moralist polițistul și se sui singur în mașină.
Daca așa era militianul blând ,nu vroia să cunoască atunci cruzimea acestuia. Îi luase banii fară să îi dea la schimb nici o hârtie. "Asta e mita" se gândi el. Macar cu o recunoștință să se aleagă , dar observa că nici de asta nu avea parte, căci fata dispăruse subit. O zări însă printre mulțime și fugi după ea, punandu-i mana pe umar , însă aceasta se roti că prinsa de șarpe.
- Hei ! Asteapa ! striga Mil
- Ce vrei ? Lasă-mă în pace ! striga ea furioasa
Lui Mil nu îi venea să creadă ce aude, fata avea un tupeu mai mare decât statura ei. Nerecunoștința ei îl supară în mod vizil și se gândi că nu o să cedeze până ce nu obține un "mulțumesc" .
- O simpla gratitudine , preciza el cu scepticism în ochi
- Atunci mersi ! rosti ea scurt , intorcandu-și spatele și pornind în pas alergător
- S.. stai ! atenționase el , trăgând-o de mânecă prea larga a gecii
- Acum ce mai e ? răspunse ea pe un ton plictisit , văzând că nu se poate desprinde de el așa ușor
- Te-am salvat de politie și acum așa te porți ? zise el consternat, știind că fusese prea credul
- Nu îmi amintesc să iți fi cerut ajutorul ! spuse ea indiferenta
- Nu ? Poate țipetele de mai devreme iți reîmprospătează memoria ?
- A..aia, se rușină ea, făcând o fata pe care băiatul o considera drăguță.
- Asculta, nu vreau nimic de la tine . Cum te cheamă ?
- Anja , răspunse ea sec . Daca tot te tii după mine, fă-o fară să mă ți de geaca că un copil .
- Ah, scuze .. se arata Mil stânjenit și mâinile îi aluneca încet de pe aceasta
Fata se uita puțin la el cu suspiciune , apoi cu o fata copilăroasă îi spune să vina cu ea pentru a-i mulțumi cum se cuvine.
- Mersi , dar nu am nevoie. Trebuie să ajung la serviciu și .. ah , deaja e tărziu , se panica el uitandu-se la ceas. Se gândi că trebuia să îl sune pe Igor să anunțe că intarzaie dar realiza că telefonul îi dispăru. Deodata îi picase fisa..
- Aa.. stai ! Telefonul ! S..stai !
Se ținu după ea , înjurând-se de unul singur, până ajunsese la o statie de tramvai. Acolo, fata îl recunoscu și cu o fata sfioasa îi făcu un semn cu mana să fie calm.
- Telefonul ! zise ea rușinată, scotandu-l din propriu buzunar .
- Ar trebui să te dau iar pe mana politiei , spuse el furios . Dar ce mai contează acum..
- Eu îl iau pe asta , făcu ea semn către un tramvai în depărtare .
- Vin cu tine , răspunse scurt băiatul iar ea se resemna în a mai îi se împotrivi.
În timp ce își găsiră amundoi un loc în transport, Mil se gândea că ar trebui să fie mai supărat , sau cel puțin nervos, dar spre surprinderea lui era calm că un melc. Întâmplarea îi se părea o aventura exuberanta și dintr-o data se simți înflăcărat . Ii făcea placere,iar fata îi se păru atât misterioasa cât și drăguță într-o oarecare măsură.
- Am ajuns , spune ea scurt
Era stația de la gara. În mintea lui, își aduse aminte de Milos. Avea treabă Anja cu grupul despre care se plângea bătrânul ? Oricare ar fi răspunsul, se gândi doar că nu avea să o scoață de sub ochi.
Înainte să coboare , o întrebă direct " Auzi, de ce vroia să te aresteze polițistul ?"
Ea sta un pic pe gânduri și îi spuse în șoaptă " Pentru un graffiti !" Apoi adaugă : "și furt.."
- Rebela și pungasa ,zâmbi tânărul complăcut.
În spatele gării, rezemat de un stâlp electric stătea un băiat slăbănog cu parul roșcat și pistruiat ce rotea pe deget o țigară electronica.
- Piff ! striga ea
- Anja ?! Pe unde ai umblat ? spuse acesta cu îngrijorare
- Era cât pe ace' să mă ia politia, răspunse ea franc
- Poftim ?!
- Da, băiatul asta a rezolvat însă, adaugă ea. I-am promis că îl cinstim !
Piff se uita la el suspicios pentru o clipa și aproba într-un final din cap. " Piff ?" se gândea Mil , asta nu e numele lui, e o porecla realiza el. Nu avea încredere în Milenko, îi se citea pe fata. Daca erau dintr-o gașca de hoți , se gândea băiatul nu trebuia să aștepte până la sosirea celui care da ordine.. era mai bine să o șteargă. Cu siguranță "cinstea" lor era doar un pretext să meargă cu ei într-o dugheana ruginita ,să îi fure tot ce avea și să îi administreze si o corecție. Cu prima ocazie avea să se facă nevăzut. Însă,în timp ce mergea alaturi de ei fata se opri în fata unui magazin și cumpără niste sandvișuri cu brânză și un pachet subțire de țigări mentolate.
- Hai să ne așezam pe banca ! spuse ea. Poftim ! Vrei și o țigară ?
- Nu , nu fumez dar mâncarea o accept ! Știi,credeam că sunteți..
- Suntem, ce ? întrebă băiatul pistruiat de curiozitate
- Sunteți... ei bine, sunteti hoți ! rosti el și un ras puternic o plesni pe Anja de era cât pe ce să se înece.
- Nicidecum ! răspunse Piff apoi se uita lung la el și Anja. Ah, cred că îmi dau seama.Noi doi , făcu un semn și mana îi pendula intre el și fata, suntem prieteni din copilărie și stiu că uneori viață nu iți rezerva nici o alegere,mai faci boacăne. Se cheamă supraviețuire, preciza uitandu-se în ochii lui Mil. Desi mai face prostii,nu e o persoana rea,crede-mă !
- Nu m-am gândit că ar fi,spuse băiatul încercând să nu para ofensator.
- A fost o neînțelegere,nu am furat niciodată nimic pe bune, întrerupse ea . Telefonul tău o glumita,ii zâmbi ștrengărește. Acum mă poți întrebă de ce am făcut-o , însă nici eu nu stiu să iți răspund concret. Știam că vi după mine atunci,deaia ți l-am și luat, să văd ce reacție o să ai. La cum te-ai băgat pentru un străin că mine, m-am încrezut că ești super de treaba că om, spuse ea scotandu-și limba la el. De fapt, sincer să iți spun,am avut experiențe urate cu băieții,când m-ai ajutat prima oara am crezut că vrei ceva de la mine,spuse ea cu o nelististe în ochi.. însă acum m-am liniștit.Apoi,m-am gândit că o persoana de care ar trebui să mă feresc nu reacționează așa că tine. Ai indurat testele mele cu brio,îi zâmbi ea.
"A naibii glumita" se gândi Mil. Cu toate astea,desi nu avea nici un motiv să o facă îi accepta explicația așa cum i-o dăduse.Daca totul făcuse parte din mecanismul ei de apărare,era surprins de tactica ei.
- Suntem artiști ! spuse pistruiatul
- Rebeli, cum spui tu .. adaugă chicotind Anja
- Intram în belele de multe ori dar suntem liberi ! continua Piff, în timp ce ea gesticula cu mana voioasa
- Piff,chiar azi am desenat emblema,spuse ea.O cotoroanță bătrână a observat și a chemat politia. Mai mult de atât, m-a acuzat că i-am furat și un ghiveci cu flori. Mai degrabă îi furam peruca, chicoti ea.
"Am aflat ce a fost și cu polițistul",se gândi Mil. Emblema?
- Da,emblema e hobby-ul nostru din când în când ! răspunse Piff, aratandu-și un tatuaj de pe brat pe care era inscripționat un desen cu un bărbat ce ținea o moneda de aur în palma. Luptam pentru drepturile noastre împotrivă corporațiilor,clarifica el. Desigur,majoritatea banilor vin din comenzi cu diferite picturi,fotografii,modele pe o îmbrăcăminte stilizata...arta , sfârși el cu mândrie.
- Piff, deaja devi obositor cu arta ta,spuse Anja plictisita. Lasă-l să își mănânce sandvișul în liniște. Se uita apoi către Milenko și spune cu o voce liniștită "Suntem repetenți ! Nu ne-a mai pasat de așteptările oamenilor din clasa-a 8-a. Trebuia să fiu anul asta în primul an de facultate",făcu ea o pauza îngândurată.
- Și eu la fel ! Aa.. mai puțin partea cu repetenta.După ce am terminat liceul,a trebuit să mă angajez rapid pentru a-mi ajuta mama cu banii,spuse băiatul. Fata îl bate pe umar ușor în semn de apreciere și spune:
- Poate ne mai auzim în curând și mai povestim, acum trebuie să plec acasă.Uite ID-ul meu,spuse ea dandu-i o cărticică electronica.
Ea își lua rămas bun afișând un zâmbet larg,iar Piff o urma făcând un semn scurt cu mana.Mil se uita cum se duceau în direcții diferite,până când aceasta se răsuci pe picioar și alerga înspre el.
- Ah, am uitat.. "Mulțumesc!" îi spuse în șoaptă, dandu-i un sărut.
Îl simțea încă pe obraz după câteva minute .Sufletul îi zburda cu melancolie,de parca îi ducea deaja dorul fetei . Dintr-o data însă, un gând îl trosni. "Ivan" exclama în sinea lui. Uitase complet de munca..
- Băiete, asta e prima și ultima oara când faci așa ceva ! Încă ceva de genul asta și ai zburat! îi spuse acesta scârbit
- Am înțeles ! lasă capul în jos Mil
- Piff, deaja devi obositor cu arta ta,spuse Anja plictisita. Lasă-l să își mănânce sandvișul în liniște. Se uita apoi către Milenko și spune cu o voce liniștită "Suntem repetenți ! Nu ne-a mai pasat de așteptările oamenilor din clasa-a 8-a. Trebuia să fiu anul asta în primul an de facultate",făcu ea o pauza îngândurată.
- Și eu la fel ! Aa.. mai puțin partea cu repetenta.După ce am terminat liceul,a trebuit să mă angajez rapid pentru a-mi ajuta mama cu banii,spuse băiatul. Fata îl bate pe umar ușor în semn de apreciere și spune:
- Poate ne mai auzim în curând și mai povestim, acum trebuie să plec acasă.Uite ID-ul meu,spuse ea dandu-i o cărticică electronica.
Ea își lua rămas bun afișând un zâmbet larg,iar Piff o urma făcând un semn scurt cu mana.Mil se uita cum se duceau în direcții diferite,până când aceasta se răsuci pe picioar și alerga înspre el.
- Ah, am uitat.. "Mulțumesc!" îi spuse în șoaptă, dandu-i un sărut.
Îl simțea încă pe obraz după câteva minute .Sufletul îi zburda cu melancolie,de parca îi ducea deaja dorul fetei . Dintr-o data însă, un gând îl trosni. "Ivan" exclama în sinea lui. Uitase complet de munca..
- Băiete, asta e prima și ultima oara când faci așa ceva ! Încă ceva de genul asta și ai zburat! îi spuse acesta scârbit
- Am înțeles ! lasă capul în jos Mil
Poate ii se parea ca nimeni nu ii poate intelege frustraile si nevoile lui Mil,dar nimeni nu statea sa il intrebe, in fond nimeni nu avea privilegiul de a se ingrijora de altii. Toata lumea avea problemele sale,iar fiecare problema pentru sine,parea stridenta,chiar daca altora li se parea un fleac. In plus, lumea trece nepasatoare pe langa alti oameni zi de zi,fara a se sinchisi de umbra care o face celalalt pe asfalt.
Încă o zi istovitoare din viață lui avea să se sfârșească fară vreun punct culminant. Se întoarse acasă mai obosit decât oricând,însă amintirea fetei blonde încă îl bântuia.
- Nu te-am mai văzut de mult să zâmbești ! observa Maja
Băiatul nu spuse nimic dar dădu totuși de înțeles că ceva îi făcu placere în ziua respectiva. Nu sta prea mult în amintirile plăcuta și se gândi din nou la bani și probleme. Știa că trebuia să facă ceva și asta cât mai rapid. Până încercă să găsească o soluție,o afecere,poate un alt loc de munca ,se gândea că trebuie să se împrumute,iar anii zbuciumați de liceu îi oferiseră niste contacte dubioase la care putea apela. Somnul îl găsi gandindu-se la câștiguri și fantezii de îmbogățire.
- Am nevoie să mă conduci azi cu mașină până undeva. O poți face ? îi telefona el lui Luca
- Aha, spuse acesta flegmatic
În coltul străzii îl așteptă dubita de lucru cu motorul pornit și Luca sprijinindu-se de ea,fredonând o melodie.
- Așteaptă aici ! spuse Milenko
În fata lui se afla o poarta de fier ruginita pe care stătea un porumbel. Acesta își lua zborul când băiatul se apropia să sune la interfon. Era așteptat. În timp ce urca scările, o femeie stătea agățată de o balustrada, fumandu-și plictisita o țigară. Purta niste cizme ponosite înalte peste niste ciorapi plasa și un tricou murdar. Femeia duhnea a alcool și tutun în timp ce privea cu ochi morți în gol.
- Te interesează ? spuse o ceafa lata ce tocmai ieși dintr-o camera în direcția băiatului
- Nu, mersi. Am venit să vorbesc cu sefu' ! răspunse acesta și ceafa lata îi făcu un semn într-o direcție.
- Treci fă 'napoi ! se răsti malacul la ea. Acesta pentru o clipa se uita cu dușmănie la el dar asculta ordinul. Lui Mil îi se făcu mila de femeie, lucrurile la care era supusa erau toate împotrivă voinței ei. Prostituția se făcea cu de-a sila și se gândea ce ironie cruda că lucrurile ce produc placere altora sunt făcute din atâta neplăcere și dezgust.
Tânărul așteptă un timp pe hol până ce fusese chemat de un alt asociat al sefului. Când intra, se gândi că trebuie să o scoață la capăt cu el , succint și direct, se gândi .
- 200.000 de mii ? se uita seful sceptic la el. Și cum ai de gând să m-i plătești înapoi ?
- Lucrând ! răspunse Mil. În plus, am o afacere din care o să scot ceva bani, minți el.
- Dobândă de 30% ,cum am vorbit. Vezi că nu fac asta pentru țoață lumea dar... continua el prefăcut, ești tovarășul meu.
- Bine , când pot să îi iau ? spuse repezit băiatul
- Ne grăbim ? îi spune el răzând printre dinți. Stai , stai că nu te mănâncă nimeni .
Din alta camera sosi o femeie,ceva mai desuchiata decât cealaltă și mai mohorâtă.
- Iți face cu ochiul ? Hai zi ! întrebă seful
" Deci așa joaca...vrea să cheltui deaja din banii împrumutați pe o curva pregătită de el să mă stoarcă de la bun început " se gândi Mil.
- Nu,mulțumesc ! răspunse el pe un ton hotărât
Cu o fata scârbită,seful strânse din buze ,bătând cu palma biroul ,apoi îi raspunde uitandu-se fixat la el că la o prada :
- M-i dai la timp, ai înțeles ? Să n-avem probleme..
- Normal ! adaugă băiatul cu anxietate numărând banii și pleca.
În mașină , Luca se uita la el cu o ușoară urma de dezamăgire . Bănuia ce făcuse,dar prefera să nu se bage în treaba lui, se gândi Milenko.
La munca, alt sef încercă să profite de el..
- Clienții nu așteaptă după curul tău ! striga Ivan
Știa că nu avea de ales decât să urmeze ce indicații îi se dădeau. După ce își îndeplini tura, se gândi că în următoarea dimineața avea să plece definitiv spre o munca mai buna.Se satura să o vadă pe mama lui impiedicandu-se de durere prin casa. Avea ceva bănuți,însă observa consternat că nu știa ce să facă cu ei să-i înmulțească. Prima suta de mii o cheltui pe medicamente,facturi și programări prin clinici pentru Maja.
În toiul nopții străbătea aleile Belgradului cu fustrare în suflet până când se gândi să o sune pe Anja. Vocea îi tremura la auzul acesteia care răspunse după un moment de așteptare și o invita în oraș. Așteptă singur la terasa unei cafenele în timp ce îi caută chipul prin împrejurime.Că din senin,lumina neonului făcu fata fetei să apară că o nălucă alba ca marmura, cu doi ochi de safir și parul ei blond parând că o beteala de aur în adierea vântului. Când se așeză la masa,toate gândurile lui Mil se îndreptau către aceasta.Concentrandu-se numai asupra ei, uita de grijile și problemele ce îl apăsau că o meningha.Discutau amical trivialități și zâmbeau unul altuia. Băiatului îi făcea o mare placere atunci când se rupea de stresul creat atât la munca cât și acasă,petrecandu-și timpul în compania ei. În scurt timp începu să ploua și căzu de acord amundoi să se despartă. Pe final, nu rata ocazia să o întrebe printr-o aluzie daca ea și Piff sunt împreună. Aceasta rase ușor și îi răspunse că intre ea și Piff nu exista decât o prietenie veche din copilărie.Se duse acasă împlinit și puse capul pe perna.
Următoarea zi avea să o petreacă telefonând cunoștințelor ce le mai avea pentru a-și găsi un nou job,dar nu înainte de a îi vedea fata lui Ivan macinandu-se în palme când acesta o să își ia rămas bun.
- Ce e asta ? întrebă el surprins când tânărul îi înmână o bucata de hârtie
- Demisia ! răspunse băiatul și înainte să mai apuce să zică ceva,se roti pe călcâie și plecase. "S-a terminat să fiu cărăbușul tău" , se gândi Mil cu mândrețe.
În curte, îl găsi pe Luca și îi explica decizia luata puțin mai devreme. Acesta i-o accepta și îi ura success cu reticienta.Îi se citea pe fata că Luca îi ducea lipsa băiatului.Desi exista o diferență de vârstă,se formase o relație de prietenie în urma anilor servindu-i că coleg de breasla.
O cunostiinta îi promisese lui Milenko că o să îl bage în afacerea tatălui sau. Tânărul, se hotăra să nu piardă timpul și accepta să se întrunească cu acesta chiar în ziua respectiva. Speranțele îi se inaruii însă, atunci când văzu că afacerea cu pricina era o măcelărie. Acesta îl lua cu el prin fiecare colțișor să îi facă turul,explicandu-i detaliat ce implica munca.
- Ei, ce zici ? spuse amicul cu un zâmbet larg.
" De ce dracu zimbeste ? Nu e nimic mai mult decât o dugheană nenorocită. Am căzut din lac în put." se gândi Mil. Acum însă era prea tărziu să se întoarcă la vechiul job,mai ales că nu suporta să îi vadă fata plina de satisfatie a lui Ivan atunci când o să se milogească de el să îl primească înapoi. Desi demisia nu fusese semnata de vreun manager din cate știa el, probabil Ivan însuși se ruga de ei să o aprobe, se gândi băiatul și se resemna. Nu își putea permite nici o zi să rămână fară plata.
- Când încep ? întrebă scurt Mil
- Chiar de azi daca dorești ! îi răspunse acesta
Munca era una sângeroasă. Fiind o afecere de familie,multe din animale nu erau procesate dinainte din cauza costului adițional.Aceasta onoare îi revenea tocmai lui.În fata lui stăteau atârnate,unele peste altele fel de fel de viețuitoare..iepuri,gâște,bucăți de vita,porc și foarte multe găini decedate. Se gândi apoi ce cruda e natura umana ce sfârșește vieți fară discriminare,de multe ori chiar din propria-i specie,că un Dumnezeu lacom și însetat de sânge.Cu tristețe recunoscu că îndeletnicirea lui cu cuțitul îi permitea același masacru. Prima lui însărcinare era un iepure ce încă mai avea blana pe el. Băiatul își împietri inima, avea să îl jupoaie.
Desi mort, procesul îi crea o greata fară margini. În ciuda acestui fapt însă, își făcu curaj să îl proceseze. Începe prin a îi desprinde blana cenușie,moale de pe stratul gros de grăsime și simți duhoarea animalului. Sub mâinile lui,animalul era rece și inert,scurgandui-se sângele șiroaie. Îl trânti pe o masa,curatandu-l cu cuțitul, apoi cu mana acoperita de o mănușa subțire,o baga în pântecul animalului, scotandu-i maruintaiele. Lama cuțitului aluneca printre grăsime și piele cu ușurință,desprinzând bucăți cărnoase din acesta.Un coleg burtos cu mustață îi făcu instruirea cu câteva momente în urma,cum și unde să taie,iar aceasta era practica. La a cinciea jupuire înțelesese pe deplin ce trebuia să facă și observa că se pricepe la asta mai mult decât s-ar fi așteptat. Începu apoi să se ocupe de găini, trecând de la un animal la altul ,fară să se mai schimonosească de sânge și miros.O tăietură lunga că să deșchidă animalul,jupuire rapida, apoi o scoatere a matelor cu precizie chirurgicala.Descoperi că tăierea limbii e cea mai dificila ,pentru că trebuia să îi deschizi gura, să strecori mănușa înăuntru,să prinzi limba cu tărie,de multe ori umeda și s-o tai de la baza.La sfârșitul zilei,deveni o obișnuință.După fiecare exemplar, își ștergea cuțitul de sort, câteodată de pantalonii buni de pe el,sangerandu-i în timp ce își îndepărtă sudoarea din frunte cu cotul. Era o munca murdara și dezgustătoare ce oglinda lăcomia umana, iar Mil avea de gând să se mânjească la propriu cu ea pentru a-și căștiga traiul.
De fiecare data când se întâlnea cu Anja sau cu Piff, băiatul evita să le vorbească despre munca,mai ales gandindu-se cu frica că fata și-ar pierde orice urma de respect și nu o să mai vrea să aibe de-aface cu el. Era ultimul lucru la care se gândea când stăteau de vorba,dar mereu prezenta în subconștient.
După câteva zile,în drum spre munca se auzi cineva strigandu-i numele. Îl recunoscu, era ceafa lata a interlopului.
- Sefu' vrea niste bani în avans, se holba el la băiat autoritar
- Pai nu am stabilit că o să îi dau o parte peste doua săptămâni ? întrebă Milenko
- Ei vezi,ai crezut tu. Sefu' are nevoie acum de niste bani...pentru business,adaugă el. " Cămătărie și proxenetism " spuse în sinea lui băiatul,asta e businessul sefului.Realiza că acum e mai bine să scape de el pe moment,fară să alte tertipuri,în timp ce v-a trebui să-și revizuiască strategia generala.
- Uite, asta e tot ce am acum , îi arata tânărul niste bancnote
Ceafa lată scuipă jos în scârbă dar îi lua banii și preciza: " Până luni vezi să îi ai! Ah, sefu'a zis să-ți spun că dobândă s-a mărit, e 50% acum,așa că să fi pregătit din timp cu ei!"
"Cincizeci la suta ? Asta e tălhărie pe fata. Nemernicul !" se gândi băiatul.
- Măcelar,ei ? Frumoasa afacere, rânji cu ironie bărbatul în timp ce pleca.
Dintr-o data,în mintea lui Mil izbucneau o mulțime de gânduri răzbunătoare și sentimente de ura.După ce cugeta în orele de lucru fară succes,realiza că are nevoie urgent de un sfat.Puse mana pe telefon și tasta din memorie. Vocea lui răsună anxios: "Putem să ne vedem azi te rog ? E urgent !"
Încă o zi istovitoare din viață lui avea să se sfârșească fară vreun punct culminant. Se întoarse acasă mai obosit decât oricând,însă amintirea fetei blonde încă îl bântuia.
- Nu te-am mai văzut de mult să zâmbești ! observa Maja
Băiatul nu spuse nimic dar dădu totuși de înțeles că ceva îi făcu placere în ziua respectiva. Nu sta prea mult în amintirile plăcuta și se gândi din nou la bani și probleme. Știa că trebuia să facă ceva și asta cât mai rapid. Până încercă să găsească o soluție,o afecere,poate un alt loc de munca ,se gândea că trebuie să se împrumute,iar anii zbuciumați de liceu îi oferiseră niste contacte dubioase la care putea apela. Somnul îl găsi gandindu-se la câștiguri și fantezii de îmbogățire.
- Am nevoie să mă conduci azi cu mașină până undeva. O poți face ? îi telefona el lui Luca
- Aha, spuse acesta flegmatic
În coltul străzii îl așteptă dubita de lucru cu motorul pornit și Luca sprijinindu-se de ea,fredonând o melodie.
- Așteaptă aici ! spuse Milenko
În fata lui se afla o poarta de fier ruginita pe care stătea un porumbel. Acesta își lua zborul când băiatul se apropia să sune la interfon. Era așteptat. În timp ce urca scările, o femeie stătea agățată de o balustrada, fumandu-și plictisita o țigară. Purta niste cizme ponosite înalte peste niste ciorapi plasa și un tricou murdar. Femeia duhnea a alcool și tutun în timp ce privea cu ochi morți în gol.
- Te interesează ? spuse o ceafa lata ce tocmai ieși dintr-o camera în direcția băiatului
- Nu, mersi. Am venit să vorbesc cu sefu' ! răspunse acesta și ceafa lata îi făcu un semn într-o direcție.
- Treci fă 'napoi ! se răsti malacul la ea. Acesta pentru o clipa se uita cu dușmănie la el dar asculta ordinul. Lui Mil îi se făcu mila de femeie, lucrurile la care era supusa erau toate împotrivă voinței ei. Prostituția se făcea cu de-a sila și se gândea ce ironie cruda că lucrurile ce produc placere altora sunt făcute din atâta neplăcere și dezgust.
Tânărul așteptă un timp pe hol până ce fusese chemat de un alt asociat al sefului. Când intra, se gândi că trebuie să o scoață la capăt cu el , succint și direct, se gândi .
- 200.000 de mii ? se uita seful sceptic la el. Și cum ai de gând să m-i plătești înapoi ?
- Lucrând ! răspunse Mil. În plus, am o afacere din care o să scot ceva bani, minți el.
- Dobândă de 30% ,cum am vorbit. Vezi că nu fac asta pentru țoață lumea dar... continua el prefăcut, ești tovarășul meu.
- Bine , când pot să îi iau ? spuse repezit băiatul
- Ne grăbim ? îi spune el răzând printre dinți. Stai , stai că nu te mănâncă nimeni .
Din alta camera sosi o femeie,ceva mai desuchiata decât cealaltă și mai mohorâtă.
- Iți face cu ochiul ? Hai zi ! întrebă seful
" Deci așa joaca...vrea să cheltui deaja din banii împrumutați pe o curva pregătită de el să mă stoarcă de la bun început " se gândi Mil.
- Nu,mulțumesc ! răspunse el pe un ton hotărât
Cu o fata scârbită,seful strânse din buze ,bătând cu palma biroul ,apoi îi raspunde uitandu-se fixat la el că la o prada :
- M-i dai la timp, ai înțeles ? Să n-avem probleme..
- Normal ! adaugă băiatul cu anxietate numărând banii și pleca.
În mașină , Luca se uita la el cu o ușoară urma de dezamăgire . Bănuia ce făcuse,dar prefera să nu se bage în treaba lui, se gândi Milenko.
La munca, alt sef încercă să profite de el..
- Clienții nu așteaptă după curul tău ! striga Ivan
Știa că nu avea de ales decât să urmeze ce indicații îi se dădeau. După ce își îndeplini tura, se gândi că în următoarea dimineața avea să plece definitiv spre o munca mai buna.Se satura să o vadă pe mama lui impiedicandu-se de durere prin casa. Avea ceva bănuți,însă observa consternat că nu știa ce să facă cu ei să-i înmulțească. Prima suta de mii o cheltui pe medicamente,facturi și programări prin clinici pentru Maja.
În toiul nopții străbătea aleile Belgradului cu fustrare în suflet până când se gândi să o sune pe Anja. Vocea îi tremura la auzul acesteia care răspunse după un moment de așteptare și o invita în oraș. Așteptă singur la terasa unei cafenele în timp ce îi caută chipul prin împrejurime.Că din senin,lumina neonului făcu fata fetei să apară că o nălucă alba ca marmura, cu doi ochi de safir și parul ei blond parând că o beteala de aur în adierea vântului. Când se așeză la masa,toate gândurile lui Mil se îndreptau către aceasta.Concentrandu-se numai asupra ei, uita de grijile și problemele ce îl apăsau că o meningha.Discutau amical trivialități și zâmbeau unul altuia. Băiatului îi făcea o mare placere atunci când se rupea de stresul creat atât la munca cât și acasă,petrecandu-și timpul în compania ei. În scurt timp începu să ploua și căzu de acord amundoi să se despartă. Pe final, nu rata ocazia să o întrebe printr-o aluzie daca ea și Piff sunt împreună. Aceasta rase ușor și îi răspunse că intre ea și Piff nu exista decât o prietenie veche din copilărie.Se duse acasă împlinit și puse capul pe perna.
Următoarea zi avea să o petreacă telefonând cunoștințelor ce le mai avea pentru a-și găsi un nou job,dar nu înainte de a îi vedea fata lui Ivan macinandu-se în palme când acesta o să își ia rămas bun.
- Ce e asta ? întrebă el surprins când tânărul îi înmână o bucata de hârtie
- Demisia ! răspunse băiatul și înainte să mai apuce să zică ceva,se roti pe călcâie și plecase. "S-a terminat să fiu cărăbușul tău" , se gândi Mil cu mândrețe.
În curte, îl găsi pe Luca și îi explica decizia luata puțin mai devreme. Acesta i-o accepta și îi ura success cu reticienta.Îi se citea pe fata că Luca îi ducea lipsa băiatului.Desi exista o diferență de vârstă,se formase o relație de prietenie în urma anilor servindu-i că coleg de breasla.
O cunostiinta îi promisese lui Milenko că o să îl bage în afacerea tatălui sau. Tânărul, se hotăra să nu piardă timpul și accepta să se întrunească cu acesta chiar în ziua respectiva. Speranțele îi se inaruii însă, atunci când văzu că afacerea cu pricina era o măcelărie. Acesta îl lua cu el prin fiecare colțișor să îi facă turul,explicandu-i detaliat ce implica munca.
- Ei, ce zici ? spuse amicul cu un zâmbet larg.
" De ce dracu zimbeste ? Nu e nimic mai mult decât o dugheană nenorocită. Am căzut din lac în put." se gândi Mil. Acum însă era prea tărziu să se întoarcă la vechiul job,mai ales că nu suporta să îi vadă fata plina de satisfatie a lui Ivan atunci când o să se milogească de el să îl primească înapoi. Desi demisia nu fusese semnata de vreun manager din cate știa el, probabil Ivan însuși se ruga de ei să o aprobe, se gândi băiatul și se resemna. Nu își putea permite nici o zi să rămână fară plata.
- Când încep ? întrebă scurt Mil
- Chiar de azi daca dorești ! îi răspunse acesta
Munca era una sângeroasă. Fiind o afecere de familie,multe din animale nu erau procesate dinainte din cauza costului adițional.Aceasta onoare îi revenea tocmai lui.În fata lui stăteau atârnate,unele peste altele fel de fel de viețuitoare..iepuri,gâște,bucăți de vita,porc și foarte multe găini decedate. Se gândi apoi ce cruda e natura umana ce sfârșește vieți fară discriminare,de multe ori chiar din propria-i specie,că un Dumnezeu lacom și însetat de sânge.Cu tristețe recunoscu că îndeletnicirea lui cu cuțitul îi permitea același masacru. Prima lui însărcinare era un iepure ce încă mai avea blana pe el. Băiatul își împietri inima, avea să îl jupoaie.
Desi mort, procesul îi crea o greata fară margini. În ciuda acestui fapt însă, își făcu curaj să îl proceseze. Începe prin a îi desprinde blana cenușie,moale de pe stratul gros de grăsime și simți duhoarea animalului. Sub mâinile lui,animalul era rece și inert,scurgandui-se sângele șiroaie. Îl trânti pe o masa,curatandu-l cu cuțitul, apoi cu mana acoperita de o mănușa subțire,o baga în pântecul animalului, scotandu-i maruintaiele. Lama cuțitului aluneca printre grăsime și piele cu ușurință,desprinzând bucăți cărnoase din acesta.Un coleg burtos cu mustață îi făcu instruirea cu câteva momente în urma,cum și unde să taie,iar aceasta era practica. La a cinciea jupuire înțelesese pe deplin ce trebuia să facă și observa că se pricepe la asta mai mult decât s-ar fi așteptat. Începu apoi să se ocupe de găini, trecând de la un animal la altul ,fară să se mai schimonosească de sânge și miros.O tăietură lunga că să deșchidă animalul,jupuire rapida, apoi o scoatere a matelor cu precizie chirurgicala.Descoperi că tăierea limbii e cea mai dificila ,pentru că trebuia să îi deschizi gura, să strecori mănușa înăuntru,să prinzi limba cu tărie,de multe ori umeda și s-o tai de la baza.La sfârșitul zilei,deveni o obișnuință.După fiecare exemplar, își ștergea cuțitul de sort, câteodată de pantalonii buni de pe el,sangerandu-i în timp ce își îndepărtă sudoarea din frunte cu cotul. Era o munca murdara și dezgustătoare ce oglinda lăcomia umana, iar Mil avea de gând să se mânjească la propriu cu ea pentru a-și căștiga traiul.
De fiecare data când se întâlnea cu Anja sau cu Piff, băiatul evita să le vorbească despre munca,mai ales gandindu-se cu frica că fata și-ar pierde orice urma de respect și nu o să mai vrea să aibe de-aface cu el. Era ultimul lucru la care se gândea când stăteau de vorba,dar mereu prezenta în subconștient.
După câteva zile,în drum spre munca se auzi cineva strigandu-i numele. Îl recunoscu, era ceafa lata a interlopului.
- Sefu' vrea niste bani în avans, se holba el la băiat autoritar
- Pai nu am stabilit că o să îi dau o parte peste doua săptămâni ? întrebă Milenko
- Ei vezi,ai crezut tu. Sefu' are nevoie acum de niste bani...pentru business,adaugă el. " Cămătărie și proxenetism " spuse în sinea lui băiatul,asta e businessul sefului.Realiza că acum e mai bine să scape de el pe moment,fară să alte tertipuri,în timp ce v-a trebui să-și revizuiască strategia generala.
- Uite, asta e tot ce am acum , îi arata tânărul niste bancnote
Ceafa lată scuipă jos în scârbă dar îi lua banii și preciza: " Până luni vezi să îi ai! Ah, sefu'a zis să-ți spun că dobândă s-a mărit, e 50% acum,așa că să fi pregătit din timp cu ei!"
"Cincizeci la suta ? Asta e tălhărie pe fata. Nemernicul !" se gândi băiatul.
- Măcelar,ei ? Frumoasa afacere, rânji cu ironie bărbatul în timp ce pleca.
Dintr-o data,în mintea lui Mil izbucneau o mulțime de gânduri răzbunătoare și sentimente de ura.După ce cugeta în orele de lucru fară succes,realiza că are nevoie urgent de un sfat.Puse mana pe telefon și tasta din memorie. Vocea lui răsună anxios: "Putem să ne vedem azi te rog ? E urgent !"
Dincolo de aparente, Luca chiar era singura persoana care ii putea spune prieten. Intotdeauna a fost remarcat de faptul ca Luca era un tip sincer in tot ce facea de la bun inceput, iar Mil nu putea spera la mai mult de la un prieten. Se baza pe ideea: fii bun cand vrei si tradeaza-ma daca poti,dar sa mi-o spui inainte, iar Luca ii se parea exact genul asta de persoana.
Felinarele aurii aprindeau asfaltul plin de gropi si mocirla in care se aventurau bolidele noaptea. La marginea unui astfel de drum statea asezat pe trotuar Milenko ce incepuse a numara masini pentru a dibui care dintre ele e a lui Luca. Asteptarea nu avea sa fie de lunga durata.
- Luca, ești singurul meu prieten ..și ți-o spus sincer, adaugă el văzând că Luca îl privește suspicios
- Eh,în ce te-ai mai băgat acum ? întrebă el
- Într-un căcat ! spuse băiatul uitandu-se în gol.
- Bani nu am ! preciza concis Luca,dandu-i de înțeles de la bun început că daca despre asta era vorba, nu are cum să îl ajute.
- Banii sunt și cauza problemei, stai liniștit că nu iți ceream asta,raspuse Mil. Vezi tu,în prostia mea am luat bani cu camătă. De la un nenorocit care acum vrea să mă distrugă, continua el nervos mimând un scuipat.
- Când am fost cu tine până în dugheana aia obosita ? adaugă Luca
- Exact ! zise băiatul,conștient că prietenul lui îl mirosise de la o posta atunci.
- Ți-au făcut ceva ? întrebă acesta fară să îi se observe vreo emoție.
- Încă nu, dar s-ar putea să urmeze și asta,spuse Mil. Cer prea mulți bani că dobândă și nu am de unde să le plătesc nici daca ar vrea. Mai bine de jumătate din ce mi-au dat am cheltuit deaja.
- Și ce ai de gând să faci ? întrebă Luca
- Să fac? Pai d-asta te-am chemat,să mă ajuți tu.. nu stiu,un sfat,orice!
- Primul lucru ar fi să nu pari disperat,desi nu e întotdeauna posibil.O să simță asta și o să te stoarcă mai rău.
- Stiu. M-am lașat dus de nas frumos.. Eram disperat. Ți-am zis de mama..
- Da ! afirma Luca gânditor. Asculta,daca se ajunge mai departe decât crezi, mă suni urgent. O să zic că-s taica-tu și că îi dau pe mana politiei daca nu încetează,dar trebuie să le dai tot ce ai luat de la ei înainte de asta.
- O să încerc.. Bani ! Bani și iar bani,afurisiți să fie! Mizeriile astea fac o grămadă de bani murdari,nu și pe pielea mea,spuse el strângând din dinți.
- Asta e tot ce pot face pentru tine băiete,preciza bărbatul
- Dumnezeule,ce cacat ! striga tânărul cu furie,lovind cu pumnul în propriul genunchi
- Nu cred că are vreo treaba în asta, îi spuse Luca cu cinism. Daca vrei să știi ce părere are Dumnezeu despre bani, privește numai la ce fel de oameni îi da.
- O să încerc.. Bani ! Bani și iar bani,afurisiți să fie! Mizeriile astea fac o grămadă de bani murdari,nu și pe pielea mea,spuse el strângând din dinți.
- Asta e tot ce pot face pentru tine băiete,preciza bărbatul
- Dumnezeule,ce cacat ! striga tânărul cu furie,lovind cu pumnul în propriul genunchi
- Nu cred că are vreo treaba în asta, îi spuse Luca cu cinism. Daca vrei să știi ce părere are Dumnezeu despre bani, privește numai la ce fel de oameni îi da.
[ Tanarul Mil ]
Capitolul V : Negustorii
- Mersi Nelu! spuse Iustin coborand din masina, trosnind usa dupa el. Culoarul de marmura a guvernului ii se parea la fel de monoton ca orasul imbacsit de poluanti. La intrare, o usa veche din metal tocit in stil comunist asteptata sa fie deschisa.
- Buna dimineata domnule Iustin ! O mana subtire il atinse pe umar
O femeie cam la vreo 42 de ani, inalta, slaba dar ascutita la voce si minte...era Rodica, secretara ministrului. Parea firava,insa hainele se pliau perfect pe ea ; fusta neagra midi croita drept pe trup si ornata cu un slit lung in fata si pe mijloc accentuau picioarele delicate invelite in nylon negru ce intrau in niste botine cu siret iar ceasul rosu din piele scotea in evidenta asortamentul cu parul ei de culoarea focului.
- Ei, domnule ministru, cum priviti aceasta zi insorita?
- Cu dezgust, raspunse ironic Iustin. Cu dezgust Rodica..
Isi aminti ca avea o inclinatie ciudata sa iubeasca ploile inca din copilarie,iar soarele arzator il molesea,facundu-l sa aiba o senzatie de lejeritate si astenie care o ura.
- Binee.. Vorbim mai tarziu,ma duc sa duc astea.
Ea se apropie usor sa ii sopteasca ceva la ureche ,apoi se intoarse sa ia niste dosare groase si pleca.
Iustin scana camera din priviri si il observa pe Ionut Filipescu, secretarul lui de stat ce statea rezemat de un calorifer,privind ingandurat.
- Nu stiu cum o ti pe femeia asta aici, rosti el apropriindu-se subtil de ministru. Am auzit-o chichotind cu Toma si anturajul. Ba nu ,chiar barfindu-te ca ultimul hatar . Vezi, ai grija ca bastardul ala si-a pus in gand sa te distruga. Apoi cu o voce un pic mai usoara continua: Eh,ti-am mai zis eu..
- Stai linistit, e o femeie buna ! spuse Iustin, gandindu-se ca la capitolul asta statea complet comfortabil in increderea pe care o avea in Rodica.
Asezat la birou fiind, Iustin nu isi putea ordona gandurile ce fugeau in alta directie decat munca. Se gandea la Maria, la prima data cand s-au cunoscut. Amintirile si simturile se amesteca iar parfumul ei de odinioara ii veni in minte ca un lucru ce atarna in fata lui.
" Ce adolescent mai esti" ii spuse o voce interioara. Se simtea de parca avuse prima intalnire din viata lui si nu stia cum sa duca relatia mai departe. " Nora" isi spune el. " Nu ar trebui sa o supar. Da.. asta trebuie sa fie responsabilitatea mea".
" O iubesti ?" continua vocea " Pe cine? " gandi Iustin
" Aha.. " concluziona eul
Documentele nu pareau sa aiba vreo logica,decat sa apara ca niste hieroglife marcate cu tus electronic. Observa ca ii se facuse foame, asa ca ii ceruse lui Ionut sa faca o comanda pentru doi. Cateva momente mai tarziu apare si pranzul. Calcan prajit in unt invelit in marar ,sos de rosii si ardei iute cu niste patrunjel ce inca isi mentinea mirosul vegetal. Pentru Ionut, masa tipica: piept de pui la gratar aranjat pe o frunza de varza si cartofi natur cu o razatura de piper. In timp ce manca isi aminti ca uitase sa o intrebe pe Rodica daca doreste ceva,dar ideea altruista se risipi in sosul de peste.
Dupa ce termina, il ruga pe Ionut sa predea niste acte la ambasada Ucrainei si apoi se uita la ceas. In foi era un compromis de care Iustin se simtea mandru. Solutionarea problemei majore cu care se confrunta in mandatul sau era posibil sa fie rezolvata. Mai bine de un ceas mai avea sa stea la birou pana cand Nelu isi facea aparitia si telefoanele ce trebuiau date nu se apelau de unele singure.
- Asteapta ti-am spus, pana vine taica-tu !
- Nu pot , intarzii ! spuse cu voce grabita Denisa.
" Ma uraste " gandi ea. Nu pot sa am nici doua secunde pace, ca vine si ea pe capul meu.
- A, uite ca e la usa, anunta Nora
- Da, da ..
- Acum de ce oftezi ? Uite Iustin cu ce ma confrunt!
In vreme ce barbatul se uita nedumerit, Denisa ii taie calea, anticipand ca ce avea sa spuna nu avea chef sa auda. "Ce? " spuse ea cu voce blanda,uitandu-se in ochii lui. Ti-am zis ca plec in seara asta.. Hai tata, ca asteapta Sabin..
Aproape de fostul bulevard Carol, pe o alee batuta de multi tineri se gasea clubul Xenon. Sabin si Mihaela o asteptau la intrare pe domnisoara Lovinescu.
- De unde vrei sa scot o suta ? ii spune Sabin, Mihaelei.
- Nu stiu, fa rost, ti-am zis ca mi-am uitat geanta acasa,minti ea.
- Sti ca nu am la mine schimbat. Nu am bani marunti, minti la randul sau baiatul. Hai ca a venit Denisa, cu siguranta ea are.
- Da,da, Denisa are !
Denisa nu parea deranjata ca trebuia sa plateasca intrarea pentru ei, uneori le platea si bauturile. Desi, sora ei mai mica o atentiona ca amicii ei o duceau de nas si profitau ori de cate ori aveau ocazia. Nici pe departe nu putea sa ii numeasca prieteni, insa Denisa o considera geloasa cand spunea asta. In sinea ei, Denisa stia,dar toata lumea de la liceu cunostea drept fiica ministrului si ori se purtau ca pe ace cu ea ,aratandu-se falsi,ori o tachinau in mod fatis. Ii era foarte greu sa faca oamenii sa se aproprie de ea cu onestitate inca din copilarie. Apoi, se gandi ca nu e singurul lucru cu care se mintea singura, aducandu-si aminte ca i-a spus mamei ca Sabin e doar un prieten. In principiu era, dar ea vroia sa fie mai mult decat atat.
- Sabin,vrei ceva de baut ?
- Nu,nu am chef acum, spuse el morocanos. Ma duc sa imi cumpar un pachet de tigari.
- Dar dansam mai tarziu ? intreba ea cu entuziasm
-Vedem..
Niste tovarasi isi facusera aparitia,iar baiatul prefera sa petreaca timpul cu ei. Urma apoi aproximativ o ora de stat singura la o masa,unde din cand in cand mai trecea Mihaela sa o intrebe trivialitati.
- Isa, ai vazut ce fata a facut profu cand s-a trezit cu masina zgariata de Robert? Am murit de ras, da si ala prost..
- Da.. zise ea din instinct ,total neatenta la discutie
- Fata, da-l naibii !
- Cum? se mira Denisa
- E un prost si ala.
- Care ? inima ii ingheta, anticipand raspunsul
- E care, Sabin. Crezi ca nu stiu ca te uiti acum sa vezi pe unde e. E cu prietenii lui.
- Eu nu..
- Mda.. se arata dezinteresata Mihaela.
Un moment de stanjeneala aparu si incepu sa se simta la fel de prost cum se simtea singura. Minute mai tarziu insa, aparu Sabin plin de energie.
- Hai, dansam ?
- Oky ! raspunse ea zambind
Denisa se gandea ca o sa iasa din starea urata in care se afla si se bucura sa petreaca timpul ramas cu Sabin. Locul unde se putea dansa era aglomerat,iar mirosul de tutun se simtea in stanga si dreapta. Nu avea de gand sa lasa asta sa o opreasca insa. Porni de mana cu Sabin in mijlocul petrecerii dar acesta ii dadu drumul si se pierdu prin multime. Fata isi facu loc printe coatele strainilor ca sa ajunga la el. Odata ajunsi la destinatie, amundoi pareau reticienti sa isi spuna doua vorbe, barem sa danseze. Denisa incepu cu miscari lente sa mimeze un Hustle,la care o urma baiatul. Scena era una patetica,chiar si pentru dansatorii amatori. Nu neaparat din cauza dansului,cat faptul ca se simtea anxioasa si pierduta. Era incomod sa il priveasca, sa ii spuna ceva. Asteptase asta de la el de mai bine de o ora, ba nu, macar sa stea de vorba cu ea,dar Sabin era ocupat cu prietenii lui tot timpul.
- Aa.. stai ! striga el sa auda ea. Stai aici, vin imediat !
Dezamagire ? Inca nu stia ce simte , dar o stare de nervozitate era scrisa efectiv pe fata ei. Nu dura mult insa pana se intoarse.
- Ia ! ii intinde un pahar de tequila, la care ea se vedea reticienta in a primi.
- Hai ia ! E cu lamaie.
Denisa face o strambatura,dar baiatul i-o pune la gura si in final accepta,sorbind din pahar.
- Asa vezi, asta ne trebuie noua.. zise el amuzat. Mai ia ! o incuraja el
Lucrurile se destinsera un pic si ritmul de dans se inteti. Dinamismul se accentua pe masura ce se misca,apoi la fiecare melodie noua mai inghiti putin din tequila. Dupa trei shoturi, caldura sufocanta si miscari repetitive nu se mai simti jenata si timida. Din cand in cand, el se apropia de ea si o ciupea de ciorapii jambierelor negre trase peste genunchi. Apoi, afisandu-se in fata ei apoi cu teribilism vroia sa o impresioneze. Ei ii se paru amuzant si prostut pe moment,chiar daca era putin nervoasa. Intoarse capul. La masa, Mihaela si cei doi tovarasi chicoteau razand si pe moment avea o senzatie proasta ca ea era in centrul atentiei. Nu ii baga de seama. Urma un neo-blues si incepe a dansa un Nightclub Two Step impreauna. El o tinea cu stangacie de sold si incurca pasii dar ei nu ii pasa. Isi puse capul pe umarul lui si rasufla adanc. Se simtea fericita. Nu se gandea decat sa traiasca momentul.
- Sabin, mai ti minte cand am mers la filmul ala din mall? ii zambi ea. Aveai nevoie sa pleci la baie si nu te mai puteai tine pe tine,dar vroiai sa vezi finalul atat de mult incat nu puteai sa pleci. Aveai o figura simpatica!
- CE?
- Mai ti ..
- CEE? dadu el din cap ca nu aude
Se dadu si ea batuta. O alta melodie incepu sa rasune in sala si lumea din jur parea extaziata. Era un hit trap in mare voga.
- Eee, acum sa te vad ! zambi el larg
- Ce ?!
Mirarea ii disparu atunci o apuca de sold,rasucindu-se in spatele ei si tinand-o ferm de abdomen. Se apropie de fata ei si ii vorbi la ureche:
- Asta se danseaza pe twerking ! zise el cu entuziasm
- Eu nu..
- Te invat eu, ii spuse in soapta.
Deodata mana lui o trase inapoi,incat erau lipiti unul de celalalt, iar cu cealalta ii ridica fusta cat sa o apuce de fund si stranse. Subit, Denisei simti ca ii se face greata.
- Sabin, termina ! spuse scurt Denisa aparent rusinata si foarte nervoasa
Dar baiatul nu se oprea. Ii simtea blugii frecandu-se de ea in multime fara vreo rusine. Asta nu era Sabin de care credea ca se indragostise. Nu asa se comporta Sabin in imaginea care si-o facuse ea despre el. Incerca sa se elibereze,dar el o strangea mai tare langa el.
- Sabin! il mai striga o data ,dar el se facu ca nu aude. Realiza cu stupoare ca nu avea ce face pe moment decat sa il lase sa o pipaie pe fund. Trecusera cateva secunde,dar pentru ea pareau o vesnicie. Lucrurile s-au complicat urat insa cand acesta incerca sa ii vare mana intre picioare,ridicandu-i fusta aproape de tot. Simtea ca asta e momentul sa faca ceva. Se rasuci puternic si se uita in jur.Spre surprinderea ei, nimeni din sala nu observase toata scena,sau cel putin vazusera dar pareau dezinteresati. Melodia luase sfarsit.
- Sabin,asculta ..nu mai face nici-o-data as-ta.. , spuse ea cu voce tremuranda. Intr-adevar ii tremura si corpul de la adrenalina,desi nu simti frica.
- Lasa, lasa ca e bine. Hai ca m-am incins de tot ,ii spuse de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Iau o pauza ,stai si tu la masa intre timp!
Pe moment asculta sfatul ca o porunca si se indrepta spre masa. Se trezi cu o emotie coplesitoare de furie si rusine. Se simtea rusinata ca nu a putut sa ii spuna vreo doua pe moment,se simtea rusinata ca nu a putut vedea cine e Sabin si se simtea rusinata ca l-a lasat sa o pipaie de fata in acesta multime. "Nu, nu pot sa las lucrurile asa nici in ruptul capului" isi spuse. Se autodetermina sa rezolve acum tot cu orice pret. Se gandi ca nu accepta sa fie proasta cuiva, sa fie umilita. Porni cu determinare la masa.
- Unde e Sabin?
- Se pisa, eu stiu ? spuse Mihaela indiferenta, tragand din tigara.
Intotdeauna a fost atenta la detalii, la gesturi, la comportament. A suferit si de anxietate pe tema asta din pricina faptului ca prindea din jur toate inflexiunile persoanelor cu care interactiona. In timp ce Denisa se indeparta de masa, o observa amuzandu-se copios alaturi de unul din tovarasii lui Sabin.
- E nefututa asta ! Se duce dupa el la baie, Doamnee.. se auzi Mihaela din departare razand pe un ton isteric, parand sa nu observe ca Denisa o mai poate auzi.
Rasul ei ii provoca greata , vroia sa o stranga de gat cat mai repede posibil, dar furia mai mare era pe individ. Ce intelegea ea din tot, ce "prieten" avea...cum ajunsese Mihaela prietena ei?... Mintea ii era intetosata, dar pe hol o voce cunoscuta se auzi din toaleta baietilor.
"Tot ce am vrut a fost sa am un bun prieten, atata tot..atata tot.." gandi Denisa cu pulsul crescus in timp ce asculta la marginea usii intredeschise.
- Ce nebuna e asta,sa mor!
- Asa sunt proastele astea de bani gata ! se auzi o voce infundata. Denisa o recunoscuse imediat,era Sabin.
- Da frate ! rosti ranjind tovarasul lui
- Si cand dau de un smecher, se uda toate, fara caterinca!
- Moor ! rase interlocutorul gafaind
"Idiotul!" gandi Denisa
- Pe bune,se dau ele mari dar ai vazut-o p-asta cum se dadea la mine?! Mamaa..
- Ba! Da, e buna rau! Ce vorbesti frate,ai vazut ce cur are, ce picioare ? Mi-o dai si mie acuma na!
- Baaa, exclama prefacut Sabin. Frate,astea de 16-17 ani arata mai bine ca una de 24, nu mai e nici una cuminte... ca pe vremuri ! adauga pustanul
- Ba prostule si tu ai tot atat ! gesticula ostentativ tovarasu' cu mana. Da oricum fac rage daca nu ma bagi pe felie calumea cu ea.
- Da ma,vezi ca o fac beata crita in seara asta. Proasta e buna de ..
- TERMINATI ! se rasti Denisa rosie de furie la fata .
- TERMINATI ! se rasti Denisa rosie de furie la fata .
" Baga-mi-a.." se auzi tovarasul inainte ca fata sa trosneasca usa puternic.
" Mor.. mor.. mor.." se auzi in mintea zbuciumata a Denisei. "Imputitu naibii, jegosii naibii.."
- Unde pleci ? intreba Mihaela,vazand-o cum isi ridica poseta de pe fotoliu grabita
- Sa va ia dracu! replica scurt in directia ei. Desi in mod ironic vroia sa vada ce fata facuse Mihaela ,picioarele ii mergeau singure catre iesire.
In timp ce mergea cu viteza pe strada,o unda de lacrimi se revarsa asupra tinerei si nemaiputand tine totul in ea, rabufni in plans. Trase cu putere aer in piept si isi sterse fata. Nu avea de gand ca asta sa o zdruncine si mai tare. Cauta un taxi,dar inainte sa apuce portiera i-o lua un cuplu mai in varsta inainte. Se uita cu frustrare la ei,neputant totusi sa-si scoata din cap evenimentele recente oricat de mult dorea. Din fericire, urmatorul taxi dadea sa parcheze.
- Liber? striga ea dupa oglinda retrovizoare.
- Liber domnisoara.
- Pe 14 Mai, neo-Primaverii va rog !
- Pe 14 Mai..
Pe parcursul calatoriei privea de pe bancheta din spate in gol la cladirile din sticla si beton, la oamenii de pe trotuar ce ii se pareau ca traiau si experimentau viata in alta dimensiune decat ea. Cand isi muta privirea, observa ca taximetristul se uita la ea din oglinda.
- Don'soara, aici pe 14 Mai sunt baruri scumpe ?
- Nu stiu ! raspunse ea onest. "Baruri scumpe?" , se intreba.
- Ma scuzati, v-am vazut asa frumos imbracata si..credeam ca mergeti la un bar ceva. Aa..club. Spuse el,intorcandu-si ochii pe moment in locuri nepotrivite.
- Aa, nu..
- E o zona frumoasa sa stiti, rezidentiala!
- Multumesc, eu aici locuiesc.
- Daca aveti nevoie de o masina, oricand.. eu sunt aici. Adica.. va dau cartea mea de vizita. Cauta sub scaun,apoi scoase ID card-ul.
- Nu e nevoie, e ok! spuse ea dar intinse totusi mana sa il ia. In mod ciudat, cardul scapa din mana taximetristului.
- Nu e problema, vi-l ridic eu.
In timp ce il gasise intre scaune, degetele lui pentru o secunda mangaie ciorapul de nylon al tinerei. Se gandea ca nu avea sa fie umilita si aici,dar prin ce trecuse in seara asta,nimic nu ii se mai parea o tragedie. Dupa ce lua cartea de vizita, barbatul ramase nemiscat ,uitandu-se tintit la ea.
Cu siguranta avea sa isi mute privirea in alta parte in chestiuni de secunde,asteptand plata. Insa,un imbold nebunesc ii trecu prin fire Denisei. De la emotiile covarsitoare ce o marcau, fie la alcoolul pe care il consumase, nu isi dadu seama. Se uita in ochii lui,cu o privire tintita ce parca il intreba cu seriozitate: "ma vrei,asta e..nu?". Barbatul se prinsese,iar acum era timpul sa sfarseasca impasul si sa plece. Nu avea insa de gand sa o faca. Taximetristul testa apele, atingandu-i piciorul din nou,de data asta mai bine de o secunda. Denisa se lasa cu spatele pe bancheta si isi trase in fata piciorul ostentativ,proptindu-l in schimbatorul de viteze. Se uita cascat la ea si zambi parsiv. Ea se ridica in spatele scaunului de sofer,tinandu-se lipit de el,cautandu-l cu genunchiul. Se urca si mai aproape de el,facand ca mana lui sa urce mai sus,pe coapsa. Simtea cum o raza de caldura ii gadilea piciorul atunci cand mana lui aspra atingea nylonul rece. Pentru prima oara, se putea simti excitata cu gandul la acest strain care si-l imagina ravasind-o cu duritate in mai multe ipostaze chiar in fata casei.
- Ce ti-as trage-o acuma... spuse el, fara urma de timiditate.
Denisa se duse la cativa centimentri de fata lui, privindu-l fix, iar el continua in soapta:
- Vreau,da.. te vreau rau de tot!
- Aha, asta am zis si eu.. spuse ea scurt, cu o fata serioasa. Si in acea secunda se retrase cu totul.
Nu durase totul mai mult de 15 secunde. Ii plati cu o bancnota la indemana fara sa mai ceara rest si cobora repede din masina.
- Vezi sa nu uiti cartea de vizita papusa ! se auzi el din masina
Denisa se intoarse la geamul bolidului, pasind cu incredere. Deschise repede poseta,rupe o foaie si scrise ceva.
- Asta e cartea mea de vizita ! dadu sa spuna si pleca fara sa se uite inapoi
Barbatul lua fitoaica fara sa se uite pe ea, fiind mai mult preocupat sa admire din departare formele domnisoarei Lovinescu. La o distanta buna, se uita pe hartie asteptandu-se la un numar de telefon. Pe foaie era scris cu ruj roz si fara semnatura: "Fa o laba mai bine!"
Sufletul ii era franjuri, in bucati. Nu vroia sa aiba de-aface cu nimeni, nu vroia sa auda de nimeni, in special de barbati. Vroia doar sa ajunga cat mai rapid in camera,sa isi stranga plapuma pufoasa in brate si sa se cufunde in somn.
Acasa ajunsa,tranti cu nervi usa de la intrare apoi fugi pe scari cat de repede putu si se tolani in pat. Georgiana auzi comotia,dand sa investigheze.
- Suri, ce ai,esti bine?
- Mor ! Ma doare ! raspunse ea cu jumate de gura
- Ce te doare suri? Vrei sa iti aduc ceva, un medicament?
- Inima..inima mea.. raspunse ea aproape adormita.
- Cum? Ma duc sa o chem pe mama!
- NU! Denisa se scula dintr-o data din pat de parca ar fi muscata de sarpe. Nu am nimic ,inima mea e facuta franjuri de un idiot, intelegi?
- Esti sig-u...
- Un gandac nenorocit ! Un VIERME ! ii taie ea propozitia
- Bine, cum spui.. se arata mirata Georgiana. Nu o mai vazuse asa.
Isi puse fata in palme si incerca sa se trezeasca. Cu sora ei imbratisand-o de umar, isi osteni si ea capul pe umerii ei.
- Cat am fost de proasta,suri.. suspina usor Denisa
- Hei, o sa treaca ! Hai sa inchid usa,sa nu ne auda ca facem zgomot. Cred ca stiu despre cine e vorba, eu ti-am zis atunci,dar acum nu conteaza.. Nu ne face pe noi Lovineștii unul ca el,nu? spuse Georgiana zambindu-i calduros.
In camera de lucru, Iustin il asteapta pe Florin Pascal. Daca il putea caracteriza cu ceva pe amicul sau era faptul ca era punctual.
- Spuneai ca in seara asta discutam treaba aceea,nu ? Am venit la fix, vezi.
- Salut Florin !
- Poate luminezi si tu o minte ruginita, spuse el,facand o pauza. A mea.. Stiu ceva de la tine,dar sper ca in seara asta ma bagi si pe mine in treaba asta, ti-am zis ca sunt interesat.
- Sigur. Pe unde ai fost ? intreba Iustin incercand sa nu intre dintr-o bucata in subiect.
- Ah, m-am vazut cu un regizor din strainatate, un tip cu ambitie continua el.
- Ah, m-am vazut cu un regizor din strainatate, un tip cu ambitie continua el.
- Da ? Ce regizeaza ?
- Face un film la noi in tara despre un traficant de droguri.
- Face un film la noi in tara despre un traficant de droguri.
- Aha.. raspunse cu oboseala Iustin
- Sa inteleg ca nu esti entuziasmat. Hai Iustin, e cu actiune: pistoale ,drama,sex...din ala'.. ranji Florin
- Sa inteleg ca nu esti entuziasmat. Hai Iustin, e cu actiune: pistoale ,drama,sex...din ala'.. ranji Florin
- Nu,nu.. Poate, nu stiu.. Uite,unii straini nu inteleg tara asta. Majoritatea ce scriu si fac filme despre Romania, scriu numai despre pesti,curve si ce infractiuni se mai comit.Dar nu asta e cel mai rau,uite unii cred ca totul se rezuma la actiune si se bazeaza pe scenarii previzibile si efecte speciale, insa nu vedeau sufletul si arta filmului. Nu pot sa vada locul pe care il pasesc decat daca e pus intr-o lumina proasta si fara cine stie ce valori inteligente.Inainte se gandeau la arta si ce emotii pot starni in cinefili,acum ce se vinde e cantitatea de lucruri grosiere,iar aceasta conteaza mai mult decat calitatea. Inca si mai penibili suntem noi,cei din tribune,spectatorii, caci ne plac scenariile astea incat uitam cine suntem si ne gandim ca asta e tot ce se poate spune despre noi, ca astia suntem. Parerea altora nu ma intereseaza,dar cand un popor crede asta despre el, atunci e pierdut cu adevarat ! Nu strainii sunt de vina intru totul, ci avem partea noastra de vina ..atata timp cat noi promovam incultura, un fel de a vorbi si un fel de a fi,anume groaznic si dezgustator, ei ce sa inteleaga din asta? Ca o fi bine aici,ca nu asa ne vorbim intre noi? Ca nu toate femeile de aici vin impachetate in mireasa , ca nu sunt usoare si se vand celui care ofera mai mult? Ca nu toti miros a alcool,a hoti si praduitori ? Ca e mai multa substanta,noblete si cultura aici decat ar crede ei ? Nu, prietene ! Ma tem ca nu avem pe cine da vina decat pe noi . Presupun ca si din aceasta cauza asta m-am implicat in treaba ce urmeaza sa o discutam. Majoritatea sa fie blestemata.. spuse el pe un ton usor cu dezamagire.
Florin il lasa in pace un moment si incerca sa ii distraga atentia ,observand ca discutia il infierbantase.
- Ei prietene,iarta-ma ! Indiferent ce ar crede unii sau altii,exista oameni ca noi sa le dovedeasca contrariul, spuse Iustin batandu-l frateste pe picior.
Florin il lasa in pace un moment si incerca sa ii distraga atentia ,observand ca discutia il infierbantase.
- Ei prietene,iarta-ma ! Indiferent ce ar crede unii sau altii,exista oameni ca noi sa le dovedeasca contrariul, spuse Iustin batandu-l frateste pe picior.
- Ce vezi ? spuse Iustin aruncandu-i o moneda in brate
- Pai ce sa vad, se uita lung Florin. O moneda aurie,dar nu e din aur dupa cum se pare si nici in circulatie nu e, din cate stiu. Apoi, pare ceva in latina inscriptionat dar nu pot intelege.
- Asa este, nu apartine nici unei natiuni. Daca te uiti mai bine pe o parte scrie : semper ad meliora ce inseamna intotdeauna spre lucruri mai bune, iar pe cealalta parte : sedet, aeternumque sedebit, un vers a lui Virgil , "stai jos, fii asezat pentru intotdeauna". Inseamna daca renunti sa incerci ,atunci cu siguranta vei pierde. Pe scurt prietene, ce ai in mana e moneda noastra de schimb fata de puterea corporatista,o ironie daca vrei..considerand faptul ca zeul lor nu este nimeni altul decat banul si ce reprezentare mai adecvata decat o moneda ce pare a fi din aur. Cu siguranta ti-am spus cat de multa suferinta a adus ipocrizia si lacomia corporatiilor lipsite de transparenta de-alungul anilor. Nu sunt singurul insa care se plange de hegemonia lor si pe buna dreptate. Din milioane de firme pe intreg globul, au ramas cateva zeci , sa spun o suta cu indulgenta,fiecare stapana pe domeniul sau,fara vreo opozitie,fara vreo tragere de raspundere. Evident, sistemul financiar global se afla in mainile a catorva oameni putred de afluenti si asta nu e un slogan de partid, e simpul adevar.
Iustin se destinde pe fotoliu,balansandu-se de-alungul sau. Cum spuneam, nu sunt singur, in ultimii 8 ani un grup de oameni restransi care au aceeasi parere ca si mine s-au hotarat sa scape de acest flagel si il considera ca o cangrena canceroasa pentru avansarea umanitatii. Desigur, intotdeauna au fost oameni impotriva ,dar nici unul cu influenta si puterea necesara sa si faca ceva in sensul asta. Spune-mi, ai auzit de H+ ?
- Nu, nu cred, raspunse Florin, parand interesat de conversatie.
- Ca sa fac o scurta istorie, grupul nostru se trage din transhumanisti. Ei aveau ca simbol H+, "humanity plus", un fel de versiune mai buna a conditiei umane. Se gandeau la asta prin diverse mijloace biotehnologice si avantajele care ar surveni din folosinta lor. Au disparat din peisaj mai bine de 20 de ani,dar avem lucruri in comun cu ei, desigur... si diferente. Membrii sunt distribuiti prin diverse filiale geostrategice din diferite tari ,fara ca ele sa existe efectiv fizic,dar membrii nostri seniori sunt destul de restransi ca numar. Grupul nostru,se cheama "Negustorii"apropo.
- Aha..
- Vezi tu Florin,pentru a avansa umanitatea fie ca vorbim biologic,spiritual sau tehnologic trebuie de luat in considerare in primul rand toti factorii ce se afla in deterimentul progresului. Mariile corporatii nu au ambitii mai mari decat profitul lor individual de scurta durata. Corporatistii.. si ma refer la cei cu putere de decizie in companie, ar prefera sa stagneze orice civilizatie daca asta ar aduce mai mult profit. Negustorii nu au ca scop principal distrugerea corporatiilor, ci acesta este doar un efect secundar al planului, un simptom al unei probleme mult mai mari, continua Iustin. Desigur, progrese se fac pentru ca populatiile necesita un oarecare progres pentru comfortul lor personal, insa despre ce fel de progres vorbim.. un telefon mobil cu mai multe aplicatii in social media, un ID electric mai comfortabil de tinut in mana, un PAD mai eficient sau poate un nou dispozitiv pentru a avea o fata virtuala mai frumoasa? Toate acestea se cuantifica la nivelul turmei indobitocite de-alungul generatiilor, caci acestea nu sunt preferintele populatiei propriu-zise, ci au fost programati sa le doreasca.
Prin social media,ad-uri virtuale, reclame peste reclame ce iti spun cat de magnific este totul. Noul PAD disponibil iti prezinta doi tineri,aparent fara cusur savurand linisit Martini pe un litoral din Pacific. Majoritatea insa nu observa ca ceea ce vor cu adevarat nu este acel dispozitiv, ci vor sa experimenteze acea viata fictiva care apare in reclama, vor sa fie acei tineri aparent perfecti,nu sa imbatraneasca urat cu gandul la bani si 100 de kg in plus, vor sa traiasca cu persoana iubita pe acel litoral aranjat meticulos,nu sa se ofileasca intre cei patru pereti proscrisi ai biroului si vor sa savureze acel nenorocit de Martini !
- Inteleg..
- Apoi te intrebi daca nu cumva suntem o gasca de idioti completi cu totii...visatori puerili, care au prea mult timp liber pe cap si nu stiu cum sa il consume eficient. Da.. m-am intrebat si eu asta cand am auzit prima oara. Acum 5 ani,recunosc ca nu prea eram interesat de Negustori si planurile lor,dar acum, o data ce sunt bagat in chestia asta nu pot sa ma despart de ea cu usurinta. Vezi tu, Negustorii sunt mai mult decat o banda de pretendenti iluminati, defapt nici nu credem ca omul are nevoie de un maestru sau guru pentru a progresa. Nu credem ca trebuie sa existe cineva care sa spuna societatii cum sa se comporte , ce sa poarte pentru a fi in rand cu lumea sau a fi mai cool, ce sa manance, cand sa intreprinda anumite actiuni si cand sa nu le intreprinda. Nu prietene, nici statul,nici corporatiile,nimeni nu trebuie sa aduca omul in pozitia in care poate spune ca l-a influentat. Chiar daca o face in mod pozitiv, consideram ca progresul uman se poate face doar prin individualitatea sa originala; lasa-l sa se intereseze dintr-o parte si din alta si apoi sa ia propria decizie. Nici una nu este rea sau buna, daca este in concordanta cu ceea ce rezoneaza el ca individ. Desigur, acestea fiind spuse, la nivel macrosocial, trebuie sa existe niste maini in spatele populatiei pentru a nu degenera totul in anarchie. Trebuie sa recunosc, democratia directa nu poate functiona in jurul unei mase largi de oameni.
- Societate secreta ,asadar? schita un zambat Florin
- Ai putea spune asta, presupun ca e un termen la fel de bun ca oricare. Acele maini din umbra trebuie sa existe in spatele reprezentatilor alesi de un popor pentru a nu fi discreditate in lumina publica de mania corporatiilor atunci cand isi vor simti autoritatea si controlul in pericol. Simpla mentiune a unui astfel de grup din partea colaborantilor lor media ar fi discretidat pe loc ca teorie conspirationista in mentalul colectiv. Ironia sortii face ca exact acest mental a fost cultivat de ei insisi de-alungul secolelor in mainstream. Negustorii au mentalul "prea mainstream ca sa fie adevarat", pastrandu-si totodata o doza sanatoasa de scepticism. Vezi tu, se spune ca oamenii au nevoie sa faca parte din ceva mai maret decat ei, iar Negustorii nu cred ca acel lucru sunt chiar ei, ci ideea de progres pe care o slujesc. Daca stam bine sa ne gandim, omul tot timpul incearca sa progreseze cum poate , sa isi faca viata mai buna intr-un fel sau altul, apoi da de usi inchise,fie din pricina situatiei financiare, a sanatatii sau a alteia. Negustorii tin sa distribuie resursele tezaurizate de marii corporatisti la cat mai multi si asta nu se refera numai la bani. Cu alte cuvinte, Negustorii nu detin controlul direct al populatiei sau resursele lor,dar il pot influenta, astfel incat societatea nu se poate razvrati sub un pretext sau altul asupra cuiva care nu are o influenta directa. E la fel ca si cum te-ai supara pe un vecin ca mariajul tau nu mai functioneaza..
Iustin isi da seama ca ultima fraza nu era tocmai una potrivita in situatia de fata, gandindu-se la Maria si implicatiile acesteia. Se arata pe moment stanjenit.
- Si totusi, ori se implica si gestioneaza din umbra lucrurile ori lasa pe om liber sa aleaga? Cum poate omul sa progreseze mai exact? intreba nedumerit Florin
- "Prin noi insine" , raspunse Iustin. Liberalii clasici au avut idei bune, dupa cum observi. Cel mai frumos lucru pe care un om il poate trai este a fi in concordanta cu propria lui persoana. A fi sincer cu tine insuti, a face ce iti place , nu ce ti se impune, a te cunoaste indeajuns pe tine insuti pentru a transforma vise si dorinte in realitate. Putem spune ca acest lucru este implinirea. Vezi tu, multi se intreaba care este scopul vietii si observ asta in societatea noastra foarte des. Prietene, cu parere de rau am descoperit ca viata nu are un scop universal, ci doar invididul poate sa spuna care este scopul lui personal. Nu te intreba daca viata are un scop anume , ci intreaba ce scop iti propoi tu, caci aceasta este implinirea ta. Cat despre Negustori,gandeste-te la un lucru si anume de ce ne numim asa..acest lucru sta in ideea care incercam sa o indeplinim. Facem negot cu oamenii : ei ne dau increderea ca actionam in buna credinta si noi le dam inapoi individualitatea. Libertate furata de grupuri ideologice absurde de-alungul anilor si companii profitoare pe seama lor. Desigur, este un oximoron, noi nu le putem da ceva ce niciodata nu ne-a apartinut, doar ii ajutam sa si-o recapete ei insisi. Negustorii vor ca oamenii sa fie cine sunt ei, nu sa fie influentati de altii cum ar trebui sa fie.
- Intr-adevar, e interesant ce spui,dar a influenta conditiile pentru ca oamenii sa nu mai fie influentati de altii , nu e asta o influentare in sine?
- Nu am fost niciodata filozof Florine, dar cu siguranta asta e cireasa de pe tort a filozofiei pe care numai unul bine antrenat in asta iti poate spune. In final nu pot decat sa ma resemnez ca Socrate si sunt fericit,stiind ca nu stiu nimic.
- Ei bine..
- Acum sa iti zic de membrii nostri seniori. Unul din ei, il ai in fata, apoi este doamna Le' Etinnette, o femeie in varsta scriitoare de poezii cu renume in Franta; a trait prin multe suferinte de-alungul vietii si stie din propria experienta cat de oribile pot fi corporatiile atunci cand s-au folosit de ea sa isi vanda hectarele de teren la un pret de nimic. Le avea din generatie in generatie dar a trebuit sa le vanda pentru a-si plati datoriile spitalicesti din pricina unei boli crunte..si ce sa vezi spitalul unde fusese internata era tot al lor,iar preturile care le-au impus.. exorbitante. Din fericire a scapat de boala de mai bine de 20 de ani si acum e mai bogata ca oricand,dar nu a uitat niciodata viata ei dinainte sa aibe success si nici compania care a inselat-o. Pe urma Wu Cheng, om de afaceri din China Suverana, un om foarte modest pot sa spun; apoi Albert Shnauzer..
- Albert Shnauzer ? Acel Albert Shnauzer ? Vrei sa spui ca insusi cancelarul Germaniei e Negustor ?
- Intocmai, de astfel el este si liderul grupului nostru. Asa.. si mai este Laura Visconti,o pictorita cam extravaganta in opinia mea din Italia,desi am intalnit-o doar o data, dar..
- Laura Visconti ? exclama Florin. Am auzit de ea. Nu vorbeste de cate ori are ocazia impotriva ta si colegilor tai din Guvern? Da, din niste articole online o stiu. Iustin, e cea mai inversunata persoana din afara tarii impotriva Romaniei as putea spune.
- Sper sa continue asa cat mai mult, zambi Iustin. Ah, apropo ca uitasem, de fapt de asta ne aflam acum aici, am nevoie sa te intalnesti cu ea in Verona cat mai curand.
- Cum ? Nu poti vorbi serios !
- Foarte.. am rugat-o pe Laura sa vorbeasca cat mai dur despre mine, despre Romania, despre Guvern.. A fost reticienta la inceput ,dar face o treaba de minune. Vocea ei critica si populara de altfel strange cati mai multi dusmani. E important sa stim cine sunt acestia si speranta mea a fost sa se stranga cat mai multi in jurul ei ca sa stim cu ce ne confruntam. Vezi tu, atunci cand o persoana straluceste in orice domeniu,fie personal,profesional, umbrele din jurul ei cresc. Am nevoie sa stiu cine sunt acele umbre,chiar daca trebuie sa jucam putin teatru. In orice caz, astept sa se adune ca moliile de flacara. In plus,sa nu crezi ca vorbeste numai impotriva mea, ci Albert insusi a convins-o sa fie un model al corporatistilor,dar sa nu arate niciodata ambitie proprie sau initiativa. Cand este abordata de acestia,arata cat de nestiutoare e si de stangace in ale politicii ca sa o creada usor manipulabila. Insa iti spun de pe acum, Laura Visconti nu e o persoana usor dusa de nas, are tot ce ii trebuie. In orice ipostaza..
- Orice ipostaza ,ei? intreba ironic Florin
- Ha, fireste ! E femeie doar..
" Iar femeile nu iubesc pe misogini.. " se auzi o voce interioara si se opri subit.
- A uite, da-i scrisoarea asta. ii intinse un plic lui Florin
- "Surioara Laura" ? Iustin ! rase in gura mare Pascal vazand adresarea pe plic
- Ah, lasa lasa.. e chestie de Negustor, eu ii spun sora, ea imi spune frate..asa ne spunem unui altuia intre negustori. Cam asta e , intrebari ? adauga Iustin
- Da , una. Cum de te-au ales pe tine ?
- Carisma ? rase el. Iustin stia mai multe decat dadea de inteles,dar prefera sa nu mentioneze lui Florin ca Iustin era insarcinat cu aflarea si stocarea datelelor compromitaroare despre companii. Lista era una lunga,iar in materie de securitate cui ii dadea prin cap ca din toate locurile posibile,tocmai in Romania se afla cineva ce indraznea sa se razvrateasca impotriva agendei globalismului si avea si cu ce.
- Da, evident...zambi Florin. Sincer, e mult de digerat dar o sa ma aventurez in asta, spuse Pascal. In plus, as vrea sa o cunosc pe aceasta Laura prietene.
- Ma bucur atunci!
- Bun,dar tu ce faci in timpul asta ?
- Eu, o sa intampin noul nostru recrut la aeroport. "Radislav Janatovic". "Oare ce fel de om este.." spuse in gand Iustin.
La cat de frumoasa era locatia cat si vila doamnei Visconti, pe atat de ciudat era interiorul casei. Peretii erau adornati cu stropeli de vopsea in diverse culori ce pareau la intamplare sau o gluma proasta a unui zugrav betiv. Imprastiate prin casa se aflau diverse tablouri ,unele neterminate si suluri de haine aruncate la gramada. Femeia care nu parea sa aibe mai mult de 45 de ani statea asezata pe un fotoliu,intr-un costum de business alb impecabil,tastand la un laptop. Desi inconjurata de sticle din plastic goale, bauturi energizante,felii de lamai aruncate si coji de portocale, Laura Visconti parea o nestemata intr-o mare de haos. Florin nu putea intelege cum aceasta persoana eleganta putea face un asemenea dezastru.
- Pictorita Laura Visconti ? Eu sunt..
- Da, stiu ,domnul Pascal.. Am vorbit cu Iustin azi dimineata. Si nu sunt pictorita decat in timpul liber. Sunt artista oricum, de meserie cantareata pop.
Laura se uita la nedumerirea de pe fata barbatului, apoi adauga " Mai mult ma ocup cu content online. Dupa cum vezi, editam ceva inainte sa ajungi. "
- Ah, scuzele mele.
- Nu-i nimic , rosti ea. Prefer ca oamenii sa nu isi faca iluzii despre mine si cu atat mai mult pareri prea bune.
- Pot sa va intreb de ce? spuse Florin politicos
- Astfel incat sa nu am posibilitatea sa ii dezamagesc.
- Ma tem ca nu este posibil, deaja mi-am facut o parere destul de buna.
- Nu o sa dureze.. In fine,uite ce vreau de la tine, defapt de la Iustin, dar cum el nu a putut sa vina.. asa ca ramane pentru tine asta. "Mi capisci?"
In cateva minute debriefingul luase sfarsit , iar spre surprinderea lui Florin sarcina cu care fusese incredintat nu ii se parea deloc ciudata sau absurda. Ramase putin dezamagit la final,asteptandu-se la ceva palpitant.
- Trebuie sa spun, sunt multe lucruri care nu le inteleg nici pana acum. Sincer, am crezut ca sunteti o persoana cu care nu as vrea sa am de-aface in viata mea. Stiam de dumneavoastra inainte sa fiu implicat in treaba asta cu Negustorii.. in legatura cu critica si toate cele, spuse nervos Florin. Si sa ma iertati daca sunt indiscret si poate suna naiv din partea mea, dar dumneavoastra chiar credeti in filozofia Negustorilor? Ma scuzati, dar nu pareti genul...imbunatatirea umaninatii, omul individual superior, schimbarea ordinii lumii? Ah.. cam asta am vrut sa spun, adica ce parere aveti..asa pe cat de scurt posibil si... daca aveti timp ?!
- "Chi frequenta lo zoppo, impara a zoppicare!" Daca stai intr-un loc cu schiopii,te inveti sa schiopatezi, ii traduse ea in engleza.
O pauza incomoda urma,apoi Laura incepu sa rada usor si continua :
- In ce priveste intrebarea ta, daca cred, daca nu cred.. Omul este cum a fost dintotdeauna, lacom,barbar,violent,ignorant si si-a construit o societate bazata pe asta. Acum spune-mi, cum crezi ca lumea putea fi altfel decat este? Ce zici, mai pare ciudat sa cred in Negustori ori ba?
[ Denisa Lovinescu ]
[ Florin Pascal ]
Capitolul VI : Urmari
IN LUCRU
Dr. Ajayi este un om spiritual puternic la care poți fugi dacă ai nevoie de ajutor, el este personajul perfect pentru a-ți rezolva problemele de viață. îl poți contacta prin e-mailul său: drajayi1990@gmail.com și îl poți contacta și pe numărul său WhatsApp / Viber: +2347084887094 el m-a ajutat să-mi recapăt fosta soție după 4 ani de separare, eram îndoielnică dar dr Ajayi a reușit să elimine îndoielile cu rezultate bune. Dr. Ajayi pregătește, de asemenea, plante medicinale pentru orice fel de boală, plante medicinale pentru vindecarea impotenței la bărbați, plante medicinale pentru vindecarea fibromului, plante medicinale pentru a rămâne gravide, plante medicinale pentru boli de rinichi, tratament pentru diabet și orice fel de problemă de sănătate Dr. Ajayi are plante medicinale pentru ei.
ReplyDeleteCăsătoria mea era aproape la sfârșit când am văzut un comentariu despre un bărbat pe nume Dr DAWN, care îi ajută pe oameni să-și recapete soțul și l-am contactat, din fericire pentru mine, a făcut vrăji după 24 de ore, iubitul meu s-a întors la mine de atunci, căsnicia mea a avut loc. a fost stabil, mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, vă asigur că luați legătura cu el,
ReplyDeleteeste priceput cu următoarele vrăji:
* vrăji de dragoste
* vrăji de căsătorie
* magia banilor
* vraja norocului
* Vrăji de atracție sexuală
* SIDA Cure Magic
* Casino Cave
* Peșterile blestemate au fost eliminate
* Vraja de protecție
* Magic Loterie
* Vrăji norocoase
* Vraja de fertilitate
* Inel de telekineză 💍
WhatsApp: +2349046229159
E-mail: dawnacuna314@gmail.com
Kjo është një ditë shumë e gëzueshme e jetës sime për shkak të ndihmës që më dha LORD LARRY duke më ndihmuar të kthej ish-in tim me magjinë e tij të fuqishme, dhe punën e shtatzënisë që ai bëri i jam shumë mirënjohës ndaj tij Faleminderit shumë LORD LARRY për punë e madhe që keni bërë. Tani, mund të them me guxim se më kanë thirrur në vendin tim të punës, vajza ime është kthyer në shtëpi dhe jam testuar shtatzënë këtë mëngjes pas Tekstit Mjekësor që kalova këtë mëngjes në vendin tim të punës. Dua ta përdor këtë medium për t'ju falënderuar shumë dhe do të vij personalisht t'ju them mirënjohje. Ju mund t'i dërgoni email atij dhe ai mund të bëjë më shumë për ju gjithashtu sepse e di që ka njerëz që kanë nevojë për ndihmën e tij si unë. Adresa e tij e emailit:
ReplyDelete(doctorlarry268@gmail.com)
Whatsapp: +2349045968228